zambete si tristete

pornesc spre centrul orasului. e atat de pustiu... incredibil pentru Bucuresti! pustiu ca sufletul meu in aceste zile... o mare tristete m-a cuprins in mrejele ei.

ajung in magazin sa-i cumpar cadou mamei pentru Sf. Marie - caci ieri caldura m-a toropit -., si dau peste aceeasi liniste ce ma infioara. parca nici ganduri nu mai am. sau poate doar unul ratacit prin spatiul gol al mintii. oare va fi bine si pentru mine? imi voi gasi acea implinire spre care tind?

o vanzatoare imi admira sandalele. in cele din urma ma intreaba daca sunt comode, de unde le-am cumparat, cat m-au costat si concluzioneaza: "Imi plac!"
"Multumesc!" si ii daruiesc un zambet...

joc de cuvinte

cândva, într-o primăvară extrem de friguroasă, mi-am cumpărat o haină frumoasă, cu glugă. am purtat-o de două, maxim trei ori şi apoi vremea s-a încălzit.
cândva, mă rugam aprig să fiu iubită, voiam o dragoste adevărată - la care încă mai sper, iar noaptea haină mi-a furat ruga şi a dus-o spre nicăieri, căci nici până azi nu s-a îndeplinit.
cândva, am înţeles că viaţa e haină dacă nu ştii să o gâdili şi să o trăieşti pas cu pas, clipă cu clipă.
acum, când e caniculă, dau jos haină după haină, şi mă rog ca noaptea haină să-mi aducă dragostea adevărată, pe care am cerut-o asiduu.

am revenit

si-a fost frumos.... trenul m-a adus acasa. si cat as fi vrut sa mai raman sau sa ma duc spre altundeva! :)
mi-a placut... am zambit... am fost imbratisata de soarta... am fost rasfatata (atat cat sa nu mi se urce la cap).
mi-am scris dorintele in nisipul rece din noaptea fara luna, dar cu multe stele... si pescarusi... si valuri linistite, si ritm de salsa.

cu forte proaspete, cu gandul departe (inca)... ma adaptez vietii nebune de oras (pe care toata lumea il huiduie si il plange pentru starea de degradare umana).

vise si zambete, tricotate

m-am trezit strangand in brate vise. mi-a placut si am mai dormit 5 minute. (daca stiam ca planurile imi sunt dejucate, mai dormeam 60 de minute).

stie cineva cum se tricoteaza? un ochi pe fata, unul sau doua pe dos, si tot asa... si tricotajul prinde viata, si creste lung si lat... si ia forma de fular sau pulover sau fes sau patura.

acum, incep sa tricotez o patura de vise si zambete. un vis, un zambet, un vis, un zambet. randul urmator invers: un zambet, un vis, un zambet, un vis. va rezulta modelul numit "bob de orez".
am fugit... am mult de tricotat... am colectie de vise si zambete o multime (am inceput sa le impart trecutarilor pe strada - stiu ca au nevoie si se bucura).

weekend bogat in vise implinite!

asteptari

cei doi isi asteapta cuminti, iubirea.
sincera sa fiu, nu stiu daca exista, nu stiu daca ei si-au aflat iubirea. o perioada, am renuntat sa mai cred in iubire, am refuzat sa o mai caut.
nu credeam ca in vara aceasta voi ajunge in vacanta pe undeva. cand te astepti mai putin, apare sansa. voi evada la mare, sa caut iubirea printre valuri, fire de nisip auriu si scoici. sau, de ce nu, langa cearsaful meu de plaja.
ce-mi pun in bagaj? zambete, mangaieri, rasfat, bucurie, vise, povesti si incredere.

plec la drum cu gandul ca va fi una din cele mai frumoase vacante, prima din numeroasele mele vacante de vis.

multumiri si dorinte implinite

va doresc tuturor, sa va treziti dimineata, si, in timp ce va beti ceafeaua si va verificati mailul, sa primiti multumiri si surprize placute... de la prieteni dragi.

multumesc din suflet oamenilor care imi fac diminetile senine, care imi aduc zambetul pe buze si bucuria in suflet.

voiam sa vad (si inca nu am renuntat la idee) o casa a unui scriitor. si azi, am primit fotografii cu acea casa. multumesc de mii de ori, imbratisari fel de fel, care de care mai voioasa si mai mandra sa aiba un asemenea om in mrejele bratelor, zambete si ganduri alese!

Egoistul

cand doresti ceva cu ardoare, se intampla, mai devreme sau mai tarziu, cu eforturi mai mici sau mai mari.
de exemplu, urmaream sa vizionez piesa "egoistul" de anul trecut. se juca mereu cu casa inchisa, nu gaseam bilete sub nicio forma.
primesc un newsletter cu spectacolele din vara aceasta. vad si "egoistul". pretul bieltului este usturator, dar "luxul si prostia se platesc", asa ca, ii dau drumul comenzii pe internet.
egoistul este scrisa de Radu Beligan, regizata de el si avand rolul pricipal.
un batran bolnav de guta, cu o valoare incotestabila - scriitor, mare actor, divortat, cu trei copii, amanta tanara, scrie o piesa despre cum sa fii egoist, conform principului ca omul se naste singur si moare singur.
un prieten din copilarie, ii cere bani pentru a se insura pentru a cincea oara. copiii il jecmanesc de bani. sotia, desi il considera un las si un egoist se bucura de banii de la fostul sot. medicul, care nu-si face datoria, il "usuca" de bani.
fetele nu mai au principii, inclusiv fiicele personajului, dar mai ales amanta lui, care intr-un moment de sinceritate excesiva ii spune ca prietenii lui, directori de teatru si regizori au invitat-o la masa, si nu putea ca, dupa o masa cu rata si portocale sa insinuezeo durere de cap. :) ea ii reproseaza ca nu a ajutat-o in cariera, iar el ii atrage atentia ca a facut tot ce a putut, dar pe spectatori trebuie sa ii castige singura, prin talentul sau. (vezi pitipoancele din ziua de azi, siliconate peste masura, care au audineta maxima).
personajul observa ca oamenii, azi, de fapt dintotdeuna s-au gandit intai la ei, apoi la ceilalti, au fost egoisti.
piesa de teatru merita toti banii. efortul actorului (de o nobelete desavarsita) de a sta in scena timp de doua ore, fara a folosi bastonul, replicile minunat conturate, fac din piesa un real succes.
acum, imi doresc sa imi cumpar si cartea dmului Beligan "Note de insomniac", un jurnal scris de mana... si voi fi cu un gram mai fericita si sufletul meu mai multumit.