Haine de firma? Da sau nu?
O eticheta face toti banii? Pentru unii se pare ca da. Pentru mine nu. Am sa spun si de ce.
In clasele primare, purtam uniforma. Ca sa fiu "altfel", mama imi crosetase gulerase pe care mi le schimba zilnic. Aveam pampoane pentru codite, facute de mama. Erau unicat. Aveam pulovere si rochite facute de mainele iscusite ale mamei.
Mai tarziu, am invatat sa tricotez si imi faceam pulovere dupa reviste. Asa stand lucrurile, m-am obisnuit sa nu port haine de duzina.
Imi amintesc ca in liceu - mama lucrand la magazinul Junior (acum este tribunal )- aveam o bluza foarte draguta. Profa de mate, care era oricum fascinata de prenumele meu -nu a crezut nici pana in ultima clipa ca ma numesc Lizica - a venit si s-a uitat la eticheta. Nu era de firma...ea un nume necunoscut, dar, cu toate astea i-a placut.
Aaa...si acum cativa ani, mama a facut rost de etichete de "firma". Mi-a croit o rochita si mi-a pus nume de firma. Bineinteles ca nu se compara - dar oricum rochita era reusita. Odata, ii placea mamei un model de rochita de blug si dorea sa-mi cumpere. Cand vedeam la toate floraresele, nu puteam sa port una.
Intotdeuna mi-am dorit sa ma imbrac deosebit, dar sa nu epatez. Sa fiu imbracata simplu si cu bun gust.
Poate am reusit, poate nu.
Nu-mi place sa port o haina si sa aud:"Rochia este marca X. Bluza este de la magazinul Y".
