My day, today

- Doamna, doamna, v-am vazut la televizor aseara!
- Cred ca m-ai confundat, raspund sigura pe mine, obosita si trista.
- Nu, doamna, erati dvs. Intr-adevar era un interviu mai vechi, dar a fost difuzat aseara pe Trinitas. Sunteti telegenica!
- Bine, ma voi reprofila: ma voi face prezentatoare de stiri.

Ma gandesc rapid. "Am imbatranit? Nu mai stiu ce fac? La cat vorbesc eu, cu toata lumea, e posibil". Intr-un final - noroc ca gandesc repede, inca - realizez ca anul trecut, in perioada dinaintea Pastelui, in fata manastirii Radu Voda, un reporter dragut - ha ha ha (e necesar, logic) - mi-a cerut sa ii acord un interviu. Am spus ca nu stiu sa vorbesc in limbajul teologic, eu venind la biserica asa in vizita, pentru a avea o discutie cu Dumnezeu, sa-i cer putin socoteala. (nu aruncati inca pietrele, glumesc; si D-zeu glumeste si stie de gluma). Pentru ca era dragut, m-a pacalit. Am facut o proba si culmea am trecut-o. :))

*
- Ce cadou vrei sa iti cumpar de ziua ta?
- De ziua mea cand implinesc 5 ani? raspunde vesel pustiul.
- Da, iubire.
- Un ou Kinder si o carticica, stiu ca tu nu ai bani.
- Ha ha ha, da, toata lumea stie ca nu am bani.
Clar, asta e rostul meu in lumea aceasta: EDUCATIA.

Dupa ore, pornesc in Diverta, libraria mea de suflet, desi este destul de scumpa. Cred ca e vorba de comoditate, mai degraba. Raionul cartilor pentru copii ma fascineaza. Preturile ma inspaimanta. Iau cartile, le rasfoiesc. O lume fantastica. Nu stiu ce sa aleg.
Am ales cu greu, "Bunele maniere"... o carte cu multe fotografii, si poezioare. Stati ca scanez si va arat. [ma si vad stand pe burta in camera copiilor si citind cot la cot cu ei - ha ha ha].

De la geam

Privim de la geamurile stropite cu griji,

Spre drumul viu, construit din vise şi speranţe,

Culori şi acadele, zahăr şi bezele.

Ne plac oamenii ce zâmbesc liniştit.

Alergăm spre locurile care ne dau siguranţă,

Fotografiem natura şi avioanele de pe cer.

Căutăm plăceri printre frunze amorţite de ger,

Ne iubim pe fugă, cu gândul spre nicăieri.

Nu ne mai bucurăm de omul ce ne ştia sufletul,

Vrem pe altcineva mai vesel, mai deschis.

Dăm search pe internet şi ne amorezăm complet.

Întâlniri secrete la cafea, mângâieri fără niciun final.

Sângele ne fierbe în vene când vedem haine puţine.

Inima se simte fericită când atragem priviri.

Genele se mişcă agale, didactic, timid,

Ca şi cum asta e menirea noastră, acum, aici, mereu.

Rugaciune frumoasa

Doamne, nu ştiu ca să cer de la Tine.
Tu singur ştii ce-mi trebuie.
Tu mă iubeşti mai mult decât mă pot iubi eu.
Dă-mi să-mi văd nevoile mele
care sunt ascunse de mine.
Nu îndrăznesc a cere nici cruce, nici mângâiere,
numai să stau în faţa Ta,
Inima mea îţi este deschisă.
Pun toată nădejdea mea spre Tine.
Tu vezi nevoile mele pe care eu nu le ştiu,
vezi şi fă cu mine după mila Ta.
Zdrobeşte-mă şi mă vindecă.
Loveşte-mă şi mă vindecă.
Mă cuceresc şi tac înaintea voii Tale celei sfinte
prin judecăţile Tale cele nepătrunse de mine.
Mă duc pe mine spre jertfă Ţie.
N-am dorinţă afară de a împlini voia Ta.
Învaţă-mă să mă rog,
Însuşi Te roagă întru mine.

Amin.

Antonie, Mitropolit de Suroj
(1914-2003)

Copiii de clasa a II-a :)

De ce a facut Dumnezeu mame?
1). Ea e singura care stie unde e banda de lipit.
2). Mai mult ca sa curete casa..
3). Sa ne ajute pe noi cind ne nastem.
Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?
1). El a folosit pamant, cum ne-a facut si pe noi.
2). Magie, plus putere suprema, si a amestecat mult.
3). Dumnezeu a facut mame la fel ca mine si tine ... Numai ca el a folosit piese mai mari...
Din ce ingrediente au fost facute mamele?
1). Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.
2). Ele trebuie sa aiba startul din oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc.
De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale si nu altei mame?
1). Pentru ca noi sintem neamuri..
2). Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.
Ce fel de fetita a fost mama ta?
1). Mama mea a fost totdeauna mama mea si nimic altceva.
2). Nu stiu, ca nu am fost pe vremea aia, dar cred ca a fost mare sefa.
3). Altii imi spun ca ea era buna candva.
Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca ea sa se casatoreasca cu el?
1). Numele lui de familie..
2). Ea a trebuit sa stie trecutul lui. Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?
3). Daca face cel putin $800 pe an, daca el a spus ’nu’ la droguri si ’da’ la treburile casei?
De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?
1). Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume. Si mama mea mananca mult.
2). Ea a devenit foarte batrana si nu mai putea sa faca nimic fara el.
3). Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gindirii pe cap cand s-a maritat cu tata.
Cine-i boss la voi in casa?
1). Mama mea nu vrea sa fie boasa, dar ea trebuie sa fie pentru ca tatal meu e pampalau.
2). Mama e. Poti sa-ti dai seama dupa cum face inspectia camerei mele. Ea vede orice sub pat.
3). Eu cred ca mama e, numai pentru ca ea are mai multe de facut decat tatal meu.
Care-i diferenta dintre mama si tata?
1). Mama lucreaza la lucru si lucreaza acasa, iar tata lucreaza numai la lucru.
2). Mama stie cum sa vorbeasca cu profesorii fara ca sa-i sperie.
3). Tatii sint inalti si puternici, dar mama are puterea reala, pentru ca ea este cea pe care o intrebi cind vrei sa perteci o noapte acasa la prieteni...
4). Mama are magie, ea te face sa te simti bine fara doctor.
Ce face mama ta in timpul liber?
1). Mamele nu au timp liber.
2). O auzi pe ea zicand ca plateste facturi toata ziua.
Ce ar trebui sa schimbe mama ta, ca sa fie perfecta?
1). In interior ea e déjà perfecta. Pe dinafara cred ca ar trebui o operatie de frumusete.
2). Dieta.
Daca ai putea sa schimbi ceva la mama ta, ce ar fi?
1). Ea ma obliga tot timpul sa imi tin camera curata. As sterge asta din ea.
2). As face-o mai desteapta. Atunci ea ar sti ca sora mea e cea care a facut prostii, si nu eu.
3). Eu as dori ca ea sa scape de ochii invizibili de la spatele capului..

Cind te opresti din a zimbi, trimite altor mame, bunici sau matusi….. sau oricui are de-a face cu copiii, sau are nevoie de un zambet.

cum ar fi daca...

zile cu ceai si dureri chinuitoare, sfasietoare, epuizante - pana la transpiratie-... si injectii... si avertismente... si indemnul: "nu te mai stresa! viata ta se va sfarsi mai curand decat iti poti inchipui!"

zile in care, am primit cele mai frumoase mailuri... care mi-au confirmat ca am talent. ha ha ha. deci... sa mai traiesc. am de ce!

cum ar fi daca... daca ai afla ca mai ai un an de viata. ce ai face? in niciun caz sa plangi.

mi-am pus aceasta intrebare, si mi-am amintit de filmele pe care le-am urmarit de nenumarate ori intr-o vreme: "A walk to remember" si "Sweet november". Da, asa as trai... intens si plina de incredere.

am inteles ca as iubi neconditionat si nu as mai da importanta (pe care azi o dau) cuvintelor grele, rautatilor si invidiilor; as face numai si numai ce-mi place; as scrie tot ce am notat in agende; poate as cersi mila de a-mi fi publicata povestea cu Tobias (neseriosi editorii din tara asta) astfel incat sa o vad "vie". am scris-o cu tot dragul din lume, cu toata dragostea de poveste si iubirea de mama; as acorda mai multa atentie oamenilor din viata reala - macar sa ramana cu ganduri frumoase despre mine.

ieri... am fost nevoita sa chem salvarea sa-mi faca ceva injectabil. medicul mi-a spus ceva, si am zambit.
- "e bine ca aveti putere sa zambiti!"
- "pai ce sa fac acum... sunt om... trebuie sa mor si eu din ceva!"
- parerea mea e ca nu e deloc bine ce vi se intampla... si daca nu va controlati.... totul se va sfarsi.
zambesc. si zambesc. si iar zambesc.

Ajutor umanitar pentru un bebe

cum e sa fii adult si sa suferi? greu... insuportabil... epuizant...
dar sa fii mic si sa iti doresti sa te joci... sa inveti... sa te bucuri si o boala cumplita sa te tina la pat, dependeent de perfuzii? cumplit!

va rog, ajutati-l sa traiasca pe acest micut... :)

bebemarian

marcata...

cu zambetul pierdut printre ramurile inghetate, cu genunchii prizonieri ai gerului... ajung la scoala. acolo unde nu-mi place. bine ca am doar trei ore. nu-mi place ca ne prefacem ca facem educatie. acolo, traiesc vremurile lui Caragiale. nu credeam ca am sa traiesc astfel de clipe: adevarate crize de isterie din partea dirigintelor. (doamnelor, nu le faceti niciun bine, credeti-ma! si ati pierdut si stima mea).

fusesem anuntata ca este o problema si voi avea o intrevedere cu domnul director. am inrebat daca este grav, si mi s-a spus ca exista rezolvare.
o saptamana in care nu am fost buna de nimic. gandul imi era acolo.
ziua cea mare a sosit. fata in fata cu domnul director.
- Claudia, stii ca te consider o fata desteapta si am incredere in tine. uite, doua direginte de la clasele X si Y, au venit revoltate sa-mi spuna ca ai lasat corigenti.
- da, am lasat corigenti, am constiinta curata ca am procedat corect. daca doriti, va dau in scris motivele. (apoi i le-am enumerat dansului).
- te cred. mi-au cerut sa modific mediile, sa ma impun in fata ta.
- stiti ca asta insemna fals in acte, nu? si zambesc.
- da, oricum nu faceam asta fara sa te intreb.
...
si noi, oameni corupti, dam educatie. suntem modele pentru cei care stau in banci. uneori, inteleg de ce sunt apreciata de copiii cinstiti, care muncesc pentru notele lor. si, din experienta mea (de cativa ani) mai stiu ca, tocmai acesti elevi lasati corigenti ma saluta pe strada dupa ani de zile.