final

mai sunt cateva zile si totul va ramane trecut.
am scapat, dar a fost greu si a durut.
am luat stiloul, am notat... si-am zambit.
bile albe vs bile negre : 85 la 15.
prieteniile mi-au fost cernite.
au ramas DOAR cei care ma merita.
vartejul vietii din ultimele saptamani
(multumesc lui - cauza care a starnit furtuna)
mi-a adus oameni minunati,
care m-au prins de-o aripa,
mi-au oblojit ranile si mi-au repus zambetul pe chip.

flux si reflux. noapte si zi. cald si rece. rau si bun. trist si vesel.


au fost lectii dure primite de la viata.
o diploma nu iti daruiesti un suflet mai frumos.
o palma poate sa stearga toata iubirea de pe fata pamantului.
o dragoste ranita te poate tine captiv in trecut.
niciodata, dar niciodata nu distruge visele cuiva!
cand esti parasit, fii demn,
nu-ti scoate orgoliul si frustrarile la iveala.
asculta-ti intuitia, nu te incapatana sa crezi ca esti un zeu.
toate, bune si rele, iti sunt intoarse cu varf si indesat.
nu judeca si critica pe altii, ci pune mana si construieste-ti viata.
asuma-ti greselile, doar asa poti evolua.

am uitat

am iertat, dar nu pot uita. mi se cer favoruri, si ma simt ca tine, Mos Craciun. am fost sa cumpar mere si biscuiti pentru colindatori. mi s-a urat sa fiu iubita, caci sunt tanara si plina de energie. si-am zambit.

o vecina, plange cand aude ca sunt singura. "esti atat de buna, incat D-zeu iti pregateste ce-i mai bun". "stiu, nu plangeti. voi fi fericita, implinita, si vesela. promit."

e soare si frumos. e speranta ca lucrurile se vor indrepta, si fiecare va primi dupa sufletul sau.

imi numar pasii. cant in gand, si sufletu-mi tresare bucuros. sunt un copil mare.

realizez ca nu mi-am tinut promisiunea fata de mine. am promis ca, in momentul in care voi avea masina, voi merge in ajun de Craciun la casa de copii LIZUCA (a fost o perioada in care treceam mereu pe langa ea) si voi da daruri.

inghet. zambetul dispare. inima nu-mi bate cateva secunde. ce s-a intamplat cu mine? de ce am uitat?

cum pot uita ce este important si memorez toate mizeriile ce-mi sunt spuse de oameni fara valoare, fara nume, fara suflet... ?

dulaul din inima mea

asteptam ora 2 sa administrez un antibiotic. tocmai ce finalizasem de scris o poveste, am inchis notebook-ul meu vesel si prietenos, l-am sarutat cu drag, si am dat sa iau o carte de pe marginea patului. cartile- daca le-ati vedea ce cuminti stau acolo, si ma asteapta infiecare seara si in fiecare dimineata si in fiecare clipa cand ma intorc acasa. stiu ca una din ele va fi norocoasa si va sta la caldura, langa mine, sub pilota. alta ma va insoti in drumul meu, va cunoaste locuri, oameni, animale. altele sunt oropsite si abandonate cu zilele. (da, fac prostia de a citi - uneori - carti in paralel).

dar... iar m-am abatut. voiam sa aflati ca, nu am apucat sa iau cartea, caci in sufletul meu, un dulau a inceput sa dea din coada. imi duc mana la inima. cata viata! ce adrenalina! cauza? nu stiu... pare a fi teama. oare unde nu vreau ca subconstientul sa-mi aduca in vise acei barbati rai pe care i-am intalnit si care mi-au destabilizat orizontul si echilibrul?

suna telefonul. este ora 2 dimineata. administrez antibioticul si ma intorc sa citesc. personajele, fara sa aiba vreo intentie - stau acolo de sute de ani - imi scot din cutiuta aminitirilor pe cei doi natarai care mi-au ruinat - hai sa spun doar sifonat - visele, sperantele si, mai presus de toate, ideea de iubire, arta si sinceritate.

inchid cartea cu ciuda si lacrimile se preling din coltul ochiului spre nasul acceptor... de lacrimi.

da, si dulaul este inca acolo, si tot da din coada. vreau sa cred ca este FERICIT.

citind, inveti si cresti

fiind nevoită să înregistrez cărţi teologice, am descoperit că: "etimologia cuvântului Crăciun (crătsun, cărtsun) este încă nelămurită. După părerea unor cercetători, provine din latinescul calatio. La romani se înţelegea convocarea poporului de către preoţii păgâni în fiecare zi întâi a lunii, pentru anunţarea sărbătorilor din luna respectivă. Abia spre sfârşitul secolului IV sărbătoarea Naşterii Domnului a fost aşezată la 25 decembrie.
Merită să fie relavat faptul că în concepţia populară (îndeosebi în colinde) Crăciun, Sfântul Crăciun sau Moş Crăciun este una şi aceeaşi persoană cu Iisus Hristos. "Moş Crăciun" este un personaj creat pe pământ românesc. În colinde el stă la masă cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Sfântul Ioan Botezătorul şi cu alte personaje biblice. El şade în cer de unde vine încărcat cu daruri pentru copii".

cuvinte

ganduri si bucurii se amesteca si formeaza o plasa stralucitoare. cuvintele sunt colorate si se ascund sub un clopot de sticla. imi fac cu mana, cerand sa le eliberez, sa colorez cu ele povesti pentru copii, mici si mari. literele se desprind, se prind unele de altele prin liniute si bastonase si alearga voioase, exuberante sa scrie vise. toate visele sunt atat de frumoase, unice si au forma de origami. un T s-a agatat de o creanga de vasc, si nu se poate desprinde. nu, trebuie sa il ajut. nu de alta dar este T-ul din "TE IUBESC!".

magie dupa magie

sunt ametita de nemancata sau de bucurie... nici eu nu mai stiu.

dimineata am mers cu mama sa vorbim cu mos Craciun pentru cadoul surorii mele. am rezolvat rapid. in autobuz m-am intalnit cu diriginta mea din scoala generala, clasele VII-VIII. am salutat-o, i-am urat sarbatori fericite. m-a intrebat daca m-am maritat. am raspuns zambind: "NU!" s-a intristat, a parut dezamagita mai degraba. da, posibil ca maritisul sa fie o realizare fantastica in ziua de azi, si sa nu fi descoperit pana acum. i-am promis ca o voi face si pe asta.

ajunsa la scoala, mi-am luat la revedere de la colegi, si am pornit cu elevii spre City Mall, la film. acolo, am constatat ca filmul "MEGAMIND" nu rula la ora acea. le-am spus copiilor ca imi pare rau, ca vom merge in alta zi. s-au suparat, aveau lacrimi in ochi. "bine, mergeti acasa, mancati, si ne vedem la 15.30 in fata scolii si mergem la film." eram epuizata... nedormita, nemancata, dar am promis. ca o fata cuminte, mi-am anuntat si eu mama, care normal s-a suparat ca pierd atata timp. "dar nu ii pot dezamagi, mama!" bine, bine, ai grija de tine. sa mananci ceva." aveam in geanta un snickers si un ou Kinder luate de dimineata din supermarket (a zambit si domnul de la casa cand i-am zis ca un Kinder e pentru mine).

am mers putin prin oras. m-am uitat la cadouri personalizate, la bijuterii, esarfe, ciorapi (mi-am cumparat o pereche frumoasa pentru fusta cea noua). candva, intr-o discutie nevinovata cu ajutorul lui Mos Craciun (da, cel de ieri) mi-am exprimat dorinta de a avea un notebook, pe care sa-l folosesc pentru scris. e silentios, il pot deschide la orice ora din noapte, imi pot nota ideile ce ma napustesc la ore nepotrivite, cand mi-e greu sa deschid o agenda, calculatorul sub nicio forma. am primit un telefon ca voi primi in cursul zilei de azi, cadoul mult visat. si da, asa a fost! inca sunt socata. inca nu cred ca mi se intampla mie. inca nu stiu cum vom rasplati acest om atat de sufletist si de darnic. am procedat corect acceptand? nu mai sunt sigura de nimic in aceste clipe. totul in jurul meu este magie.

am fost si la film. este super haios, tema de baza este ca binele si iubirea transforma raul. personajele sunt expresive si foarte bine conturate. m-a fermecat ziarista cea super sexy Roxanne (m-am regasit putin in tunsoare si cerceii mici pe care ii poarta). m-a frapat expresia din final: "destinul nu ne este dat, ci ni-l alegem". copiii au fost cuminti. mi-au spus ca a fost o seara super si m-au rugat sa mai mergem. (mai am putin de lucrat la bune maniere).

parinti, va recomand sa mergeti cu odraslele la film. va veti relaxa si veti invata ceva. va garantez!

shopping si greutatea mea

Buna foarte dimineata!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la .... cum voiam sa ajung a doua Raduleasca (si am scris o carte, urmeaza a doua in curand- ha ha ha), o alta Andreea Marin ( care mi-a scris - ea sau secretara - si continua sa-mi trimita mailuri de sarbatori)... pana cand am inteles ca eu chiar sunt mai mult, si pot deveni mai mult. Macar am finalizat o facultate spre deosebire de Raduleasca... desi o diploma nu ma face fericita, dar o am.

Nu prea am dormit decat 3 ore... am citit Marquez... despre vise intortocheate si parole in relatia de iubire (mi-a placut), moarte si viata, eu si cea din oglinda... etc...

ieri, liderul de sindicat mi-a daruit bonurile cadou de la sindicat (sa nu ma mai plang ca nu beneficiez dupa faptul ca platesc cotizatie): trei bonuri, fiecare a 10 lei. ce sa-mi iau de ele? clar bomboane.

pe seara, am pornit cu mama la shopping. nu mai facusem de mult asta impreuna. am vazut o fusta frumoasa. mama, care si-a dorit fete, iar eu sunt cea cu fustele - sora se machiaza mai mult, mai frumos - a sarit bucuroasa sa probez. ii spune vanzatoarei ca sunt foarte slaba si nu crede ca va gasi masura mea. primesc fusta. o probez. vanzatoarea ma priveste si-mi spune: "dar nu esti slaba deloc. ai forme! ce as vrea sa fiu si eu asa!" ma schimb. cand ies, domnul de la standul de alaturi, comenteaza: " aa... pai trebuia sa iesi sa te vedem si noi". mama rade, fericita ca are asemenea fata "top model". (cum era melodia aceea: "am cu ce ma... am cu ce...").

:) da, stiu ca trebuie sa mai pun cateva kilograme pe mine... am 48.7 kg acum. hai ca nu sunt asa slaba!