Muzica frantuzeasca. Edith Piaf - "Non, je ne regrette rien".
Domnul Regret sare ca ars din coltul camerei si striga:
-Nu, nu, nu. Nu exista asa ceva. Nu exista om fara un regret, macar. Cat de mic. Am sa va demonstrez. Am sa va povestesc ceva.
"Era, pana nu demult - caci acum are cateva regrete asa frumoase ha ha ha- o fata care spunea ca ea nu are regrete. Poate doar unul pe care il accepta, acela ca nu a urmat facultatea de litere. Pentru ca m-a indignat asa de tare, am prins-o in mrejele regretelor si am rugat-o sa le marturiseasca:
-regreta ca a acordat inca o sansa omului ce a parasit-o fara un la revedere;
-regreta ca si-a pangarit sufletul cu povesti de amor nebun ce nu-i apartineau;
-regreta ca a crezut promisiuni marete cand nici cele minuscule nu-i erau indeplinite;
-regreta ca a citit atatea romane de dragoste in locul unor carti cu invataminte."
Ha ha ha ....e de-a mea acum. O voi chinui mult timp de acum incolo.
Doamna Dezamagire, trista spune:
-Nu fii atat de crud. Relatia asta i-a distrus sufletul. Era o fata asa vesela, oamenii o cautau pentru zambetul si energia ei. Copiii o adorau. Acum, mi-e mila cand o vad cum mananca de frica sa nu moara, cum cauta sprijin pentru ca ii tremura genunchii. Cand imi povestea cu lacrimi in ochi, printre suspine de comportamenul lui, i-am spus: "E o arta sa stii cand sa renunti." "Nu, nu, e un baiat citit, isi va da seama ca ma raneste. E doar un copil." Nu pot sa cred ca am lasat-o sa se distruga.
Dra Acceptare vine in ajutor.
-Am sa o conving sa accepte ca aceasta intamplare a avut ca scop, maturizarea ei.
Intervine si Regasirea de sine:
-Am sa-i arat filmulete cu viata ei inainte de Marea Intalnire si-am s-o ajut sa se regaseasca.
