scări şi temeri

s-a trezit dintr-un somn lung, cu vise frumoase. a evoluat prin lecturi fotografiate. a citit mai mult ca niciodată. scopul ei este împlinirea celor mai arzătoare dorinţe. totul este înscris în sufletul ei, care se va înălţa la ceruri, când se va auzi clopoţelul şi va zări lumina ce-l va îndruma. sunt vise pentru mulţi oameni. şi-a dorit să cunoască oameni din domenii diferite de activitate. s-a întâmplat asta. însă, soarta, planul ei stabilit de nu ştie de cine, se pare că nu este atât de flexibil. nu poate da vina la infinit pe faptul că oamenii sunt neserioşi. s-a plictisit. a obosit să facă asta.

îşi ia curajul de breton - mereu i-a plăcut să poarte breton - şi porneşte în călătoria poveştilor împlinite.

întâmpină temeri. ştie că nu este cazul, că le poate depăşi, că nu are ce pierde, dar tremură. în faţă i se aştern scări. nu le-a suportat niciodată, deşi visul ei este o urcare continuă spre realizarea ţelului. da, poveştile trebuie să se răspândească în lume, peste mări şi ţări, pe toate continentele şi planetele. chiar şi pe Luna, pe Venus şi pe Marte. scările sunt înguste şi întortocheate. tremură. rotula genunchiului drept scârţâie de emoţie. se va descurca? şi dacă se va face de râs cine îi va ţine socoteală? în viaţă toate trec ca apa rece, doar pietrele rămân. amintirile sunt pietrele ei de temelie. are castele de vise, borcane cu zâmbete, sertare cu poveşti, jurnale cu şi despre oameni dragi sufletului ei imens. dacă nu ai harta sufletului, te rătăceşti în interiorul sufletului, care de fapt nu e al ei, este dăruit de Dumnezeu pentru a face fapte bune, frumoase, curate, senine, colorate.

etajul trei. răsuflă uşurată şi îşi doreşte să aibe inspiraţie.

Corabia

O nouă zi se întrevede la orizont. Încă obosită, aruncă plapuma într-o parte, mulţumeşte că i s-a mai dat o zi de trăit (deşi nu prea înţelege de ce; nimic nu-i mai reuşeşte) şi îşi înfige picioarele în papucii ce o aşteaptă cuminţi lângă pat.
Păşind amorţit spre bucătărie, unde va prepara cafeaua, de fapt filtrul îşi va îndeplini misiunea în timp ce ea se va răsfăţa sub apa călduţă a duşului, se gândeşte la visele ei. De fapt, şi-ar dori o schimbare radicală în viaţa ei. Să facă cu totul şi cu totul altceva. Să fie altcineva, să primească alt nume, alt statut, să locuiască în alt oraş, să întâlnească oameni. "Întâlnirea cu oameni" este o pasiune a ei. Are parte de ea în fiecare zi, însă, acum, chiar în acest moment în care este cu sufletul zdrenţuit ca pânza unui păiajen părăsită, nu mai are nicio putere să continue. Este scârbită de tot ce i se întâmplă, de nedreptatea ce i s-a făcut. De ce s-o încăpăţâna să fie justiţiară, într-o ţară în care mitocănia, nedreptatea, mizeria este la putere, se întind ca o plasă peste tot şi toate?
Liniştită, tristă, dar curată şi mirosind frumos, savurează cafeaua în timp ce răsfoieşte paginile unei cărţi "Învingătorul este întotdeauna singur". Oare o fi şi cazul ei?
Observă corabia, dăruită de un copil. Se apropie de ea, îşi aşează acolo toate visele - Doamne cât sunt de curate, de strălucitoare, de folos pentru atâţia oameni - crezând în ele cu mintea şi cu sufletul, cu toată ardoarea, apoi, deschide geamul, aşteaptă o pală de vânt... şi le trimite spre Cel Puternic, să fie analizate şi să le îndeplinească. Nu pentru ea, nu mai vrea asta, ci pentru cei la care ţine din tot sufletul, pe care-i iubeşte cu toată inima, pe care-i adoră până la capătul lumii şi înapoi.

Fie ca visele să prindă contur, iar lumea să fie mai frumoasă, oamenii curajoşi şi demni, sinceri şi veseli, să trăim în armonie şi echilibru.

culori

in jurul meu, mizeriile se inmultesc precum matasea- broastei, o alga pluricelulara despre care ii invat pe copii la scoala.

a ajuns sa nu-mi mai fie suficienta apa, sapunul, tot detergentul din lume pentru a ma spala de mizerie. mi-e sila pana si mie de mine. m-as ascunde si nu am unde.

ma uit in oglinda si sunt eu. nu-mi vine sa cred in ce tara traiesc, ca analfabetii fac rau, apoi se jura pe toti sfintii ca ei nu se razbuna.

nu mi-e teama. stiu ca exista D-zeu, si stiu ca se face dreptate, intotdeauna, mai devreme sau mai tarziu. insa.... mi-e sila de ce am ajuns ca popor.... oare se vor indrepta lucrurile vreodata?

culorile din jurul meu, nu mai sunt culori... astfel, caut culori in alte tari, in alte parti, in carti si in natura... :)

Gardienii destinului

Citisem despre acest film pe bloguri. Apoi am primit un mail cum ca este un film bun, ce merita vazut.
Asa ca, ieri, am fost la cinematograf. Subiectul este foarte interesant si se potriveste cu incapatanarea mea. Destinul este foarte bine trasat, insa, daca stii ce vrei si ai curajul sa infrunti soarta, harta destinului poate fi modificata.

Este un film excepţional care răspunde la întrebările legate de soartă şi de liberul arbitru. În ce măsură lucrurile din viaţa ta se întâmplă pentru că aşa trebuie sau pentru că tu alegi asta?

Nu putem nega că există un Mare Plan conform căruia umanitatea se mişcă într-o anumită direcţie. De altfel, dacă totul s-ar fi desfăşurat la întâmplare, de mult timp noi oamenii nu mai eram aici pe pământ, după cum spune şi o replică din acest film.

Ceea ce m-a captivat în acest film a fost deschiderea uşilor şi voinţa extraordinară a personajului de a se transforma dintr-o unealtă aflată în mâinile destinului, într-o fiinţă complexă, capabilă să-şi ia viaţa în propriile mâini şi să-şi creeze propriul plan. Drumul celor două personaje e o metaforă în care fiecare dintre noi se poate regăsi.

Mesajul filmului: luptă pentru a te depăşi, pentru a ieşi din tiparul sorţii şi nu uita că liberul arbitru e un dar, însă nu oricine ştie să-l folosească. Iar atunci când iei o decizie, ai grijă să fie alegerea ta, şi nu o obligaţie deghizată în alegere.

*

Mi-am amintit de toate intoarcerile mele din drum... de toate intrebarile adresate de oameni straini pe strada si in final aveau un sens... de oameni diferiti care mi-au spus aceeasi idee, folosind aceleasi cuvinte.
M-a impresionat cum aparitia unui om in viata ta, iti poate influenta cariera - in bine sau in rau.
Acum, inteleg mult mai bine de ce oameni frustrati, aleg sa dispara ca magarii in ceata, fara a-si lua la revedere. Oameni slabi care nu imi pot fi prieteni, pentru ca de-abia au grija de ei, cum sa poata suporta o incapatanata ca mine.
M-a impresionat cum dragostea, un "sarut adevarat" poate schimba soarta.... :)

Este un film motivational...

FETELE MELE

azi, fetele speciale, deosebite, frumoase din viaţa mea, îşi serbează ziua de naştere.
da, este vorba despre cea care mi-a dat viaţă: MAMA şi despre fiinţa pe care am aşteptat-o cu emoţie să vină de la maternitate, pentru a împărţi cu ea o ciocolată chinezească: SORA.

Fie ca viaţa să vă ofere sănătate, linişte, bucurii şi împliniri în fiecare clipă, minuni şi milioane de motive pentru a zâmbi permanent! VĂ IUBESC ENORM, VĂ ADOR... şi mă străduiesc să vă demonstrez asta.

LA MULŢI ANI SĂNĂTOŞI, MAGICI, MINUNAŢI, SPECIALI!

La mulţi ani, prietenă dragă!

Draga mea prietenă,

Îţi urez să ai parte de ani frumoşi, veseli, cu multă sănătate, echilibru, armonie, înţelepciune. Fie ca viaţa ta să semneze contract cu zâmbetul, împlinirea şi bucuria. Gândurile bune să te trezească în fiecare dimineaţă, să-ţi fie prietene de nădejde!

Mulţumesc pentru toate clipele de neuitat oferite (când am fost colege şi nu numai)... pentru faptul că eşti mereu "lângă mine" (telepatia funcţionează)... pentru susţinere şi zâmbete!

Îmbrăţişări cu tot dorul din lume, zâmbete şi pupici magici!

LA MULŢI ANI MAGICI, FERICIŢI, NOROCOŞI!

ceai

ghicesc în frunzele de ceai verde că speranţa este acolo, după colţul străzii din prima intersecţie. mereu mi-a fost teamă de intersecţii şi de sensul giratoriu. acum, am reuşit să înving frica de intersecţii. de sensul giratoriu încă mă feresc. ştiu că îl voi îndrăgi la un moment dat.

mă întristează fuga oamenilor laşi, care devin dintr-o dată extrem de ocupaţi, înct nu mai au timp nici de un salut. nu-i bai. am înţeles că aşa sunt oamenii.... nu mai comentez... aşa sunt şi punct. poartă măşti, care din păcate au termen de valabilitate scurt. poate se vor inventa materiale mult mai rezistente în viitorul apropiat.

prin cotloanele sufletului găsesc puterea şi încrederea că toate se întâmplă cu un rost, că nimeni nu mă poate ajuta dacă eu nu ştiu de fapt ce vreau, că oamenii se transformă precum în poveşti...

în bibliotecă descopăr cărţi pe care îmi doream să le citesc.
sunt învăluită în vrajă... cu dor şi drag!