Portativul vietii

Cheia sol. Asa se incepe portativul. Cheia maiastra, aurie ce deschide camera misterelor, a sunetelor line, calde, dar si furtunoase ale vietii.
Apoi, incepe gama:
Do - dorinte nestavilite; dovezi de iubire; dor nespus, imens, nemasurat;
Re - regrete; refuz; renuntare; repros;
Mi - misiunea de a iubi, de a darui cat mai mult, neconditionat; miracol; minune.
Fa - fantasme; fascinatie;
Sol - solutii; solidaritate; solitudine.
La - lamentari; lacrimi; lanturi;
Si - siguranta; sinceritate;
Do - dor de bine, de frumos, de curat, de enorm, de fericire, de dragoste si alint.
Viata este o simfonie. Sa o ascultam in tihna. Sa ne acordam instrumentele si sa cantam cat mai frumos. Sa nu suparam pe nimeni cu dezacordurile muzicii.
Viata voastra cum suna? Armonios? Linistit? Trepidant? Gasiti ritmul potrivit... si... urmati-l.

Despre educatie

Chiar voiam sa scriu despre educatie... Mi-am verificat e-mailul si am vazut ca am primit de la Andreea Marin, din partea Fundatiei "Pretuieste viata" un e-mail de promovare a educatiei.

Uneori sunt suparata pe mama ca m-a educat drastic. Bine, lucruri de bun simt: sa spun multumesc, sa folosesc batista, sa nu vorbesc tare in public, sa nu rad de defectele celor din jur, sa nu privesc insistent o persoana, sa bat la usa inainte de a intra... etc. Sunt revoltata ca, nu m-a avertizat despre faptul ca, la un moment dat, voi intalni oameni care nu iau in seama aceste lucruri de cei 6-7 ani de-acasa si voi suferi.

Trebuia sa ma invete sa nu ma intristez pentru lipsa de educatie a celorlati. Trebuia sa ma invete sa ii ignor, sa nu-i iau in seama cand ma vor "rani".

Am pierdut de multe ori datorita bunului simt. Dar, trebuie sa recunosc ca am facut si cuceriri, am deschis usi si am obtinut ce aveam nevoie datorita educatiei. Cred ca am socat prin faptul ca sunt "altfel". E ca si cum ai vedea o printesa mergand cu metroul. Ha ha ha... Buna comparatie!

Parinti, si nu numai, haideti sa urmarim Gala Unicef de la TVR1 din data de 1 iunie 2009.

Pentru o viata frumoasa

Idei pentru o viata ALTFEL:

-DORMI 7 ORE;

-TRAIESTE CU CEI E: ENERGIE, ENTUZIASM, EMPATIE;

-JOACA-TE MAI MULT (REDESCOPERA COPILUL DIN TINE);

-CITESTE MAI MULTE CARTI DECAT ANUL TRECUT;

-BEA MULTA APA;

-MANANCA LA MICUL DEJUN C AUN REGE, LA PRANZ CA UN PRINT SI LA CINA CA UN CERSETOR;

-VISEAZA MAI MULT CU OCHII DESCHISI;

-ZAMBESTE SI RAZI MAI MULT;

-INCEARCA IN FIECRAE ZI SA FACI CEL PUTIN 3 OAMENI SA ZAMBEASCA;

-VIATA E PREA SCURTA CA SA IROSESTI TIMP URAND. NU URI PE CEILALTI;

-NU TE LUA PREA IN SERIOS. NIMENI ALTCINEVA NU O FACE.

-INTELEGE CA VIATA E O SCOALA SI ESTI AICI SA INVETI. PROBLEMELE SUNT PARTE DIN PROGRAMA DE INVATAMANT CARE APAR SI DISPAR CA SI ORA DE ALGEBRA, DAR LECTILE PE CARE LE-AI INVATAT DUREAZA PENTRU TOATA VIATA.

-NU TREBUIE SA CASTIGI ORICE DISPUTA. PERMITE-TI SA NU FII DE ACORD.

-NU-TI COMPARA VIATA CU A ALTORA. NU AI NICIO IDEE DESPRE CUM ARATA CALATORIA LOR. NU-TI COMPARA PARTENERUL CU ALTII.

-IMPACA-TE CU TRECUTUL TAU, ASTFEL CA EL SA NU-TI DISTRUGA PREZENTUL.

-MUNCA TA NU VA AVEA GRIJA DE TINE CAND ESTI BOLNAV. PRIETENII, DA. TINE LEGATURA CU EI.

-IARTA-I PE TOTI, PENTRU TOATE.

-CE GANDESC ALTII DESPRE TINE, NU E TREABA TA.

-ORICAT DE BUNA SAU DE REA AR FI O SITUATIE, SE VA SCHIMBA (ROATA SE INVARTE... CONTINUU);

-INDIFERENT CUM TE SIMTI, IMBRACA-TE FRUMOS SI ARATA-TE.

-FA CEEA CE E CORECT.

-IN FIECARE ZI DA CEVA BUN CELORLALTI.

As vrea sa urmez aceste sfaturi, dar, nu pot sa nu recunosc ca, rautatea oamenilor ma deprima si ma face sa devin trista si sa nu gasesc forta de a zambi, de a o lua de la capat, de a-mi indeplini visele... sau a lupta pentru realizarea lor.

Din nou, la teatru

In perioada 6-13 mai 2009 se desfasoara Editia a VII-a a Festivalului Comediei Romanesti. A fost organizat de Primaria Municipiului Bucuresti si Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National.
Am vazut ieri, piesa "Niste dintr-astia" in regia lui Iulian Postelnicu.

Roluri: Cosmin - Alexandru Papadopol;

Antonio - Leonid Doni.

Piesa apartine Teatrului Municipal din Focsani.
Piesa descrie povestea zilelor noastre. Invidia cea de zi cu zi. Razbunare prin diverse metode. Una dintre ele, sa "seduca" sotia celui vizat. Atentiile, cadourile ce trebuiesc facute pentru a da bine, fara de care nu poti fi remarcat. Minciuna folosita ca metoda de scapare din dverse situatii.
"Niste dintr-astia" sutem noi cu totii, fiecare intr-o proportie mai mica sau mai mare.
Sala era plina -sau aproape plina (chiar mi-am amintit ca am citit pe blogul lui Dragos Bucurenci de invitatiile acceptate de diversi oameni, care vor sa para ceea ce nu sunt, si nu le onoreaza) - cu oameni din lumea teatrului, oameni de televiziune. Mi-a placut ca erau imbracati absolut normal, in blugi si camasi, haine de zi cu zi, nu epatau.
Conteaza sa ai grija de frumusetea sufletului tau, sa te incarci cu frumos pentru a putea emana bun si frumos in jurul tau.
In curand se termina stagiunea. Mergeti si bucurati-va sufletul.

Plimbare in parc

Parcul "Alexandru Ioan Cuza", sectorul 3, Bucuresti, zona Titan.
Nu fusesem niciodata.
Am fost "invitata" de o prietena -un om minunat, care mi-a deschis apetitul pentru cartile de psihologie, care mi-a fost alaturi mereu si m-a incurajat, care nu a uitat de ziua mea de nastere (desi eram convinsa ca a uitat) - si am acceptat. Nu-mi pare rau. A fost o zi de vis, cu amintiri si vise. Am hranit ratuste, am vazut rate ce isi faceau dreptate in fata ratoiului, am asistat la o lectie materna -rata, strigandu-si puii ce s-au indepartat pentru a manca putina paine si a multumi oamenilor care ii priveau. Am privit bancuri de pesti.
Am mancat vata de zahar si inghetata. A fost cald. O adevarata zi de vara.
Spre finalul plimbarii, am profitat de un leagan liber si m-am leganat in voie. Am fost pentru 10 minute copil. A fost asa de bine!
Atentia mi-a fost indreptata de multe ori, spre copii. Mai mici, mai mari, care spuneau trasnei sau se bucurau ca au bicicleta sau role. Am privit cu interes desenele cu creta de pe alei. Ce viata frumoasa!
Hai sa ne coloram viata, sa fim zi de zi copii, chiar si pentru cateva minute!
Multumesc Diana pentru o duminica de neuitat!

Citat, Emil Cioran

“Niciodata nu te voi trada de tot, desi te-am tradat si te voi trada la fiecare pas. Cand te-am urat, nu te-am putut uita. Te-am refuzat, ca sa te schimbi. Te-am blestemat, ca sa suport sa fiu fara tine. Te-am chemat si n-ai venit, am urlat si nu mi-ai zambit, am fost trista si nu m-ai mângâiat. Am plans si nu mi-ai indulcit lacrimile. Desert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întaia clipă a vietii si fulgerat-am inceputurile tale. Dar recunoscator iti este sufletul meu pentru zambetul ce l-a vazut doar el şi nimeni altul; recunoscator pentru acea intalnire, de nimeni aflata; acea intalnire nu se uita, ci cu credinta ascunsa in tine rasuna in tacere, inverzeste pustiuri, indulceste lacrimi si insenineaza singuratati. Iti jur ca niciodata nu vei cunoaste marea mea tradare. Jur pe tot ce poate fi mai sfant: pe zambetul tau, ca nu ma voi desparti niciodata de tine.” (Emil Cioran - Amurgul gandurilor)

Lecturi si pareri

Citesc "Panza de paianjen" de Cella Serghi. Voiam sa citesc romanul de cand l-a citit mama acum ani buni, cand eu eram in clasele primare. L-am vazut la Salonul de Carte din martie 2009, scos de catre Editura Nemira, in colectia cartilor Tango. Nu mi-am permis atunci. Am cumparat cartea de la Colectia Jurnalul National.

Aseara, citind, m-am regasit in personajul Diana. Nu o frumusete, dar care atrage oameni si complimente (acum nu stiu cat din ele sunt adevarate). O fata ce nu stie sa aleaga, viseaza la cai verzi pe pereti si la o "dragoste" ideala. [Acum cred ca stiu. Nota de 3, luata in clasa a XII-a la filozofie, cand nu puteam vorbi -eram racita, jur- profa crezand ca nu am invatat, era la lectia despre Fericire. Nu exista fericire, nu ai cum sa atingi ceva ce nu exista. E doar o notiune despre... o bucurie dusa la extrem].

...."Ma intrebam de multe ori, observand cum cere o cutie de chibrituri la debit, fara nicio formula de politete, fara sa multumeasca, sau pe strada fara sa se scuze... la ce au folosit educatia lui ingrijita, guvernanta, profesorii...

... Despre fericire, nici vorba nu putea fi. Se luptau in mine revolta, resemnarea, cu un fel de curiozitate. Sensibilitatea mea era vesnic vie, exagerata, exacerbata." - Panza de paianjen, Cella Serghi.

Asa ma intreb si eu adesea: cum oamenii educati, rafinati, cititi fac lucruri pe care nu le permite codul bunelor maniere? Unii, mi-au explicat: "Asa vrem noi sa fim. Altfel". Da, bine, am inteles. Dar suntem oameni, traim printre oameni, trebuie sa fim sociabili si manierati. Mi s-a spus sa nu astept nimic de la nimeni si sa ii accept pe cei din jurul meu asa cum sunt. Asta fac. Inteleg -mai mult ca niciodata- ca fiecare om e UNIC, in bine sau in rau.

Trist. Timp pierdut in zadar. Sa citesti enorm si sa nu inveti nimic.