pana nu demult, imi doream atentie. in ce sens?! atunci cand vorbesc cu cineva sa fie acolo, cu mine in discutie. obosisem sa mai astept. de ceva vreme, primesc atentie... oameni care isi amintesc ca imi place Paler - si am primit de ziua mea mailuri cu citatele sale -, altii isi amintesc ca le-am spus candva ca am facut voley in scoala generala.
ma bucur... si zambesc de fiecare data cand observ ca se poate ca cineva sa fie interesat de ce spun.
pentru ca am terminat de recitit "viata pe un peron" de Octavian Paler, m-am gandit sa afisez decalogul ce apare in primele pagini ale cartii. iata-l:
"prima porunca: sa astepti oricat.
a doua porunca: sa astepti orice.
a treia porunca: sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
a patra porunca: sa nu numeri zilele.
a cincea porunca: sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
a sasea porunca: repeta ca nu exista pustiu. exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
a saptea porunca: nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
a opta porunca: daca gandul asta te ajuta, nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
a noua porunca: binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
a zecea porunca: aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota."
De fiecare data cand sunt in dificultate, apelez la el.
Folositi-l cu incredere....
“ Greseala oamenilor a fost ca niciodata nu s-au priceput sa se uite langa ei. Li s-a parut ca daca fericirea exista, ea trebuie sa fie inaccesibila sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor.”
"asteptarea este o meseria pe care o inveti, asa cum pictorul invata sa-si amestece culorile”
“ Viata însasi e o stare de tranzit între nastere si moarte… un peron unde te zbati sa ocupi un loc într-un tren… esti fericit ca ai prins un loc la clasa I sau la fereastra… altul e necajit ca a ramas în picioare pe culoar… altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, ramân pe peron sa astepte urmatorul tren… Si fiecare uita, poate, un singur lucru… ca trenurile astea nu duc nicaieri… cel care a ocupat un loc la fereastra este, fara sa stie, egal cu cel care sta în picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren… în cele din urma se vor întâlni toti undeva, într-un desert, unde chiar sinele se transforma în nisip… în loc sa se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calca în picioare, îsi dau ghionturi…”
