Ciupercuţa

Din senin, nori negri, imbufnati si furiosi au planat asupra poienitei. Vietuitoarele, cu mic cu mare, s-au ascuns pe unde au gasit. Tunetele si fulgerele s-au aliat cu norii. S-a creat o muzica de fond infricosatoare. Picaturi mari, de forme diferite - rotunde, ovale, bastonas - au inceput sa alerge pamant. Acesta le imbratisa cu grija, sa nu fie aterizarea prea brutala.
Totul s-a terminat pe neasteptate, precum incepuse.
Aburi calzi. cu miros imbietor, ieseau din adancuri. aducand energii pozitive. Florile isi scutura rochitele de petale multicolore, apoi isi indreapta semete trupurile. Arborii si arbustii isi aranjeaza coroanele. Un greier mic, scoate speriat capul de sub un fir de iarba.
-Ce spaima am tras!
-Asta a fost razbunarea norilor, spusera in cor firele de iarba.
Fluturii isi intind aripile sa fie incalzite de razele blande ale soarelui. Furnicile alearga grabite spre musuroi.
-Ce tragedie! Vai, ce nenorocire! cum s-a intamplat? se aude in imediata apropiere.
Familia gandacilor isi plangea o ruda. In iuresul de dinaintea furtunii, un gandac fusese strivit. Toate animalele au adus omagii familiei indurerate. Offf... graba strica treaba! Intotdeauna.
Din pamant din iarba verde, a aparut un iepuras. Cand se uita atent, poienita se imbracase intr-o manie alcatuita din ciuperci.
-Ia priviti. Ce minunat. Care de care mai frumoasa.
Vietuitoarele au privit uimite peisajul maret din jurul lor. Ciupercile stateau de veghe, drepte, ca niste soldati. Pazeau orizontul si granitele. Intre toate, una iesea in evidenta de la distanta. Frumos colorata, palaria rosie cu buline galbene si picior alb, trona senina peste suratele ei.
Iepurasul o zari si se indrepta spre ea.
-Esti atat de atragatoare! o flata iepurasul.
-Iti multumesc, raspunse ciupercuta in timp ce una din buline se inrosi la auzul complimentului ce-i fusese adresat.
......... va continua

Viaţa are gust

Aşa suna un slogan al unei reclame... cred că era la ciocolată.
Mi-a ramas întipărit în scoarşa cerebrală... şi mă gândesc: ce gust are viaţa?
La început are gust de lapte şi de mama. Fiinţa cea mai dragă, care te ţine la pieptul său şi te face om.
Apoi are gust de copilărie, de joacă şi de joc. Are gustul prieteniilor cele mai sincere, mai trainice, mai adevărate.
Apoi are gust de dragoste... parfum şi vise... flori şi speranţe.
Adesea, are gust de dezamăgire. Când te împiedici -cu voie sau fara voie- şi cazi, şi praful îţi scarţie în dinţi şi te înfiori că D-zeu ne-a făcut din ţărână.
Apoi, găseşti puterea de a te ridica şi viaţa capătă un gust dulce, al echilibrului, al succesului, al binelui, al echilibrului.
Când găteşti pentru omul drag sufletului tău, viaţa are gust de mirodenii.
Când devii mamă, viaţa prinde cel mai aromat gust posibil. Gustul dulce al împlinirii.

Viaţa are gust de cozonaci în momentele în care îl aştepţi cu nerăbdare pe Moş Crăciun.

Viaţa are gust de D-zeu la fiecare împărtăşanie. Viaţa are gust de dor şi de ducă în momentele de singurătate.

Găsiţi gustul fiecărei clipe şi memoraţi-l pentru totdeuna.

Final si inceput

Aseara am finalizat cursul de "Scriere creativa". A fost o poveste minunata. Am fost incurajata sa scriu si am scris. Si seara nu pot adormi caci atunci imi vin tot felul de idei pe care trebuie sa le dezvolt si sa scriu lucruri frumoase. Sa va spun ca stiinta nu ma mai pasioneaza? Deja ma gandesc sa revin in invatamant si sa scriu pentru copii, mai mari si mai mici.

Acum, veti afla ceva despre mine. Imi place sa cunosc oameni. Sunt fascinata de oameni. Privesc oamenii din jurul meu, incerc sa le ghicesc trairile.

Pot spune ca sunt fericita!

Am cunoscut oameni minunati la acest curs. Am furat cate ceva de la fiecare. Putina veselie, incredere, sensibilitate, creativitate, frumos, perseverenta, curaj.

Sa va spun ca am luat si lectii de cum sa fii o mama model, o mama deosebita? Da... am adaugat si asta in dosarul experientei mele de viata.

Am invatat sa scriu si m-am descoperit putin pe mine. Mi-am facut prieteni.

Mi-am regasit un profesor drag, un om care face 1001 de lucruri interesante si le face mai mult decat bine. Un om care mi-a dat incredere si mi-a purtat noroc.

Le urez tuturor sanatate, mult succes, zambete si bucurii la fiecare pas!

Idei

O idee vine si bate la usa sufletului meu.

-Hai sa dansam in ploaie, spuse soptind.

-Voi raci si nu am timpul necesar sa zac, ii raspund grabita, oarecum iritata.

-Dar e o ploaie calda de vara.

-Bine, hai, fie, treaca de la mine.

Am iesit in ploaie. Am ras si am visat. Am facut hora impreuna cu aceasta idee si suratele ei. M-am simtit zana. Ele radeau si strigau:

-Iti multuuumim... ne-ai facut fericite, ne-ai eliberat de stres si de tristete.

-Cu mare drag. Macar voi sa fiti bine.

-Si tu vei fii. Curand, ai sa vezi. Viata ta se va schimba, datorita suratelor noastre: ideile bune care te inspira.

Pleaca si ma lasa in ploiae. Privesc dupa ele. Dispar ca un fum.

Ma scutur si spun:

-Sunt obosita. Am halucinatii.

Intru in casa. Merg la dus, ma infasor cu prosopul, imi fac un ceai. Iau un paracetamol, ma asez in fotoliu sa citesc. Din aburii ceaiului iese un duh vorbitor:

-Hai sa omoram visele si asteptarea. Nu duc nicaieri. Oamenii sufera din cauza lor.

-Nu pot face asta. Eu, una, as muri in secunda urmatoare. Am atatea vise pentru care lupt, si ma zbat si traiesc. Astept... astept sa fiu ceea ce imi doresc. Simt ca sunt pe drumul cel bun. Mai am o distanta scurta de parcurs. Nu vreau sa devin ucigas de VISE!!! NU VREAUUU!

Simt o mana ce-mi atinge usor umarul.

-Ai visat urat. Stai linistita. Visele sunt pe maini bune. Nu le omoara nimeni.

Ma uit atent, dar persoana, imbracata in alb stralucitor, dispare putin cate putin.

Cate idei imi vor mai chinui imaginatia si sufletul?

...

Vreau sa zbor... sa ies din cotidian, sa ajung pe taram de poveste.

Nu ma regasec. Am adormit dupa ce am dansat hore si alte stiluri la o nunta. Am visat mult, dar nu mai stiu ce. M-am trezit obosita. Caldura de afara m-a izbit cu putere si m-a doborat. Am mai dormit o ora, sa-mi revin.

Nunta din poveste? Trei zile si trei nopti... Ce frumos...

Nu stiu cum va fi povestea vietii mele... dar as vrea o nunta de poveste, cu personaje optimiste si pozitive.

Gandurile

Gandul Rau s-a hotarat sa faca o vizita rudelor sale. Cine altcineva decat gandurile bune. S-a imbracat la patru ace, si-a facut freza cu creasta -ultima moda-, si-a pus cercelul rotund in urechea dreapta si a pornit la drum.
Mergand atent, sa nu se sfarme, nu a zarit Constiinta care s-a oprit incet.
- Unde mergi, Gand Rau? intreaba aceasta, mirata. N-ai mai iesit de mult la plimbare.
- In vizita la rudele mele, raspunse timid. Sunt abatut in ultima perioada, simt ca nu mai am mult de trait si am decis sa rezolv toate disputele cu cei din jur.
- Foarte bine. Sa nu le tulberi prea tare. Sa nu starnesti amintiri ce nu-si mai au rostul.
- Nu, promit. Imi voi folosi simtul umorului. Bruma de umor ce am avut-o din nascare, zise Gand Rau.
Ajuns la capatul strazii, coti spre dreapta. Lucrurile bune, frumoase, corecte sunt intalnite mereu la dreapta. S-a oprit in fata unei case simple, modeste, cu un etaj. Exteriorul vopsit in alb, cu flori in gradini si iedera pe casa. Suna la sonerie. O data. Inca o data. Se auzi cheia rasucita in usa.
- Nepoaateee! spuse Gandul Rau si se napusti asupra Gandului Bun.
- Heii... pastreaza distanta. Nu vreau sa ma intinezi, se apara Gand Bun.
Rudele au aparut una cate una in salon.
- Ce-i cu tine aici? intreba Gand Senin.
- Simt ca sunt pe cale sa dispar din lumea aceasta, si am zis sa va vizitez.
- Deci nu vor mai exista decat ganduri de bine? se interesa Gand Frumos.
- Da. Eu sunt ultimul Gand Rau din familia gandurilor. Oaia neagra ce exista in fiecare familie.
- Am o idee, zise triumfator Gand Dulce. Sa facem o magie. Toate gandurile de bine sa-l sarute pe Gand Rau si acesta va deveni un gand de bine.
- Nu se poate, spuse timid, cu privirea in pamant Gand Rau. Ma irit de la sarutat.
- Trebuie, trebuie, trebuie... au sarit cu gura gandurile. Si au atacat.
L-au sarutat pe Gand Rau, pe urechi, pe nas, pe gura, pe maini.
Acesta se gadila... radea din rasputeri si, incetul cu incetul se umplea de inimioare pe tot corpul.
Dupa ritual, Gandul Rau s-a transformat in Gandul Iubirii.

Azi... si nu numai

Ascult vantul, gandul, vuietul marii si strigatul pomilor. Ascult cantul pasarilor si susurul apelor. Ascult ploaia si soarele, luna si stelele. Ascult tot ce ma inconjoara.
Azi, oamenii m-au cautat. Au avut nevoie de un zambet, de o vorba incurajatoare. Au simtit pur si simplu nevoia sa fie langa mine.
E o senzatie interesanta. E ca si cum i-as parasi in curand. Simt ca nu voi mai sta mult cu ei.
Portarul mi-a zambit s mi-a urat o zi minunata. Am ridicat ochii spre cer si am spus: "Ajuta-l Doamne!"
De dimineata, o colega mi-a facut cafea cu lapte. E asa bine sa fii rasfatata!
Un alt coleg, mi-a impartasit ca este colectionar de vederi (si eu). Altcineva, mi-a povestit cu amanunte despre examenele copiilor (bacalureat si admitere in liceu) si despre festivitatile de final de an. Am zis ca, poate unde stie ca am fost 5 ani profesoara si o inteleg. Am ascultat emotiile unui viitor tatic si nerabdarea de a-si vedea baietelul. A urmat un "tu?"... care a fost rasturnat rapid printr-o avalansa de urari. O prietena m-a sunat sa-mi spuna ca mi-a citit povestea pentru copii si ca-i place.
Nu sunt un bun psiholog... dar stiu sa ascult.
Ar fi bine sa ma ascult si pe mine. Din cand in cand, in fiecare zi, sau poate doar azi...