Povestea stiloului

Stiloul sare sprinten. Isi inmoaie penita in cerneala. Albastra e cerneala. Ca albastrul ochilor mei, ca albastrul cerului senin, noaptea. Isi sterge surplusul cu sugativa, avand miscari delicate, firave.
Isi potriveste capacul usor, pe spate, ca un joben respectabil.
Se intinde, isi trosneste varful penitei penru a fi alimentat cu cerneala si incepe povestea:
"A fost odata un el si-o ea. Frumosi. Tineri. Unul mai ambitios ca altul. Si-au scris -prin mine- cuvinte frumoase. Cand s-au intalnit, nu s-au placut. Nu s-au putut iubi. Si totul s-a sfarsit.
Dar eu, i-am iubit.
Sfarsit"
Stiloul, obosit si trist, isi roteste capacul pentru a-si proteja penita.
Poate maine va scrie o poveste cu happy end.
Pana atunci, se duce la odihna in penar.

Viata nebuna

Traiesc intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna...
Ma uit in jur, si ma intreb: "Eu sunt ciudata?" Asta e clar. Majoritatea accepta mitocania, injuraturile, tinuta descentata, igiena precara. Eu nu.
Oameni care traiesc virtual. Porti o discutie cu cineva si iti suna mobilul. Raspunzi. E o urgenta. Revii la discutie, dar din pacate ai pierdut sirul povestirii. Subiectul se schimba. Totul se intampla asa repede. Nu mai avem timp pentru sufletele noastre, pentru a ne regasi, pentru a renaste.
Nimeni nu mai are timp de nimic...nici macar pentru a-si aminti sa zambeasca.
Cati dintre noi am mai scris o scrisoare? Mi-amintesc cu drag perioada de corespondenta cu prietene din facultate. Chiar ma gandeam zilele acestea ca le-as scrie. Scrisul imi face bine. Ma linisteste.
Am sa iau lectii de scriere creativa. De abia astept.
Intr-o lume in care tehnologia e la cote maxime, eu scriu scrisori.

Ciudata ... cum va spuneam.

Doamne...

Cioc-cioc.

-Cine e?

-Eu sunt, Doamne. M-am ratacit. Nu stiu care e drumul meu. Pe unde sa o iau?

-Imediat iti dau harta vietii tale. Ai atatea drumuri de parcurs. Sunt multi cei care au nevoie de tine, de zambetul tau, de caldura sufletului tau, de imbratisarile tale.

Dumnezeu se duce si-mi aduce harta. E atat de frumoasa. Are forma de inima si este inscriptionat numele meu. Intr-un colt, se observa o fotografie de-a mea...dar cu aripi. Zambesc. As rade, dar de fapt, imi vine sa plang. Sunt emotionata.

-Doamne, mai am o intrebare.

-Spune, draga mea.

-Chiar poti face minuni? Exista miracole?

Atunci, Dumnezeu zambeste -ca de fiecare plan pe care ni-l facem fara sa-i cerem permisiunea - ma ia pe dupa umeri si-mi zice:

-Da, pot face minuni.

-Chiar si pentru mine care nu te-am ascultat, am avut perioade in care te-am abandonat si am gandit urat despre oameni?

-Chiar si pentru tine. Cat de curand. Ai sa vezi! Stii ca nu ma pot supara pe tine. Atunci cand tu crezi ca te-am parasit, Eu de fapt te tin in brate si am mare grija de tine. Te indepartez putin de oamenii care nu stiu sa te aprecieze. Te rog sa-i ierti. Ei au nevoie de rugaciunile tale si de iertarea ta pentru a invata sa traiasca altfel.

-Tu ma auzi mereu, Doamne?

-Intotdeauna.

-Si de ce nu-mi raspunzi cand te intreb: "De ce Doamne iarasi eu?"

-Iti raspund. Mereu. Sunt lectii de viata. "Ce nu te omoara, te face mai puternic."

-Multumesc Doamne. Te rog, atunci cand privesc spre Tine, sa-mi dai un semn.

-Cu siguranta, draga mea. Drum bun si o viata frumoasa. Si...ai grija la miracolul din viata ta. Pe curand.

Zambesc si incep sa cobor treptele...

21 de cuvinte

Am gasit pe blogul lui Tudor Chirila un joc de cuvinte. Sa spui care sunt cele 21 de cuvinte care iti caracterizeaza viata.
Incerc sa le definesc pe ale mele. E dificil, trebuie sa recunosc.
Acestea sunt:
-sensibilitate, zambet, bucurie, incredere, mama, parinti, familie, inger, educatie, carte, stilou, prietenie, dragoste, responsabilitate, frumusete, punctualitate, arta, divin, joc, armonie, destin.
Sunt prizoniera cuvintelor. Vreau sa sortez doar cuvintele care imi fac bine, sa le alung pe cele dictate de rautate, razbunare, frustrare, invidie, neputinta de mai mult.
Arta conversatiei e greu de invatat.

"Casatorie de amatori" - de Anne Tyler

In jocul dragostei, al casniciei si al intamplarii, toti suntem niste amatori, pare sa ne spuna romanul lui Anne Tyler, care urmareste destinul unei casnicii, de la inceputul ei, asezat sub spectrul celui de-al Doilea Razboi Mondial, pana la un deznodamant aparent neasteptat, dupa 30 de ani.

Lipsa compatibilitatii si a comunicarii sapa in timp rani ce nu se pot vindeca. Cuvinte spuse cand nu trebuie, nu pot fi uitate. Produc ecou. Daca nu esti fericit, renunta. A stii cand sa renunti, este o arta. Fiecare poveste de dragoste are farmecul si misterul ei.

"Gandurile ii faceau noptile asa de lungi. In minte ii navaleau toate gandurile rele de demult. Traise viata gresit; o daduse in bara. Se maritase cu barbatul nepotrivit doar pentru ca asta fusese directia in care mergea si nu stiuse cum sa o schimbe; asa ca ii daduse inainte si se purtase de atunci incolo asa cum nu era de fapt, ca o fiinta cicalitoare si afurisita. Lasase ca oamenii pe care ii iubea sa-i scape printre degete -chiar si pe Michael, pe care il iubise cu adevarat, fie ca era barbatul potrivit sau nu: rabdarea lui, sobrietatea lui si firea lui onesta, atat de incantatoare. Cum fusese posibil ca Michael s-o paraseasca?"

Editura Humanitas Fiction - Colectia Raftul Denisei

Doar cuvinte

Ascult Patricia Kaas.

Muzica si vers. Cuvinte de dragoste. Muzica si dans.

Saxofon.

Frumusete: "Il me dit que je suis belle".

Cuvinte cu aroma de bun si curat si senin. Am sa impletesc o plasa in care am sa-mi invelesc sufletul.

Caut cuvinte noi...vreau sa fac comprese din ele, sa le astern pe obrazul palmuit de cuvinte dure, lipsite de sensibilitate, aruncate cu rautate, din frustrare si ...alte motive.

Suflet de copil

Vreau sa ma izolez. Sa fiu eu si cu mine.

Vreau sa fiu din nou copil. Sa ma joc, sa citesc povesti, sa colorez carti- ca apoi, sa-mi colorez viata. Sa merg la scoala. Sa sar capra la orele de sport. Sa fiu fetita cu codite, eleva model pe care o viseaza orice profesor.

Mi-e frica. Mi-e foarte frica. Cand eram mica, imi era teama de intuneric. Acum mi-e frica de singuratate, mi-e frica de oameni. Sunt atat de rai. Profita de sensibilitatea mea la maxim. De ce? Pentru a se simti ei puternici, CINEVA in fata mea.

Cand voi fi MARE, vreau sa fiu un om bun.

Am vazut filmul "Bedtime stories", comedie cu Adam Sandler si Kerri Russel. Visele, transpuse in povesti, se indeplinesc daca ai puterea de a crede in ele cu adevarat.

Un copil de trei ani, dupa ce m-am jucat cu el, intrebat fiind:"Iti place de fata asta?" a raspuns:"Da. E o fata chiar foarte buna."

Am zambit, zambesc si acum...si ma intorc la joaca.