De Dragobete...

Vorbeşte-mi

Vorbeşte-mi la nesfârşit despre albul din mine,

Despre soarele din noi.

Vorbeşte-mi despre cioburile iubirii de tot şi de toate,

De-acum şi aievea.

Vorbeşte-mi despre pasărea Pheonix şi speranţa de mâine,

Ca şi cum azi, acum, aici… nu ar exista.

Vorbeşte-mi despre magia făcută de Lună,

Şi convinge-mă că este adevarată.

Vorbeşte-mi despre culorile lumii,

Şi fă-mă să râd cu hohote de dor.

Vorbeşte-mi despre cântec,

Iar eu îţi voi dărui un suflet senin şi un surâs în paşi de vals.

Vorbeşte-mi… la nesfârşit…

Căci aud ca prin vis vocea ta.

vis spulberat

când e să n-ai noroc, n-ai şi nu ai. "Slavă Domnului", îmi zic. "înseamnă că nu sunt atât de proastă, şi nu mă încadrez în proverbul (oare cine l-a scris că tare genial a fost!): prost să fii, noroc să ai. "

visul oricărui profesor este să fie titular. la naiba! toată viaţa am învăţat, si constat că nu mă ajută la nimic. mai bine învăţam să fac covrigi sau gogoşi. după noua lege, numar 3... alineatul al treilea mai din dreapta (deja mă enervez), mă puteam titulariza. însă nu am suficiente ore pentru a mi se aplica legea.

aud un poc şi cred că mi-a crăpat inima, în două sau în nouăzeci şi nouă. nu, era doar capsa de la sutien. respir uşurată.

eu par vitează, si deloc afectată. însă sufletul şi scoarţa cerebrală fac şedinţă de bloc:
- băi nene, da' fata asta ne omoară cu zile.
- da, frate, n-are şi ea pic de noroc, comentează sufletul.
- da' zău că m-am săturat de învăţat, se jelea creierul. îmi bag picioarele în ea de viaţă de intelectual, şi mă duc în insulele Maldive să mor prăjit de soare, nu de zeci de cărţi şi scheme şi stress. nu mai suport ştiinţa. fata asta m-a exasperat! nu e an în care ea să nu dea examen. sinapsele mă urăsc, axonii vor să se scurteze şi să strice circuitele. are o mulţume de idei, mă uit cum circulă prin fascicule ascendente şi descendente. e ca la nebuni în capul ei. uite aşa, de-al năibii, m-am răzbunat. i-am dat nişte dureri cumplite - i-am strâmbat puţin un fascicul - să mai stea şi ea ca o lady să se relaxeze, să vizioneze un film, să citească o revistă. pe neuronul meu de boss că nu mai suport.
- în ultimele zile şi eu am suferit rău de tot. am avertizat-o, trimiţând semnale. mă mir că a decis să îmi dea vitamine, scânci îndurerat sufletul.

*

que sera, sera...
poate voi deveni purtătoarea de cuvânt a ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului...
poate va trebui să renunţ la învăţământ...
poate voi lucra la o şcoală particulară... sau în învăţământ universitar...
poate ajung să lucrez la Institutul Cultural din Belem...
poate ajung o scriitoare de succes şi călătoresc prin lume să îmi promovez cărţile...
şi, în final.... que sera, sera...

azi scriu la mişto...

când limba mica era la cifra 3 şi cea mare la cifra 5, eu nu dormeam. în miezul nopţii, alb şi rotund ca o minge sau o nucă de cocos cu malformaţii genetice, eu încă îl mai aşteptam pe moş Ene. neserios. normal. ca toţi bărbaţii ce apar în viaţa mea.

citesc până acum câteva minute despre povestea prinţului Charles şi a prinţesei Diana, şi am fost atât de dezamăgită, încât mi-am promis că nu mai cred în prinţi. după ce că este urât, cu urechile alea de Dumbo, este şi necioplit şi crud, de parcă n-ar avea sânge în corp. suflet de sticlă, ciobit şi denivelat. of... şi prinţesă anorexică... şi depresivă.... trist.

ideile mi se bulucesc în cap de nebune. apar oameni, replici, poezii, poveşti pentru copii... toate se împing să îmi atragă atenţia. într-un final adorm.

şi asta este tot ce mi-am amintit acum, când limba mică a ajuns obosită la cifra 10, iar cea mare la 3.

Minunea minunilor s-a minunat!
Scuze: s-a întâmplat.
De-abia azi am aflat
Că la farmacie se vinde dragoste pisată,
Speranţă cu pipeta, noroc la kilogram,
Dar să nu ai minte decât un dram.
Domnul de la tejghea, un vrăjitor frapant,
Mi-a dăruit zâmbete în sită,
Cică să le dăruiesc,
C-ar fi nefiresc,
Ca tuta să zâmbesc.

Un mail de la o fosta eleva, tare draga mie

Fericirea te pastrează suav,

Încercările te fac puternic,

Supărările te fac uman,

Greșelile te fac umil,

Succesul te face strălucitor,

Dar, Doar Dumnezeu te face sa continui!

Inteligența fără DRAGOSTE, te face pervers.

Diplomația fără DRAGOSTE, te face ipocrit.

Succesul fără DRAGOSTE, te face arogant.

Justiția fără DRAGOSTE, te face implacabil.

Autoritatea fără DRAGOSTE, te face tiran.

Ambiția fără DRAGOSTE, te face necruțător.

Munca fără DRAGOSTE, te face sclav.

Simplitatea fără DRAGOSTE, își pierde valoarea.

Bogăția fără DRAGOSTE, te face avar.

Supunerea fără DRAGOSTE, te face servil.

Frumusețea fără DRAGOSTE, te face ridicol.

Sărăcia fără DRAGOSTE, te face orgolios.

Vorbele fără DRAGOSTE, te fac introvertit.

Legea fără DRAGOSTE, te supune.

Politica fără DRAGOSTE, te face egoist.

Credința fără DRAGOSTE, te face fanatic.

Crucea fără DRAGOSTE, reprezintă tortură.

Căsătoria fără DRAGOSTE, reprezintă o afacere.

Viața fără DRAGOSTE…nu are sens.

Am gasit textul pe internet si... mi s-a parut destul de interesant. Sper sa va placa si dvs. :)

P S. Am vazut ca mi-ati scris si pe messenger zilele trecute, dar imi scriau multi in acelasi timp, vocea electronica facea probleme si, cand m-am trezit eu sa va raspund, nu mai erati online. :( Oricum, sper sa vorbim cat de curand.

In sesiune a fost minunat! Cu ajutorul lui Dumnezeu, la toate examenele am luat 10. Am ramas doar cu psihologia educatiei, la care nu m-am prezentat... si voi merge la toamna.

O seara frumoasa si numai bucurii!

Doamne ajuta!

Cu drag,

Laura

Lecturi sub plapumă

zgribulită, îmi doresc să citesc ceva uşor, care să mă relaxeze în acelaşi timp.
nu ştiu dacă am făcut cea mai bună alegere, dar m-am hotărât asupra "Femei celebre pe divan" de Catherine Siguret.
toate femeile puternice, frumoase, talentate (Colette, Simone de Beauvoir, Josephine Backer, Jackie Kennedy, Francoise Sagan, Maria Callas, Edith Piaf, Colette, Dalida, Marlene Dietrich, Lady Diana) au avut o viaţă zbucimată, marcată de depresii, refugii în alcool, tutun, suicid, iubiri pătimaşe, frustrare că nu au devenit mame, iar cele care au avut copii , aceştia au fost crescuţi de oricine altcineva numai de ele nu. e greu să fii celebră!
m-a impresionat în mod deosebit - căci îmi doresc (ha ha ha) o carieră de scriitoare - viaţa, talentul, succesul scriitoarei franceze Francoise Sagan. nu am citit nimic din opera ei. cum o fi să trăieşti - şi chiar în opulenţă -din scris? să ţi se cumpere cărţile ca pâinea caldă iar tu să călătoreşti şi să te bucuri de toate nebuniile vieţii. bine, nu mi-aş dori chiar o viaţă haotică şi viciată ca acestei tinere, dar mi-aş dori libertatea absolută şi talentul ei şi succesul nebun pe care l-a avut. oare mi-aş dori?
"Bonjour, tristesse"... cum o fi? sau "Vânătăi pe suflet"? şi ea scria despre sentimente, despre cupluri care se fac şi desfac cu repeziciune, ea însăşi căsătorindu-se şi divorţând în ritm alert, îşi înşeală amantul cu soţul, etc.. o nebunie... o viaţă turbată!

gand de primavara si chiar Martisor

desi ninge cu fulgi rupti dintr-o vata de zahar mare si dulce, la mine a venit primavara. sincer va spun! ba am primit chiar si Martisor. :)

deh... asa sunt unii mai primavaratici in ganduri, in simtiri, dar mai ales in tinuta. da, prefer sa tremur, dar sa fiu frumoasa. ma priveau cu mila oamenii de pe strada aseara, cand vantul crunt si crud si inghetat sufla din toate partile, posibile si imposibile, iar eu eram imbracata in fustita cu volane.

sa va fie ziua vesela, magica, grandioasa!

un zambet, o imbratisare si un gand senin!

My day, today

- Doamna, doamna, v-am vazut la televizor aseara!
- Cred ca m-ai confundat, raspund sigura pe mine, obosita si trista.
- Nu, doamna, erati dvs. Intr-adevar era un interviu mai vechi, dar a fost difuzat aseara pe Trinitas. Sunteti telegenica!
- Bine, ma voi reprofila: ma voi face prezentatoare de stiri.

Ma gandesc rapid. "Am imbatranit? Nu mai stiu ce fac? La cat vorbesc eu, cu toata lumea, e posibil". Intr-un final - noroc ca gandesc repede, inca - realizez ca anul trecut, in perioada dinaintea Pastelui, in fata manastirii Radu Voda, un reporter dragut - ha ha ha (e necesar, logic) - mi-a cerut sa ii acord un interviu. Am spus ca nu stiu sa vorbesc in limbajul teologic, eu venind la biserica asa in vizita, pentru a avea o discutie cu Dumnezeu, sa-i cer putin socoteala. (nu aruncati inca pietrele, glumesc; si D-zeu glumeste si stie de gluma). Pentru ca era dragut, m-a pacalit. Am facut o proba si culmea am trecut-o. :))

*
- Ce cadou vrei sa iti cumpar de ziua ta?
- De ziua mea cand implinesc 5 ani? raspunde vesel pustiul.
- Da, iubire.
- Un ou Kinder si o carticica, stiu ca tu nu ai bani.
- Ha ha ha, da, toata lumea stie ca nu am bani.
Clar, asta e rostul meu in lumea aceasta: EDUCATIA.

Dupa ore, pornesc in Diverta, libraria mea de suflet, desi este destul de scumpa. Cred ca e vorba de comoditate, mai degraba. Raionul cartilor pentru copii ma fascineaza. Preturile ma inspaimanta. Iau cartile, le rasfoiesc. O lume fantastica. Nu stiu ce sa aleg.
Am ales cu greu, "Bunele maniere"... o carte cu multe fotografii, si poezioare. Stati ca scanez si va arat. [ma si vad stand pe burta in camera copiilor si citind cot la cot cu ei - ha ha ha].