viata in fel si chip...

zilele trecute vorbeam cu cineva si imi exprimam dorinta de a fi mama (o obsesie de a mea). bine, pentru mine este o adevarata provocare din multe puncte de vedere. unul este acela de a nu mai fi tratata eu ca un copil, de a nu mai fi rasfatata. altul este silueta. nu stiu cum voi reactiona cand nu voi mai incapea in fustele mele marimea 34 sau tricouri si camasi XS. da, stiu ca ma voi scimba. in alta ordine de idei, nu voi mai fi asa mana sparta. voi strange punga pentru copilul meu. da, un copil ma va maturiza si ma va schimba. banuiesc ca si in relatiile cu cei din jur voi fi o "o alta femeie, o alta Claudie".

persoana careia ii spuneam "planurile" mele, ma intreaba:" dar bine, acum faci copil, si cu ce-l cresti daca iti iau astia 25% din salariu?". "nu stiu, cu ce am, dar stiu ca pot. m-a inzestrat D-zeu cu inteligenta - atat cat e, nu e din abundenta; ha ha ha -, doua maini, doua picioare, voi munci"...

ieri, venind spre casa, am vazut o femeie cunoscuta din vedere... cu un baietel de vreo 4 ani, si o fetita de cateva luni in brate. oamenii vorbeau ca sta prin scari de bloc, ca cerseste. ma intrebam: "Doamne, de ce e viata asta atat de nedreapta? am prietene care nu pot ramane insarcinate si au o situtaie buna... iar aceasta femeie, isi chinuie copiii in acest hal... si sunt atat de sanatosi: grasi si frumosi."

pentru mine, viata, devine un mister total...

asa cum si eu fac greseli pe care nu as vrea sa le fac, si ma las "hipnotizata" de-a dreptul... si ma urasc apoi...

sper ca toate sa se aseze liniar in viata mea...

vise si oboseala...

iar m-a luat valul si fac ce imi promit ca nu fac. si sunt obosita, si trista, si frustrata, si jignita. confortul meu e la limita maxima a perturbarii. si somnul mi-e plin de vise grele. fac rapoarte si citesc presa. ma trezesc obosita, doar am muncit - eficient din cate imi amintesc in zori - toata noaptea.

soarele, mare cat roata unui vehicul, imprastie raze si caldura de-a lungul strazilor ce imi apar in drumul diminetii. as vrea sa stau intr-un parc - sper sa ajung cat mai curand la Plumbuita -, sa ma las mangaiata de razele ce strabat printre crengile inverzite ale arborilor si sa citesc ore in sir si sa calatoresc departe, in timp si spatiu.

mi-e dor de fetita draguta si cu suflet angelic de acum cativa ani....

mi-e dor de vise implinite...

mi-e dor de o scrisoare in cutia postala...

mi-e dor de oameni care sa ma incurajaze...

oare asa de mult am crescut? mai pot fi pentru o zi, fetita cu codite, cu zambetul copilaros si ochii stralucitori de veseli?

va rog... mai dati-mi o zi de copilarie....

prieteni...

toate activitatile mele au fost intrerupte atat de frumos, calm si fara repercursiuni. Cineva acolo Sus mi-a aranjat programul astfel incat sa ma pot odihni. am dormit ca un prunc ce tocmai a fost imbaiat si alaptat. si ieri si azi, am dormit cu vise. vise de dor de prieteni. vise de dor de ras din toti rarunchii, cu toti dintii la vedere, ba chiar si omuletul sprinten dinspre faringe. vise de veselie si lipsa de griji. mi-am cumparat un cutit special folosit la curatarea sufletului si mintii de griji si probleme.

am ascultat muzica de la latino la vals venetian; am citit revista Tango - revista de citit si iubit-, am dansat si am facut gimnatisca, atat cat sa ma simt ca la 18 ani.

nu am avut internet. sufar, dar stiu ca e mai bine asa. caut prin calculator fotografii cu prieteni. am gasit si pun trei dintre ele aici. le postez cu speranta sa nu se supere.

mi-e dor de acele ore petrecute impreuna.

cand ne vom face din nou timp unii pentru altii...

unii pleaca din tara. altii s-au izolat. eu nu mai am timp de miscare...

barbatii ce ma iubesc neconditionat...

zambesc. ma gandesc ce cautare va starni acest titlu. poate va fi foarte citit sau nimeni nu il va lua in seama.

in viata mea, exista doi "barbati" cu acelasi nume: Rares.

unul are 7 ani si cateva luni bune (vreo 8 cred). este elev in clasa I. este istet foc si foarte neastamparat. are o energie debordanta. este pasionat de dinozauri. sunt mandra de el. a invatat sa citeasca si chiar ii place. este criticul numar 1 al povestilor mele. el este cel care le-a ascultat primul. el mi-a spus ce ii place si ce nu. datorita lui, povestile mele au prins viata. zilele trecute imi spunea ca a gasit o greseala (stiu ca sunt mai multe) in carticica de povesti si i-a spus mamei (buna prietena din facultate): "Sa-i spunem neaparat Clauditei ca a gresit!" (il puteti admira in prima fotografie).

al doilea Rares, este baietelul sportiv - face tenis si fotbal, merge pe role ca un profesionist -, a carui bona este mama. mi-e tare drag. l-am acceptat ca pe fratele nostru vitreg. cu el particip la expozitii de dinozauri, mergem in parc, ne jucam de-a eroii din carti celebre ("Robin Hood" "Tarzan"). este baiatul talentat care mi-a dedicat primul "tablou" din viata mea.

sunt "barbatii" care ma iubesc neconditionat si ma rasfata spunandu-mi: Claudita!

ii ador si le doresc sa fie sanatosi si sa aibe o soarta buna!

ultima teza...

anul trecut prin vara, tot visam ca dau bacalaureatul la limba si literatura romana. nu prea intelegeam de ce... viata m-a adus din nou in invatamant (asta e rostul meu, am inteles)... si am scris teze... vreo sase.

acum ani bunicei - desi parca a fost ieri (imi amintesc ca eram suparata ca mama nu a mers cu mine la liceu, cum au facut alti parinti) - la bac, la partea orala am avut "Ion" de Rebreanu si un sonet de-al lui Vasile Voiculescu.

zilele acestea am scris tezele unei foste eleve - nevazatoare -, azi liceana la Lazar. la teza cu subiect unic pe liceu i-a picat "Ion". am gandit: "asta e asa pentru mine, sa imi faca in ciuda". nici ei nu i-a placut. cu toate acestea, a luat 9,60. e o fata desteapta si extrem de sensibila (canta la pian divin)! mi-e foarte draga si pentru ca e Tauras ca mine, ambitioasa si muncitoare! (eu sunt in extrema cealalta: ma las cuprinsa de o lene ce ma iubeste asa de tare; ha ha ha).

azi, am scris ultima ei teza, ultima mea teza din aceasta viata!

a fost la istorie. urasc istoria... nu mi-a placut niciodata. la bacalureat am luat 5, si asta cu ajutorul lui Tudor Vladimirescu ce mi-a picat ca subiect de descris - frumos barbat si curajos Tudor ista bre! -, caci il iubeam amarnic de tare pe atunci. acum, doar mustata si caciula aceea mare mi le amintesc. ha ha ha. aa, si mai stiu ca afost pe bancnota de 25 lei, pe vremea comunismului.

azi, am scris despre autonomiile din Romania secolului XIX-lea si XX- lea. m-a amuzat - cum se repeta istoria dom'le - cand am scris acolo ca, calmacamul (loctiitor de domnitor) - uite cum mai invat si eu ceva-, Nicolae Vogoride a falsificat alegerile din Moldova cand a fost ales Cuza domn (si ista domn cumsecade si frumos Alexandru Ioan Cuza - mare domn, si la propriu si la figurat-; imi placea uniforma sa;). am revazut rapid renumararea voturilor din toamna anului trecut. ma gandeam la galetile, pilotele, gecile date "cadou" de domnul Basescu, la sate, oamenilor pentru a-l vota. in ce tara traim! o tara in care se fura ciclic!

cam asta a fost... am mai scris cateva teze, am mai invatat ceva, am evoluat inca putin, am cunoscut 2-3 oameni ce m-au placut si cine stie cand vom avea nevoie unul de altul.

tot azi... am mers sa aprind o lumanare (pentru tatal meu, sa fie luminat si ocrotit) la o biserica foarte frumoasa, unde nu fusesem niciodata, pe strada Gutemberg.

La multi ani sanatosi si voiosi, Elene si Constantini!

am avut parte de carte...

obosita, pornesc spre scoala. cu ochii carpiti de somn, realizez ca nu sunt in stare sa-mi tin echilibrul pentru a citi in autobuz. dupa doua statii, se elibereaza un scaun. ma bucur ca un copil caruia i se permite sa manance a doua inghetata, si ma asez. scot lucrarile din geanta, le citesc, dar parca mi-e jena sa le corectez. asa ca, ma razgandesc fulgerator, si aleg sa citesc. mai am cateva pagini din volumul intai din "Idiotul" de Dostoievski (inainte de a adormi, citesc altceva). citesc, si citesc. pagina dupa pagina. imi vine sa ma intorc acasa si sa continui sa citesc. trafic infernal, ce azi ma bucura, caci am loc in autobuz si citesc.

ajung la scoala. am intarziat 10 minute. ma vede dnul director - o dulceata de om. "ce faci fata mea?'; "la scoala, am intarziat!" si am fugit sa iau catalogul.

o eleva mi-a adus o carte. imi promisese de ieri. "Femeia venita de sus" de Miron Scorobete, Editura Albatros. "Dna, sper sa va placa. Sunt mai multe povestiri. Sa stiti ca sunt cam triste". "Nu-i nimic, e genul meu. Imi plac dramele".

plec dupa doua ore (acesta imi e programul in ziua de joi). trebuie sa ajung la un curs de perfectionare. nu mai am timp sa ajung acasa. ma opresc sa beau o cafea la McDonald's. mai am 5-6 pagini. citesc. am terminaaaat!!!

ajung la curs. primim carti pe tema cursului, si anume, drepturile omului si ale copilului (accesati www.irdo.ro). m-am simtit ca la serbarile de final de an scolar, cand eram premiata.

bloguind, am gasit o postare a unui prieten drag si talentat, care m-a bucurat (ador barbatii care citesc!!!) si m-a emotionat: http://tu26dor.blogspot.com/2010/05/prima-carte-ultima-carte.html

maine imi reinnoiesc abonamentul la biblioteca metropolitana (fosta sadoveanu). nu mai tine! s-a ingrosat gluma. a venit vremea frumoasa (desi de dimineata am dardait bine de tot), asa ca, voi citi in parcuri.

seara frumoasa si lecturi placute!

la opera...

ma bate-un gand atat de puternic, incat sunt plina de vanatai. inca nu ma doare - daca nu se va indeplini nici de asta data -, caci e un gand cultural. nu va repeziti sa-l ucideti! va spun ca doream de mult sa ma caute. e visul ca vreau sa merg la opera, sa fiu ca in "Pretty Woman", sa ma entuziasmez ca un copil care merge pentru prima data cu bicicleta.
am fost acum cativa ani la Macbeth.
astept ca soarta sa-mi surada din nou.
"la opera, la opera, ce mai capodopera.."