oare ce va fi? oare cum e mai bine? nu mai stiu...

uneori viata mi se pare atat de nedreapta. am mai spus-o, si nu vreau sa insist, caci oricum nu se rezolva nimic. nu inteleg cum pe unii D-zeu ii ajuta si fara post, rugaciune, cu rautati grele la activ... iar pe altii ii lasa de izbeliste, cu toate ca isi indeplinesc canoanele.

o colega tare frumoasa, divorteaza. stie ca imi doresc foarte mult o familie, si imi spune: "Claudia, nu face prostia pe care am facut-o eu. am accept de gura parintilor sa ma casatoresc, ca sa ma chinuiesc acum cu justificari, a cui vina este mai mare si de ce. daca nu simti ca acel om este ceea ce te face sa evoluezi, stai in banca ta."

o alta colega, imi spune ca i s-a luat postul la pretransfer. s-ar parea ca si pe al meu. mama, imi spune ca as putea sa stau acasa, un an, ca oricum castig mai mult din somaj decat daca ma duc la scoala, plus stresul. nu stiu ce va fi. ma doare. uneori le mai dau dreptate si elevilor: sa nu mai invete atat. pe mine la ce m-a ajutat? singurul aspect pozitiv este acela ca, am avut sansa de a discuta cu oameni intelectuali in adevaratul sens al cuvantului.

mi se cer de catre colege teme la diregentie sa isi semneze condica.
- hai, ajuta-ne, ca tu esti cu povestile.
- Da, va scriu o poveste, dar temele la dirigentie ma chinuiesc si pe mine.
rasete. vii, obosite, triste.... dar rasete.

ploua in Bucuresti din soare arzator la un moment dat. elevii imi spun:
- Doamna, a devenit chiar plictisitor.
-Subscriu, asa este.
o eleva arunca nervoasa cartea si caietul, spunand ca ea nu mai vine la ora de biologie, ca a invat pana la 2 dimineata si eu nu o ascult.
- Sa vezi cum va fi cand nu te voi mai primi eu la orele mele daca mai ai astfel de manifestari.
Copii nervosi, agitati, obraznici - dau efectiv peste tine daca nu te feresti -, alearga bezmetici, cu sau fara directie. E o generatie tare ciudata. Uneori, i-as inregistra, si as trimite filmuletele unor specialisti.... parca nu sunt de scoala normala totusi.
O eleva de-a 8-a dormea la ora. I-am zis sa se duca acasa, ca-i motivez eu absentele pe ziua de azi, dar mi se pare penibil sa stai sa dormi, ca in gara. Mi-e sila de scoala uneori. Ma trezesc ca ma intreb ce caut eu acolo, in mijlocul lor. Ei sunt pierduti de mult...


mi-e teama. imi doresc sa fac lucruri frumoase, dar cand vad nedreptatea cum creste precum vata de zahar care se infoaie pe bat, m-as ascunde precum cartita in pamant... pana cand? pana cand voi fi fericita. si implinita.

iar am nevoie de oameni in viata mea. si nu e bine. e cazul sa stau cu mine. sa ascult muzica. sa dansez si sa cant. sa invat ceva in fiecare zi. un vers, un cuvant, o propozitie intr-o limba straina. orice.

am expediat trei carticele cu povesti. doamna de la ghiseu foarte dragut. o stiu de o viata. primesc si un zambet. wooow. multumesc! primesc caci imiface bine. daruiesc zambete. imi multumeste si dansa. Ce bine ca mai exista si astfel de oameni.

o seara cu povesti imi doresc! scrise sau lecturate. vedem.

va doresc ca zambetele sa va mangaie chipul, bucuriile sa se ascunda in buzunarele dvs. , iar magia sa dea roade.

Daca

Rudyard Kipling, scriitor distins cu Premiul Nobel pentru Literatura (1907), autorul 'Cartii junglei'.

Daca esti calm, cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine, chiar cand Omenirea
Nu crede, dar ii crezi si ei cumva;
De stii s-astepti, dar fara tevatura;
De nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Si nici prea bun nu pari, nici prea-ntelept;

Daca visezi, dar nu-ti faci visul astru;
De poti sa speri, dar nu-ti faci jindul tel;
De-ntampini si Triumful si Dezastrul
Mereu senin si in acelasi fel;
Daca suporti sa-ti vezi vorba sucita
De sarlatan, ce-ti spurca al tau rost;
De poti ca munca vietii, naruita,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Daca-ndraznesti agonisita-ti toata
S-o pui, far'a clipi, pe-un singur zar
Si, dac-o pierzi, sa-ncepi ca prima data
Far-sa te plangi cu un oftat macar;
De stii, cu nerv, cu inima, cu vana,
Drept sa ramai, cand ele june nu-s,
Si stai tot darz, cand nu mai e stapana
Decat Vointa ce le tine sus;

Daca-ntre Regi ti-e firea neschimbata
Ca si-n Multime, nu strain de ea;
Amic sau nu, de nu pot sa te-abata;
De toti de-ti pasa, dar de nimeni prea;
Daca ti-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Sa treci si s-o intreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
si, mai mult, fiul meu: atunci esti Om!

(trad. Dan Dutescu; exista mai multe traduceri in romana; aici gasiti si versiunea originala)

una, alta adunate şi sortate

după amiaza de ieri a fost mai mult decat divină. toate lucrurile au decurs şnur. am primit zâmbete, sfaturi, am luat decizii. am povestit şi am primit cadou pentru ziua mea. o iconiţă cu Sf. Muceniţă Irina, sărbătorită pe 5 mai. Când am văzut am fost impresionată. M-am simţit vegheată şi ocrotită.

întorcându-ne în compania tunetelor, fulgerelor şi picăturilor cât bobul de mazăre, am povestit întâmplări haioase.

am avut o seară în care mi s-a aprins dorinţa nebună de a discuta cu oameni. unii au răspuns mizerabil. alţii nu au apărut deloc. altora li s.a făcut somn. am scris fără spor la teză, apoi m-am retras în lumea cărţilor.

am primit un peşte. mă uit la el, şi mi-e milă că stă captiv.

de dimineaţa, la prima oră, primesc mesaj. citesc adormita. nu inteleg. mai citesc o data si aflu ca un bun prieten a devenit tata. ma bucur. imi dau lacrimile. e ceea ce mi-as dori si eu. strang din dinti, imi innec lacrimile. stiu ca va fi un tata bun. mi-a fost alaturi in momente grele, m-a susţinut când am început să scriu poveşti. mi-a făcut rubrică specială pe site-ul lui pentru a scrie ce doresc.

plec la şcoală să înlocuiesc o colegă.

- Doamna, sunteţi profă de bio?
- Da.
- Şase vine diriga.
- Doamna, de ce aţi venit la şcoală? Nu e ziua dvs. liberă?
- Ba da, am venit în vizită. Mă plictiseam acasă. Să fiţi cuminţi.
- Doamna am lua un 10 la geografie.
- Bravo. Felicitări.

Am parcat aiurea. Am emoţii. În final, plec.

Maşina de spălat porneşte şi gândurile hai hui. Convorbire cu un om cu suflet mare, care mă înţelege, mă încurajează, îmi stârneşte lacrimi. Mi-e teamă de mine... Îmi doresc prea mult? Mă liniştesc şi mă canalizez pe ceea ce pot realiza singură.

Ma grabesc si am devenit uituca :)

tastez pana tarziu in zorii diminetii. nu-mi place sa scriu la teza de doctorat, in care am crezut, am iubit subiectul si ceea ce am pus acolo. faptul ca am gasit mereu oameni care sa ma ajute, care au crezut in mine si mintea ce mi-a fost daruita, a deranjat pe unii, de care depind in mare masura aucm, sa finalizez si sa sustin lucrarea. sper sa ma adun si sa scriu, si sa evidentiez noutatile aduse. nu pot revolutiona eu stiinta, dar macar aduc anumite analize, anumite rezultate, care - IMI DORESC ENORM - sa fie de folos in arta.

dimineata, opresc telefonul din 10 in 10 minute. as mai dormi. dar nu se poate. asa ca, trezire, si drum bun spre scoala.

nu am deloc rabdare si-mi doresc sa fiu buna in tot ce fac. ma supar cand sunt depasita de alti soferi, ma supar ca nu conduc atat de bine pe cat mi-as dori, ca nu am scapat inca de teama de sofat, desi ma descurc. mi-as dori sa am tupeu si sa indraznesc mai mult.

ma aventurez in o mie si una de lucruri. trimit mailuri cu idei, cu proiecte pe te miri unde. pastrez mesajele o perioada. daca nu mi-au raspuns cand am crezut eu de cuviinta, le sterg. si rau fac.
azi, ma suna o doamna ca este interesata de proiectul meu, de ceea ce vreau sa fac. buun. multumesc! dar ce v-am zis ca vreau sa fac? oare pot face ce am promis ca fac? pana ne vom intalni la sedinta,imi amintesc sau reconstruiesc planul. macar de s-ar face.

copiii si povestile imi deschid usi spre o alta lume, o educatie altfel. ma bucur sa ma invart in medii cu oameni deschisi catre frumos, care pot vedea culoarea din fiecare poveste. e minunat ca incet incet fac si altceva. sper sa am capacitatea de a reusi pana la final. nu vreau sa ma entuziasmez inca, dar promit sa lupt, sa muncesc si sa cred in ceea ce fac. stiu ca, de voi pune un dram de suflet, un zambet si voie buna, lururile vor creste precum cozonacii fermecati.

da, sunt obosita.... si grabita. sa fac multe lucruri, sa intalnesc oameni deosebiti, sa iubesc, sa citesc, sa scriu, sa finalizez toate lucrurile incepute care merita terminate cu brio, sa imbratisez oameni dragi, sa calatoresc putin, sa petrec timp cu sufletul meu. nu e bine. e cazul sau timpul sa incetinesc motoarele, si sa iau totul calm, cu migala si incredere.

a iesit soarele, dupa o rapaiala de zile mari... ma pregatesc sa pronesc la drum, intalnirea cu doua persoane dragi sufletului meu: Iuliana si Dee. :)

va doresc bucurii, zambete, minuni si magie in aceasta dupa amiaza! fie ca visele voastre sa prinda contur.

carti, ploaie, educatie, ploaie

sunt neserioasa. imi zic de nu stiu cand ca nu mai scriu pe aici. adevarul este ca nu mai am timp, cititorii se raresc. pe multi dintre ei ii pot contacta altfel... dar, stiu ca mai sunt cativa care citesc, fortat sau cu placere. pentru ei, continuu sa scriu.

ploua. m-am plictisit pana peste cap de ploaie. de ziua mea a plouat non-stop. nu am vazut asa ceva de cand mama m-a facut, cum se spune in popor. ieri m-am dus sa-mi cumpar lampi solare pentru gradina din OBI. la marginea orasului. am condus pe ploaie. urasc sa fac asta, caci stergatoarele ma obosesc. cat am stat la cumparaturi a fost ok. (am vazut atatea lucruri frumoase: oglinzi, dulapuri, gresie, faianta; visam cum e sa iti faci o casa asa cum ti-o doresti; flori superbe; balansoare). adica n-a plouat. cand sa asezam cumparaturile in portbagaj, s-a pornit o rapaiala de zile mari. si condu Claudia cu stergatoarele mergand continuu. cumplit. iar in Bucuresti, cum ploua putin, cum toata circulatia este data peste cap.

acasa, mi-am facut un cappuccino si am citit. ce? "Poveste Japoneza" de Catinca Oprea si poeziile Ralucai Anton, "Trilogia verdelui". Recenzia este facuta de prof. dr. Tudor Opris, un biolog deosebit, care a scris biologii distractive. Un profesor care te facea sa devii fascinat, beat, hipnotizat de biologie. Cunosc ambele scriitoare. Le-am intalnit la primul atelier "Incubatorul de condeie". Catinca a trebuit sa scrie o poveste despre mine, eu despre ea. Culmea este ca ne asemanam pe alocuri. De aceea si scriem povesti (cu pilde) pentru copii. Raluca, este o fata carliontata - (vedeti in fotografie) mereu mi-am dorit sa am parul asa rebel - eleva in clasa a XII-a la un liceu pedagogic dintr-un oras adiacent capitalei. A castigat un concurs de poezie, am felicitat-o. Si-a amintit de unde ma cunoaste (eu sunt disperata sa cunosc oameni, si lucrul cu microscopul m-a facut sa am o memorie vizuala buna). I-am recomandat sa participe la un concurs de poezie. Ea mi-a spus ca deja a debutat. Mi-a trimis volumul de poezii, ce a sosit exact de ziua mea. Cu autograf si urarea de la "La multi ani!". Sunt norocoasa sa intalneasc astfel de oameni talentati, tineri, frumosi, de la care invat. Nu-mi este rusine. Da. Invat de la tineri, de la soare, de la necuvantatoare, de la ramuri, de la tot ce ma inconjoara.

astazi, pe fuga, am citit pe blogul "Carti dragi" despre "Ingerul a strigat" de Fanus Neagu. In Diana am incredere. Stiu ca ce citeste ea merita citit sau este lectura obligatorie pentru suflet si minte. Aveam cartea in biblioteca. am insfacat cu pofta cartea si am inceput lectura. Am fost atat de captivata, incat imi doream sa chiulesc de la scoala. Dar, am zis "hai, poti face efortul". Efortul nu a meritat. Mama unui elev care l-a batut pe altul de a lesinat de durere, drept "premiu" i-a cumparat un telefon performant. Si, ce sa-i mai spui tu ca profesor? Cum sa-l faci sa inteleaga ca nu e bine ce face? No comment. Sunt curioasa cum se va purta acest pusti cu parintii peste cativa ani, cand va deveni major.

seara placuta! lecturi minunate. recreere maxima. ganduri senine, zambete si bucurii!

Adela Moldovan – Lecţii din viaţă

În fiecare zi mai tai jos de pe lista o frică sau o prejudecată dobândită de mult timp şi cu fiecare tăiere simt o uşurare. Zilnic ni se dau situaţii menite să ne ajute să conştientizăm, zilnic ni se oferă răspunsul la întrebările care ne frământă, iar dacă nu le vedem e pentru că nu căutăm unde trebuie mesajele.

E ca şi cum ai şti că trebuie să primeşti un mesaj dar nu cauţi decât în cutia poştală. Poate acel mesaj a ajuns şi altcumva la tine, poate prin telefon, printr-un porumbel, însă n-ai verificat toate variantele.

Când eram mică, neexistând internet sau telefonie mobilă, obişnuiam împreună cu prietena mea cea mai bună să ne scriem bileţele pe care le lăsam sub pragul de la uşă. Ne scriam zilnic şi abia aşteptam să văd ce mi-a scris nou. Într-o zi când aşteptam răspuns de la ea şi am verificat sub prag nu era niciun bileţel.

Zilele au trecut şi nu mai primeam nimic, întristându-mă ca o fetiţă cu ochii mari şi plini de dezamăgire ce eram. Apoi ne-am întâlnit şi i-am reproşat absenţa, însă ea mi-a spus că nu a încetat nicio zi să-mi scrie. N-am crezut-o şi am plecat dezamăgită, dar când să intru în casă am văzut femeia de serviciu de pe scară cum mătura un bileţel de sub prag. Aceasta mutase toate bileţelele de la prietena mea sub ghiveciul unei flori de lângă uşa apartamentului în care locuiam.

Lumina s-a aprins din nou în ochii unei fetiţe pentru care acea legătură de prietenie însemna enorm. Am început să culeg toate bileţele cu scrisul mare specific unui copil şi să le citesc cu atâta fericire în inimă.

Cred că de multe ori ne grăbim să judecăm, ne grăbim să ne urcăm în barca dezămăgirii. Dacă ne schimbăm unghiul din care privim, soluţia devine vizibilă la orizont. Dacă aştepti un mesaj, fie că îl aştepti de la Univers, de la Dumnezeu, de la cineva drag sau chiar de la tine, asigură-te că ai verificat toate locurile şi situaţiile prin care acel mesaj putea ajunge la tine. Acesta există şi abia aşteaptă să fie citit…de tine.

Adela Moldovan – Lecţii din viaţă

Nu frumusetea conteaza

Am primit un mail de la revista "Semnele Timpului". Povestea lui Lizzie mi-a atras atentia datorita numelui comun. :) M-a socat pana la lacrimi, dar mi-a fost de folos. Am inteles, dupa ce mai intelesesem si ieri o parte, ca nu frumusetea te face fericita sau iti aduce succesul mult dorit in cariera, ci bunul simt, vointa, zambetul, bunatatea.

Mai multe AICI.

Videoclipul il vedeti aici.