luni, iulie 27

Impreuna


Regia: Claude Berri
Cu: Guillaume Canet, Audrey Tautou
Gen: Drama, Romantic
Durata 97 minute
Premiera in Romania 26.06.2009


Nu pot sa cred ca am fost la film, eu - care nu sunt cinefila - si la premiera. Ha ha ha!
Este un film ce merita vazut. Este, in primul rand o lectie despre prietenie, prietenie adevarata, adica atunci cand iti este greu... apoi, la bine.
Muzica este minunata, ajunge in cotloanele inimii, acolo unde trebuie pentru a deschide sertare.
Actorii din rolurile principale sunt actori cu diploma meritata. Fiecare zambet, fiecare grimasa sunt traite si transmise.
Lacrimile apar in coltul ochilor in cateva momente, dar pot fi oprite.
E o lectie despre faptul ca e ideal sa ai alaturi pe cineva care sa te inteleaga, sa te sustina, sa aibe incredere in tine. O lectie ca orice piedica si defect, pot fi depasite cu efort si dorinta de reusita.
Am ras la faza cand eroina, Camille Fouque, la o pomana a porcului de Craciun, cere o bucata mica de carne, cu crusta. M-am regasit si am ras cu pofta.
"După imensul succes al romanului scris de Anna Gavalda, "Ensemble c'est tout", regizorul Claude Berri descoperă această poveste în acelaşi timp intimistă şi universal valabilă despre căutarea de sine prin intermediul celuilalt si despre fericirea regăsită graţie dragostei şi prieteniei.
Realist şi poetic, romanul are o structură deosebit de cinematografică. Subiectul e contemporan, personajele există, locul acţiunii este, practic, acelaşi, dialogurile sunt tandre şi pline de haz, intriga se leagă în jurul a patru personaje principale, povestea ne emoţionează pe fiecare dintre noi.
Acţiunea se desfăşoara la Paris, pe parcursul unui an de zile. O tânără, Camille, se împrieteneşte cu cei doi vecini ai ei, Philibert şi Franck, apoi se instalează la ei ca să aibă parte de mai mult confort şi mai multă încurajare. Trăind în armonie, cele trei personaje, opuse din toate punctele de vedere, de la caracter la povestea familială a fiecăruia, regăsesc gustul vieţii. Dincolo de dispute, de împăcări, de certuri, de complicităţi, plăcerea de a trăi „împreună“ îi face mai puternici. Şi atunci hotărăsc să o ia în grijă pe bunica lui Franck, o bătrână pe cât de încăpăţânată, pe atât de adorabilă.
Eroii acestei poveşti sunt loviţi de viaţă, întrucâtva sălbatici şi solitari, dar cred în generozitatea inimii, în puterea sentimentelor. Oare a fi „împreună şi nimic mai mult“ le-ar îngădui să se descopere pe ei înşişi, să se realizeze?
Dincolo de povestea propriu-zisă, filmul face loc vieţii reale de fiecare zi. Nimic nu e roz, iar dramele pândesc în jurul spaţiului septic pe care cei trei şi l-au construit. În afara şi înăuntrul lui, o ameninţare planează asupra fericirii lor: cum să scape de loviturile dure ale vieţii, fără a risca să treacă pe lângă aceasta?
Eroina filmului, Camille, este admirabil interpretată de către Audrey Tautou. În gestica şi în fineţea siluetei sale, actriţa pare să se confunde cu personajul Camillei, tânără anorexică, sinceră şi blândă, dintr-o bucată şi sensibilă. Deşi provine din mediul burghez, a decis să se angajeze ca menajeră pentru a fugi de false aparenţe, de false sentimente. E prudentă şi se teme de toţi, inclusiv de mama ei, până în ziua când îl cunoaşte pe Philibert. Cavalerismul şi puritatea acestui băiat timid îi inspiră încredere şi nevoia de a străbate alături de el o bucată de drum, fără să-i pese de viitor.
Societar al Comediei Franceze, Laurent Stocker îl interpretează pe Philibert, un tânăr aristocrat bâlbâit, foarte bine-crescut, oricând gata să facă servicii tuturor. El locuieşte provizoriu într-un vast apartement aparţinând familiei şi a cărui succesiune nu a fost reglementată. Refuzând rigorismul părinţilor, situat în afara bunelor maniere din care tânărul şi-a făcut un mod de viaţă Philibert vinde cărţi poştale ilustrate - când de fapt ar putea fi, prin erudiţia lui, un bun istoric. Ca să profite de apartamentul plin de mobile vechi dar lipsit de viaţă şi de bucurie, îi propune prietenului său Franck să-l găzduiască până când acesta îşi va rezolva problema locuinţei.Bucătar cu inimă mare dar caracter urât, Franck este întruchipat de Gillaume Canet, impresionant, emoţionant şi generos.
Atunci când nu munceşte, tânărul niţel bădăran acumulează cuceriri amoroase şi se ocupă de bunica lui. La început, nu suportă prezenţa în apartament a Camillei şi îşi bate joc de Philibert pe care îl bănuieşte îndrăgostit. Treptat, Camille ajunge să-l înblânzească. să-l seducă, mai ales când îi propune să se instaleze la bunica lui, ca să-i poarte de grijă. Îndrăgostit la rându-i, Franck se loveşte de teama Camillei în faţa unui posibil angajament."
Mergeti la film! Promit ca voi deveni cinefila... sa scap de situatia neplacuta cand sunt intrebata despre filme, actori si nu stiu sa scot doua cuvinte. Eu citesc despre filmele ce apar, dar nu am rabdare sa le urmaresc acasa, in fata calculatorului, iar la cinematograf imi e urat sa merg singura. Eeee... scuze de trei lei. Gata! Promit ca incep sa vizionez filme!

duminică, iulie 26

Ploaia

Caldura torida, vant puturos, asfalt incins, praf...
Natura s-a revoltat si a demarat o mica furtuna. Ploaie puternica, hotarata. Ma trezesc si privesc pe fereastra. Vantul suiera suparat. Ploua cu pietre (de gheata).
Se aude soneria. Nu are cine sa fie. Era ploaia. Nu am deschis. Peste cateva minute, suna din nou. Se infiltrase in cutiuta de protectie a soneriei. Voia sa mangaie pe cineva, sa-i spuna ca a venit sa racoreasca pamantul, sa ude plantele, sa spele rautatile.
Nu am iesit. M-am intors in pat. Caldura de peste zi, ma chinuise teribil. Citisem pe seara, ochii imi erau obositi, isi cereau dreptul la odihna.
Mi-am amanat trezirea cu 10-15 minute, ca in fiecare zi de duminica... Imi permit un mic rasfat in aceasta zi.
Corpul si sistemul meu nervos (ha ha ha - prea nervos uneori) merita odihna.
Zi frumoasa de vara va doresc!

sâmbătă, iulie 25

Mame

Citesc "Zilele regasirii mele" de Elena Ferrante, Editura Univers, Colectia Cotidianul. O femeie parasita dupa 15 ani de casatorie. Ramane sa aibe grija de 2 copii. Intra intr-o perioada de disperare...
Nu ma pot concentra prea bine... ma intorc in timp, acum 14 ani, si retraiesc aceeasi poveste: divortul parintilor mei. Doar ca, mama mea este o femeie puternica. E o minune de femeie. A ramas cu doua fete si casa de intretinut. Eram in scoala. In acele momente am inteles ca avem o mama speciala, care ne oferea totul. Am trecut prin momente grele. Nu regret nimic. Ne-am calit. Incercam sa nu o suparam si sa-i oferim bucurii.
Mama este o femeie frumoasa, talentata, chibzuita. Stie sa faca de toate. De aceea, are pretentii si de la noi. Sa fim cat mai bune. Am mostenit o parte din aceste talente... o parte eu, o parte sora mea. Stiu ca pe sora mea a iubit-o putin mai mult, caci, a fost cadoul ei la implinirea a 28 de primaveri. [Eu, puteam fi considerata fata tatei, nascuta in apropierea zilei lui de nastere. Dar, viata mi-a jucat o farsa.]
Este o mama stricta, exigenta, dar stiu ca ne iubeste. Si noi o iubim, si ne dorim sa o facem fericita si implinita. Merita! Te iubesc, mama draga!
Mamele, sunt asa de frumoase!
Mamele, sunt femei cu suflet mare si bun, curat si sincer!

joi, iulie 23

Poem cu dragoste

"Nu ma intereseaza cum iti castigi existenta,
Vreau sa stiu pentru ce suferi, si daca
Indraznesti sa visezi intalnireacu ceea ce inima ta isi doreste.
Nu ma intereseaza ce varsta ai, vreau sa stiu
Daca inca risti sa arati ca un indragostit
De visul tau, de aventura de a fi viu.
Nu ma intereseaza ce planete ai in patrar cu luna.
Ma intereseaza sa aflu daca ai atins centrul tristetii tale
Daca ai fost deschis catre tradarile vietii, sau dacate-ai ascuns
De teama unei noi dureri.
Vreau sa stiu
Daca poti sa induri suferinta, a mea sau a ta, fara sa te ascunzi de ea
Si fara sa ii cedezi, fara sa o colorezi.
Vreau sastiu
Daca poti fi doar bucurie, a mea sau a ta, daca poti dansa
Cu naturalete si daca poti lasa incantarea sa te umple
Pana la varful degetelor de la maini si de la picioare,
Fara sa te ingrijorezi si fara sa-ti aduci aminte de
limitarile fiintei umane.
Nu ma intereseaza daca povestea ta este adevarata.
Vreau sa stiu daca poti sa dezamagesti pe altul
Pentru a-ti fi fidel tie insuti, daca poti sa porti oacuzatie de tradare
Fara sa iti tradezi propriul suflet.
Vreau sa stiu daca esti credincios, si prin urmare demn de crezare
Vreau sa stiu daca poti vedea frumusetea,
Chiar daca nu arata bine in fiecare zi,
Daca poti sa iti aduni viata, cand stai pe malul lacului,
Si daca poti sa o strigi catre luna argintie.
Nu ma intereseaza sa stiu unde traiesti sau cati bani ai.
Vreau sa stiu daca poti sa te trezesti dupa o noapte de jale si tristete
Slabit si ametit pana in maduva oaselor,
Si apoi sa faci ce este nevoie sa faci pentru copii.
Nu ma intereseaza cum ai ajuns aici.
Vreau sa stiu daca poti sa ramai in centrul focului cu mine, fara sa dai inapoi.
Nu ma intereseaza unde, sau ce sau cu cine ai studiat.
Vreau sa stiu ce te sustine din interior,
Atunci cand orice altceva pica in jurul tau.
Vreau sa stiu daca poti fi singur cu tine insuti,
Si daca te incanta propria ta companie
In acele momente de goliciune."

Azi

Azi, e ziua unei bune prietene. La Multi Ani, draga mea Geani!
Este un om bun si extrem de sincer. Stie ca sunt sensibila si cred in oameni. A incercat sa ma determine sa ma schimb. Sa fiu eu, constienta de calitati si defecte, si sa nu ma mai las influentata de vorbele oamenior din jur. Are dreptate. Oamenii, facandu-ti complimente, te fac - adesea - sa pici in capcana lor, apoi ei te manipuleaza.
A avut dreptate. Am invatat sa cred in mine, sa stiu ce sunt, cine sunt, cat pot si sa nu ma las "cumparata" de vorbe cosmetizate.
Azi, am invatat sa refuz activitati si vizite care nu ma avantajeaza.
Azi, am invatat sa-mi vad valoarea.
Azi, am inteles ca nu trebuie sa fac ceea ce nu-mi place.
Azi, mi s-a demonstrat cat de parsivi pot fi oamenii.
Nu mai am putere sa ma lupt cu morile de vant. Par incantata de tot ce mi se spune, zambesc si-mi zic in gand: "M-am facut a dracului! Ce credeti voi?!"

miercuri, iulie 22

Enzo, un catel model

Noroc cu drumurile catre serviu, sau spre anumite obiective. Am finalizat o carte pe care o achizitionasem de mult, caci citisem despre ea -trebuia sa merg la o seara de lectura pe tema ei - pe 121.ro. Chiar am mai postat despre ea: "Enzo sau arta de a pilota pe ploaie" de Garth Stein, Editura Leda - Corint.
E o carte frumoasa, ce imi aminteste de "Catelusul schiop", de faptul ca animalele au un suflet mult mai curat si mai bun decat al nostru.
Enzo (nume primit dupa un pilot de formula 1) este un pui de labrador, dar are si ceva de terrier. Stapanul lui este pasionat de masini, formula 1. Este o poveste de viata, de familie, de dragoste si despre rautatea umana. Finalul e de poveste: bunatatea invinge raul.
Emotia te cuprinde de la prima pagina si nu iti reda linistea pana la sfarsit. Suspansul e ascendent. Se iveste o intrebare: exista o alta viata? Enzo e convins ca va reveni pe pamant ca barbat, si il va saluta pe stapanul sau si fiica acestuia. Asta aflase el, uitandu-se la Tv, pe National Geographic, la un documentar despre caini.
Niciodata nu trebuie sa iti pierzi speranta. Cand crezi ca mai rau de atat nu se poate, apare un om care te intelege, si iti da o mana de ajutor, iti ofera o sansa, o vorba care te ridica. Gesturile, si nu cuvintele (desi Enzo intelegea tot) inseamna foarte mult in viata.
Aceasta carte e psihologie curata. Merita citita.
Am inteles ca, un animal chiar te face mai bun.
www.garthstein.com

marți, iulie 21

Ascultare

"Cred ca te-am zapacit destul dar femeia inspira ca o muza mintea barbatului, iar eu nu mai am cu cine discuta prin "spatiul acesta" si nici nu cred ca isi pierde cineva timpul cu stupiditatile mele..."
Aceasta fraza am primit-o azi pe mail, de la unul din colegii mei.
Mai sunt oameni destepti care nu mai sunt luati in seama. E deprimat si ma cauta pentru ca stiu sa-l ascult. E greu... dar oamenii care au familii, probleme mai lumesti, nu mai au rabdare sa asculte stiinta si SF-uri.
Oricum, oamenii nu mai au rabdare sa isi acorde minute de reflectie, sa isi asculte copiii, sa asculte pasarile si vantul, ploaia si marea...