emotie de duminica

telefonul suna. se gandeste rapid ce zi a saptamanii va derula pe ecran. duminica. uraaa! e zi de lene. ei, nici chiar asa. plapuma este trasa cu putere peste cap. dupa trei minute - poate nici macar trei - isi aminteste ca are intalnire cu oameni dragi.
ingenuncheaza si multumeste ca mai traieste o zi. cica se spune ca ar avea si de ce. zambeste. isi incalta papucii albi si isi taraste picioarele spre baie. in oglinda isi descopera ochii. "esti draguta azi. inca nu iti arati varsta. te iubesc mai mult decat crezi si vei fenta timpul multi ani de acum incolo. da, ai si tu pacatele tale, insa le compensezi prin fapte bune. stii ce-mi place la tine? ca le faci involuntar. asa esti construita genetic: sa faci lucruri bune. da, de aceea oamenii au incredere in tine si te opresc pe strada si au nevoie de privirea ta, de zambetul tau". isi sterge chipul cu prosopul. se opreste asupra ochilor minunati.
cafeaua curge aromata in filtru. indulcita, turnata in cana ei personalizata atinge fericita peretii, face rotocoale.
fierul de calcat aluneca vesel pe bluza subtire, cu maneca 3/4. fusta geme de placere. stie ca va atrage priviri. asta daca stapana hotaraste sa poarte o hainuta scurta. se pare ca asa va fi.
cizmele sunt sterse si bucuroase ca vor fi purtate si azi. femeia ce le incalta nu suporta cizmele. insa, stiu sa ii puna picioarele in evidenta si tresalta incantate ca vor vedea strazi, si alti prieteni de drum: adidasi, ghete, pantofi, balerini, cizme.
cartea este aruncata in geanta. cuvintele o vor fermeca pana la intalnirea cu oamenii.
in autobuz, calatorii ii cauta privirea. azi nu vrea sa isi scaoat nasul din carte. o fetita ii atrage atentie. zambeste. oamenii ii fura zambetul multumiti.
clopotele bisericii o emotioneaza. fiecare din noi vrea sa fie inger. si fiecare din noi este rau.
deschide incet usa. rugaciunea ii patrunde in fiecare fibra pana la durere. se roaga sa ii fie spalate greselile si sa i dea energie si putere de a fi acolo unde este nevoie de ea.
"fiecare om are menirea lui aici, pe pamant. cautati in voi rostul. daca nu-l gasiti, veniti sa discutam, sa ne lumineze Dumnezeu sa-l descoperim. incercati sa nu mai judecati si sa barfiti pe cei din jur. veti plati scump pentru asta. Maria Magadalena si-a recunoscut pacatele. credeti ca avea nevoie ca cei din jur sa ii spuna ca este o curva? nu, fiti siguri ca nu."
lumina trece prin fereastra si curcubeul este proiectat pe podea. jucaus si vesel.
o femeie sensibila la frumos, pictorita, care ii este si colega, ii zambeste.
un batran primeste banii intinsi. ii prinde mainile. ea ramane surprinsa. "sa iti dea D-zeu multa sanatate si putere sa va indepliniti toate dorintele. Sa primiti tot ce aveti nevoie si va este de folos".
emotionata, cu lacrimi in ochi si sufletul tremurand, isi desprinde cu greu mainile.

duminica frumoasa, ingerii sa va asculte rugile si sa va rasfete sufletele!

Motivatie: o alta zi

Nu este o altă zi. Este ZIUA care îţi este dată astăzi. Îşi este dăruită ţie. Este un dar. Este singurul dar pe care îl ai chiar acum şi singurul răspuns adecvat este recunoştinţa. Chiar dacă nu faci nimic altceva decât să cultivi acel răspuns, prin marele dar pe care îl reprezintă această zi unică. Dacă înveţi să răspunzi ca şi cum ar fi prima zi a vieţii tale şi ultima zi a vieţii tale, atunci vei fi petrecut această zi foarte bine.

Începe prin a deschide ochii şi a fi surprins că ai ochi pe care îi poţi deschide. Acea paletă minunată de culori care ne este oferită necontenit pentru simpla încântare. Priveşte cerul! Atât de rar privim cerul , atât de rar observăm cât de diferit este, clipă de clipă, cu norii care vin şi trec. Ne gândim doar la vreme şi chiar şi în legătură cu vremea, nu ne gândim la multele nuanţe legate de ea. Ne gândim doar la vreme bună, la vreme rea. Ziua de azi, chiar acum, are o vreme unică, o vreme care, probabil, nu se va repeta nicicând în exact aceeaşi formă. Modul de formare a norilor pe cer nu va mai fi niciodată acelaşi cum este chiar acum. Deschide ochii! Priveşte norii!

Priveşte feţele oamenilor pe care îi întâlneşti. Fiecare are o incredibilă poveste în spatele acelei feţe. O poveste pe care nu ai putea-o niciodată înţelege pe de-a-ntregul. Nu doar propria lor poveste, ci şi povestea strămoşilor lor. Toate merg atât de mult înapoi în timp. Şi în acest moment prezent, în această zi, toţi oamenii pe care îi întâlneşti, toate acele vieţi ale multor generaţii şi din atâtea locuri de pe Pământ curg laolată şi se întâlnesc cu tine aici, ca o apă dătătoare de viaţă, dacă doar îţi deschizi inima şi bei.

Deschide-ţi inima către incredibilul dar pe care ni-l face civilizaţia. Apeşi un întrerupător şi ai lumină electrică. Răsuceşti un robinet şi ai apă caldă şi apă rece şi apă potabilă, un dar pe care milioane şi milioane de oameni din lume nu-l vor trăi niciodată.

Acestea sunt doar câteva dintr-un număr enorm de daruri în faţa cărora îţi poţi deschide inima. Îţi doresc să îţi deschizi inima în faţa tuturor acestor binecuvîntări şi lasă-le să se reverse prin tine, astfel ca fiecare persoană pe care o vei întâlni astăzi să fie binecuvântată de tine: de ochii tăi, de zâmbetul tău, de atingerea, de simpla ta prezenţă.

Lasă Recunoştinţa să debordeze şi binecuvântează totul din preajma ta. Şi astfel, va fi cu adevărat o zi bună.

O zi bună, David Steindl-Rast

cândva

Privind această fotografie, m-am amuzat. Cândva mi-am luat lumea în cap. Câţi oameni îmi stăteau în cap. :))

If I were a signature, I'd be an autograph.

abrambureli

o floare, un zambet, o voce... te poate face sa zambesti.
ea se bucura din plin de aceste surprize, dar nu mai are curajul sa creada. nu se lasa infranta de viata haotica rasfirata in juru-i.
a invatat sa iubeasca fericirea citita pe chipul altora.
a invatat sa ceara vietii implinirea viselor.
a invatat sa ofere enorm, chiar daca simte ca viata ei se clatina din toate balamalele. nimic interesant nu se mai intampla in viata ei. nici ea nu stie ce ar vrea. oare vrea spectacol? doreste ca toata lumea sa stie micile ei bucurii si motive de fericire?
bineinteles ca nu. ea stie ca acolo, undeva departe, cineva o rasfata in gand, o imbratiseaza in zori si in noapte, o saruta pana ingerii pun opreliste la dragoste si o admira pentru felul ei de a fi.
a invatat ca ceea ce simte a existat sau va exista candva in viata ei. nimic nu este intamplator. tot ce trebuie sa faca este sa mearga. continuu, sigura pe ea.
i se spune ca are multe de dat.
ea imprastie ajutor si zambete....
sufletul ii este luminos, dar insetat de atentie si dragoste.

plimbare in zi de vineri

cantec. se aude in surdina. cortina se ridica. sufletul este atat de trist. o banana este mestecata rapid. cafeaua picura la filtru. este servita pe fuga.
vremea este posomorata. o raza de soare se chinuie sa strabata norii puturosi.
lacrimi si imbratisari.
plimbare pe Calea Victoriei. o vizita scurta in biserica Kretzulescu. oprire prelungita in libraria Humanitas. isi doreste sa lectureze literatura japoneza. "Povestea celor 1000 de cocori" i-a atras atentia.
primeste imprumut carti de Lev Tolstoi. :)
Lectura placuta... momentan "Cartea Mironei" de Cella Serghi ii alina sufletul in orele noptii si ale diminetii.

lumea ei

isi dorea sa se preschimbe in praf de stele si sa ajunga cat mai departe. este socata, speriata, isi cauta curajul de a conduce in fiecare zi. o blonda inalta, frumoasa, este scuipata in fata de un colorat. ea exclama: "ah, nuuu!" blonda, senina, calma, merge cativa pasi, se opreste si se sterge.
un alt divort pe antet. este o femeie calda, zambitoare, desteapta, mama unei fetite extraordinare. refugiul ei sunt cartile. o colega radiaza si devine pe zi ce trece mai frumoasa. este insarcinata!
- sotul meu este atat de grijuliu cu mine! oare va ramane astfel?
ea zambeste.
- habar nu am!
- sotul meu a fost total absent, spune cea a carei casnicie se destrama.
ce este viata asta... un amalgam de nebunii, bucurii, tristeti, frustrari si nedreptati.
- mama mea a cazut la pat. nu se mai poate deplasa. osteoporoza, adauga seful, in prag de pensionare.
mama tot mama ramane si la 80 de ani. ei ii este mila. isi intoarce privirea pentru a-si stapani lacrimile.
povestile ei se pierd putin cate putin. si-ar dori enorm sa le vada in vitrinele librariilor internationale, iar copiii sa stea cu nasucurile lipite de geam, sa isi traga parintii de pantaloni sau fuste sa le cumpere cartea.

inchide ochide. un afis mare sta in fata teatrului.

"Zmeul si printesa" - premiera septembrie 2011
Va asteptam cu drag si premii pe masura! Indrazniti. Intrati. Priviti si veti creste luminosi si puternici.
Spectacolul va face inconjurul lumii.

priveste pe fereastra. politia alearga un elev. este prins.
- parca as preda la o scoala din Manhattan, cartierul marginas al celor mai rai! ma simt ca intr-o scoala de corectie.
o mama bate la usa.
- pofititi!
sa se faca dreptate in viata ei, a tinerei cu suflet candva candid, azi risipit in mizerii. ea declara sufletul pierdut.
isi va construi altul prin scriere si lectura.

Fiul risipitor de Radu Tudoran

Candva, m-am indragostit de stilul lui Radu Tudoran. Am citit cateva carti de-ale lui. O doamna pasionata de carti, cu muuulte lecturi la activ, cu fise de lectura – un cititor impatimit si ordonat - , tare draga sufletului meu – Diana Alzner – mi-a recomandat “Fiul risipitor”. Stiam ca exista pe undeva prin biblioteca. Cand uitasem de ea, am descoperit-o. Duminica, in drum spre sezatoarea cu instrumente muzicale de la Clubul Taranului, am luat-o in geanta. Mai mai sa nu intru la eveniment si sa ma asez pe o banca sa lecturez.

Despre carte….

Eva, la paisprezece ani se indragosteste de un barbat de 30, poreclit de unchiul sau, “secatura”. Numele personajului masculin, ramane necunoscut pana la finalul cartii. Actiunea se petrece in anii 1932. Este o poveste de dragoste cum n-am citit niciodata, cred. El o transforma dintr-o fetita cu trasaturi nedefinite, intr-o femeie frumoasa, ii ofera incredere. Insa, se dovedeste a fi un tip egoist, care o paraseste cand credea ca totul va fi perfect.

M-a fascinat puterea Evei de a trece peste greutati: trei luni de inchisoare pentru omor in legitima aparare; abandonul acceptat de fiecare data cand el se plictisea de a sta intr-un loc; boala de plamani care o face sa inteleaga ca e timpul sa stea departe de el; divortul de cel care o admira si o sprijina mereu.

Nu inteleg de ce, cand ai de ales intre un om bun si unul rau (dar frumos!) il alegi pe al doilea. Eva parca era hipnozata de acest barbat… care o iubea, dar o si parasea cand poate avea ea insasi nevoie de sprijin.

Cartea mi-a demonstrat ca in viata, poti sa fii frumos, destept, minunat, insa daca nu ai sansa de a intalni omul potrivit la timpul potrivit, degeaba. (Eva se casatoreste cu un Oswald von Seele, un om educat, bogat, care-i inoculeaza dragostea pentru muzica clasica, o invata sa calareasca; doctorul care o sfatuieste sa urmeze un curs de cosmetica si astfel isi gaseste o indeletnicire placuta si banoasa).

Mi-au placut foarte mult descrierea relatiilor interumane (prietenia Evei cu Luchi car o readuce la copilarie, in perioada in care s-a indragostit ea; minunata scoatere din roman a personajelor prin moarte; detaliile scenografice ale autorului), scrisorile intre personaje (mama si fiice; Eva si "secatura" si sot; Eva si Luchi - pustiul intalnit pe dig, care se muta in Bucuresti, se indragosteste de ea, devine student, se inroleaza si moare pe front).

La Radu Tudoran m-a fermecat limbajul, atat de simplu, dar pitoresc. Descrierile sunt superbe: “cerul ca o panza intunecata”; “norii ca niste scame pe albastrul senin”… etc. Oamenii, sentimentele, trairile, strazile (m-au bucurat nespus plimbarile bucurestene in compania personajelor) hainele… toate sunt vizibile prin tehnica descrierii.