poveste de iubire

candva... era intr-o vara... pe o plaja in noapte... am avut grija de un barbat caruia i s-a facut rau. stiam ce inseamna sa suferi, sa te doara... chiar si putin. as fi facut orice sa ii fie bine atunci. il adoram - nu stiu de ce, pentru ce... si nici nu mai conteaza. imi amintesc cum am intrat in farmacie si era coada, si voiam bomboane mentolate foarte puternice si simteam cum minutele se fac ore. apoi, el a vrut struguri - parca - si am cautat struguri pana am gasit. mi-a spus pe un ton taios, ca nu am nicio obligatie fata de el. apoi la cateva minute... sa nu-mi fac griji, ca nu se moare din asta.

stiam ca nu se moare - dupa atata biologie macar o bruma de cunostinte sa am si eu - dar voiam sa il fac bine. m-a durut atunci... poate mai rau decat daca as fi fost abuzata fizic.

cand zorii au sosit... a mers sa ia bilete de intoarcere spre casa. de abia astepta sa ies din viata lui. pana si biletele au fost mai ieftine decat la venirea in statiune, probabil pentru a-i usura eliberarea de mine. in gara la Constanta, drumurile noastre s-au despartit. pentru totdeauna. cu ochii in pamant, am plecat. nu am vrut sa ii fiu chin nici macar un minut in plus.

nu am inteles nici pana azi de ce? oare de ce? recent, mi-a scris ca prietenia noastra - o pojghita numita prietenie (nu poate sa-mi vorbeasca nici telefonic) - va fi vesnica. sa cred? nu mai am puterea sa merg atat de departe.

in noaptea dintre ani, mi-am promis ca anul acesta voi darui iubire, acelor oameni care stiu sa o primeasca, care stiu sa se bucure, care o apreciaza.

cu lacrimi in ochi, scriu aceste randuri... si va marturisesc ca azi, am inteles ce inseamna sa iti fie primita iubirea. am veni de la Cristian... un baietel puternic, cu dorinta de a trai. l-am mangaiat, si l-am sarutat pe caputul ras. i-am spus ca este un baietel frumos, cu cei mai minunati ochi din cati am vazut. si a zambit. i-am dus o jucarie de plus, gen breloc. l-am intrebat ce sa-i mai aduc data viitoare si mi-a spus: "tot asta!" i-a placut mult... o privea... isi mangaia chipul cu ea.

i-am promis ca il mai vizitez si a intrebat: "Cand?"
"maine" raspund...
si da, ma voi duce sa ii daruiesc portia de iubire... si alint... :) stiu ca pentru el conteaza.

Zi full

După o noapte de lectură, mă trezesc târziu. Mă las vrăjiă de o conversaţie pe messenger - da, trebuie să recunosc că sunt fascinată de discuţii inteligente, îmi place când mi se recomandă o carte, când văd oameni pasionaţi - în timp ce-mi savurez cafeaua.

Trebuie să mut maşina ca să dăm zăpada de pe casă, căci e soare şi va aluneca în curând. Bateria e moartă. Fiecare se eschivează. Într-un final, un vecin mă ajută.

Pornesc spre Cora. Am mai povestit că nu pot conduce încotoşmănată - nu-mi place iarna - aşa că mă îmbrac destul de primăvăratic. Mă simţeam aşa ciudat - după ce îngheţasem bine din parcare până în interior - când lumea mă privea cu milă. Aveam fular... ha ha ha. Este un obiect sexy, de mare valoare pentru mine.

Mâine mă aşteaptă o zi cu emoţii, întâlnire în care îmi doresc să fiu înger şi să ajut. Tristeţe în glasuri... ofer un zâmbet palid... încerc să sper ca va fi bine pentru un copil care merită să trăiască, să se joace şi să fie vesel. Da... mă duc în vizită la Cristian, micuţul bolnav de la institutul oncologic. Singurătatea doare... indiferenţa ucide. Îmi doresc să ofer iubire cuiva care apreciază sau mai bine spus care are nevoie.

Ştiu ce înseamnă să ai nevoie de ajutor, şi să ţi se întoarcă spatele. Bine, în situaţia mea nu se poate oferi ajutor... este nevoie să-mi jdrelesc mintea şi coatele, să bat la uşi - fie de lemn, fie ale sufletului - şi să respir adânc şi să muncesc. ŞTIU CĂ VOI REUŞI! POT! VA FI BINE!

Mă grăbesc să mă scufund în liniştea lecturii şi a muzicii...

Magie şi zâmbete şi vise împlinite!

Lectiile pe care le inveti la 30 de ani

Am primit un mail interesant. Am decis să-l împart cu voi. Niciodată nu e târziu pentru a învăţa.

O zi cu magie, zâmbete şi bucurii.

Savoir Vivre

30 este o cifra importanta, cel putin cand vine vorba despre anii care s-au scurs din viata ta. Cand implinesti aceasta varsta, te opresti putin si iti faci o “evaluare”: ce ai invatat, ce lectii ai primit, ce nu stii sa faci si ce curs iti doresti sa urmeze viata ta.

Iata mai jos cele mai importante lectii pe care ar fi trebuit sa le inveti pana la 30 de ani:

1. Prietenii vin si pleaca. Altii se intorc. Altii nu. Este OK sa fie asa!

2. Nimanui nu-i pasa de tine la fel de mult cum ii pasa de propria persoana. Norocul ti-l faci singur. Prin munca.

3. Animalele ucid pentru a supravietui. Oamenii “ucid” din placere.

4. Este in regula sa fii diferit. Nu asculta criticile celor din jur. Mergi pe drumul tau.

5. Majoritatea oamenilor nu vor fi niciodata de acord cu tine. Asta nu are nicio importanta. Cei apropiati vor tine la tine, chiar daca nu sunt de acord cu ceea ce faci.

6. Nu ai nevoie de ajutorul nimanui pentru a face lucrurile sa se intample.

7. Nu poti schimba oamenii, nu incerca!

8. Este mai usor sa intreprinzi ceva “mic” acum, decat ceva “mare” intr-o zi.

9. Nu trebuie sa te obisnuiesti cu ceva. Nu cu o relatie, un job sau o anumita ocupatie. Invata, mergi mai departe.

10. Nu trebuie sa fii libertin pentru ca esti barbat si nici “calugarita” pentru ca esti femeie. Fa ceea ce doresti.

11. Nu lasa scoala (sistemul) sa iti spele creierul, sustinand ca esti undeva pe la mijloc. Vor incerca acest lucru, insa numai tu stii adevarul. Esti deasupra celorlalti pentru ca intelegi acest lucru.

12. Vei face multe greseli. Si ce?

13. Este ok sa fii trist uneori. Chiar si sa plangi. Nu este nimic in neregula cu tine.

14. Oamenii de succes citesc carti, se intereseaza de viata celor care au reusit si ii apreciaza. Invata in fiecare zi cate ceva!

15. Pasiunea dureaza sau o poti face sa dureze. Depinde numai de tine.

16. Nu ai nevoie de atat de multi bani pe cat crezi!

17. Nimanui nu-i pasa ce masina conduci. Iar daca le pasa, nu merita sa-ti pierzi timpul cu ei.

18. Amintirile sunt nepretuite. Scrie zilnic ce ti se intampla; vei aprecia acest lucru la un moment dat.

19. Cere ceea ce iti doresti. Daca nu o faci, nu vei primi nimic.

20. Nu fa aceeasi greseala de doua ori. Daca totusi se intampla, nu o fa si a treia ora.

21. Defineste-ti propriile reguli pentru a atinge succesul. Este mult mai usor sa iti conduci propria lume.

22. A fi dependent de TV sau de jocuri pe calculator este copilaresc.

23. Daca cineva iti spune ca ceva este adevarat, asta nu inseamna ca este. Verifica tu!

24. Gelozia este un sentiment fara folos. Mai bine fii bucuros!

25. Daca cineva iti spune ca iti doreste binele, inseamna ca vrea sa faci ce spune si sa urmezi regulile.

26. Nu invinovati pe nimeni pentru problemele tale. Gaseste o solutie.

27. Nu iti dori ceva, fa!

28. Daca un miliard de oameni fac ceva, asta nu inseamna ca este corect ceea ce fac.

29. Fa ceea ce te sperie de moarte!

30. Nu te gandi la pretul unui lucru, gandeste-te la valoarea lui.

31. Poate nu poti avea totul. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa incerci.

32. Trebuie sa faci mai multe lucruri de unul singur: sa mergi al film, la concert, la restaurant, in vacanta.

33. Inceteaza sa depinzi de altii.

34. Este ok sa te plangi uneori. Nu fa din asta un obicei.

35. Fa ceea ce iti place, chiar daca nu esti platit (deocamdata) pentru asta.

36. Arata-ti recunostinta fata de oamenii din jurul tau.

37. Nu exista noroc. Poti sa faci sa se intample lucruri bune sau rele. Nimic mai mult sau mai putin.

38. Secretul pentru a castiga este sa joci. Cat mai des.

39. Toti oamenii mint, dar asta nu inseamna sa nu mai ai incredere in nimeni.

40. Nu te compara niciodata cu alti oameni. Compara-te cu… tine!

pentru un zâmbet

Eu sunt Popey. Nu mă hrănesc cu spanac, ci cu îmbrăţişări. Măcar de-ar fi live... sunt doar virtuale, dar bune şi aşa.

Cu chiu cu vai şi iar vai şi iar chiu, reuşisem să ajung la 49,4 kg. Să vă spun că le-am dat jos doar în două zile de şcoală? Ei da, v-am spus-o, ce mai tura vura.

Venind spre casă, în autobuz, un domn posesor al unui câine frumos, ţinut fără lesă, m-a făcut să zâmbesc. (am înţeles câtă lume supărată este în ţara asta). câinele a deranjat o doamnă, care a vociferat destul de elegant. replica domnului a fost: "dar ce vreţi doamnă, să-l duc la Antipa?" :)) Apoi, domnul s-a conversat în italiană cu mândreţea sa de câine.

Nu mai avem răbdare. Nu ştim să ne mai bucurăm de nimic...

Pentru un om… sau pentru un inger

Buna,

Vrei sa pui asta pe blogul tau?

Multumesc.

Pentru un om… sau pentru un inger

In luna august, anul trecut, am ajuns acasa si bunica, pe care am pierdut-o in decembrie, mi-a spus: “Carmen, vreau sa te rog ceva. Te rog eu foarte mult…”. Mi-a aratat un ziar, o editie de seara gratuita pe care i-o aduceam de la metrou. “Vreau sa mergi la baietelul asta…”. Era un articol despre un copil internat la Institutul Oncologic “Alexandru Trestioreanu”, din Bucuresti. Cancer, metastaze. Bunica mea era in aceeasi situatie.

Pentru moment, vazand un articol si fiind inconjurata de e-mailuri si stiri de felul acesta, am mormait ceva si nu am fost incantata. In plus, ma gandeam, daca a aparut in ziar, deja au sarit destui oameni sa ajute. Ce mai pot face eu?

Timp de o saptamana am evitat sa sun. Iar bunica mea ma intreba, in fiecare seara, acelasi lucru: “Ai sunat?” Intr-o zi, simtindu-ma vinovata pentru asa amanare, am pus mana pe telefon…si am ajuns la spital. Ajutata de prieteni, am facut rost de jucarii si haine.

Cand l-am cunoscut, Cristian Gheorghe Stoileanu era un copil de 6 ani, frumos, cu ochi mari, de caprior, tacut…“de fier”, asa cum spunea chiar el.

De doi ani si jumatate venea la Fundeni, cu mama sa, din comuna Olanu, judetul Valcea. A fost operat de doua ori. Diagnosticul de pe un bilet de iesire din spital: Neuroblastom retroperitoneal operat, chimiotratat, radiotratat. Metastaze multiple hepatice, pulmonare, medulare si ganglionare.

De atunci au trecut cateva luni… Gormiti, bakugani, Scooby Doo, figurine Marvel, desene pentru colorat, telefon, clatite, suc de portocale, oua Kinder, gogosi, supa…lucruri mici, placeri marunte, momente de bucurie si speranta.

Mereu perseverent, mereu optimist, mereu puternic.

Acum Cristi este un simplu om. O viata. Ea pulseaza in tacere, in cateva vinisoare vizibile pe gat si pe capul gol.

Zilele trecute, cand il priveam cum doarme pe patul de spital, am realizat ca poate fi expresia reala a unui inger. Nu poate exista ceva mai nevinovat intre noi, ceva mai purificat prin atata suferinta.

Intalnirile noastre se consuma aproape in tacere. Mi-as dori sa-i spun multe, dar nu pot.

Incerc sa port o conversatie, dar orice cuvant mi se pare stupid. Nu pot sa-l mint. Am certitudinea ca stie asta, ca stie totul. Ca a atins o stare la care putine fiinte ajung.

Sanse de supravietuire, din punct de vedere medical, nu sunt. Sperantele stau intr-o minune, in ceva ce nu poate fi explicat stiintific.

Cristi are nevoie de ajutor financiar. Nu pentru o noua operatie sau pentru un nou tratament. Ci pentru timpul pe care il are de petrecut aici, asa cum se cuvine, asa cum merita.

Oamenii care vor sa faca ceva pentru el, pentru aceasta situatie, pot sa depuna o suma in contul RO75CECEC001946272706311 – CEC Bank Olanu, pe numele mamei: Stoileanu Maria Daniela.

Sau pot suna la numarul 0724.585.694,

unde voi raspunde pentru ce este necesar de facut.

Multumesc.

Carmen Iordan

Draga mea prietena, eu iti multumesc. Am avut sansa sa ajung la institutul de oncologie si sa inteleg ce inseamna sa suferi. E cumplit. Ma gandesc cu vina ca eu ma cramponez ca intalnesc barbati imaturi, oameni care ma fac sa sufar... dar am inteles ce inseamna a SUFERI.

Multumesc pentru lectie. da, am sa fac tot posibilul ca acest copil sa aiba un final ca al unui "rege", ca al unui om care merita sa fie rasfatat.

Sper ca cei care ma citesc... sa daruiasca, macar putin, amintindu-si de copliaria lor, cand tanjeau dupa o jucarie sau o ciocolata. Vreau sa cred ca mai exista si OAMENI!

Haideti sa fim buni, macar din cand in cand!

Va multumesc din suflet... de fapt e prea putin dar nu am cuvinte sa va fiu recunoscatoare ca ma ajutati sa aducem zambete pe chip!

DAŢI ŞANSĂ UNUI ZÂMBET!

Paul Daniel Nagy, in varsta de 7 ani, bolnav de Linfom Malign Hodgkin stadiul 3 (un cancer al sangelui), care va avea nevoie de un transplant de celule stem in Italia. Detalii despre baietel puteti gasi pe site-ul

www.paulnagy.ro

Acesta a fost mailul primit. ce am făcut eu... am dat mai departe. Dacă fiecare am dat 10 lei, şansele ca acest copil să-şi redobândească zâmbetul au crescut. Am trimis şi la ziare (vă spusesem că este o meserie în care cred şi mi se pare nobilă). Am primit un răspuns. Acesta:

"Va rog rugati pe mama baietelului sa imi scrie un mail personal pentru a putea publica un anunt in Ζiarul Lumina - Editia de Banat. Va multumesc. cu respect, Cosmin Olinici, director general publicatiile "Lumina"

Cea care se ocupa de cazul puştiului zâmbăreţ, cu ajutorul Iulianei care a sunat la Libertatea, au reuşit să îi convingă să facă public cazul în numărul de sâmbătă al ziarului "Libertatea".

Facem o faptă bună? Ne încumetăm?

Vă mulţumesc enorm! Să ştiţi că nimeni nu zâmbeşte mai frumos, mai cald, mai senin, mai sincer ca un COPIL!

Vis după vis

Visele prind viaţă. Eu nu le-am impus limite, doar le-am scris. Dacă îmi spunea cineva că am atâtea vise, îl consideram nebun cu acte în regulă. O prietenă - femeia cu ţigările cu miros de căpşuni şi cocos - mi-a recomandat să-mi notez 101 vise. Am râs.... ea, serioasă, completează: "Nu râde, cu cât mai multe, cu atât au de unde să se împlinească." Şi, m-am pus pe scris. Şi au ieşit peste 101. ha ha ha. Unele mai mici, altele mai mari.
Ce mă amuză este că ele prind viaţă, ca şi cum s-ar desprinde din agenda viselor. De exemplu, aseară, târziu în noapte, după câteva ore de lectură, am primit un mail cu: "Textul dvs. a fost publicat pe site-ul Cititor de proza - un site serios de literatură. Cît mi-au tremurat degetele pe tastaură până am trimis materialul şi cât a dârdâit sufletul până am citit mailul de răspuns numai eu ştiu (acum şi voi)."

*
Azi m-am întors şi eu la şcoală. Exact în ziua mea full time, cu 9 ore şi o oră de maraton între şcoli. Oamenilor le-a fost dor de mine. Domnul director - un domn în pragul pensiei - m-a îmbrăţişat şi m-a încurajat să plec din sistem, căci valorez mai mult. Copiii, mi-au căutat zâmbetul şi au fost blânzi. În acest moment, cariera mea este legată de alte vise. Fie să se aşeze aşa cum este mai potrivit pentru mine şi pentru alţii. Vreau să-mi împlinesc vise astfel încât să beneficieze şi ceilalţi. Este anul magiei pe care o răspândesc în juru-mi.

*
Moş Crăciun cred că s-a îndrăgostit de mine! Mi-a lăsat cadouri peste tot. Încă mai primesc, şi am fost sunată să mi se spună că mai am de adunat şi de prin alte părţi. :)) Vreau să cred că l-am fermecat cu poveştile mele.