Un gand hazliu imi gadila tampla.
Zambesc.
Zambesc si-i place.
Gandul se rasfata si imi atinge nasul.
Zambesc.
Zambesc si-i place.
Un gand hazliu imi ajunge la ureche.
Il inteleg.
Zambesc.
Zambesc si-i place.
Ma saruta si pleaca.
miercuri, februarie 4
Citat
“Din punct de vedere aerodinamic bondarul nu ar trebui sa poata sa zboare. Dar el nu stie asta si zboara in continuare”.
Mi-a placut si l-am postat. L-am citit azi intr-o teza de doctorat. :)
Interviu cu Oana Pellea in ziarul "Adevarul"
- La teatru vin oameni care vor să vadă o piesă de teatru sau oameni care vor să fie văzuţi acolo?
- Sincer, puţin mă interesează cine vine la teatru. Pe mine mă interesează doar să vină lume la teatru. Ceea ce mă interesează este cum pleacă spectatorul de la teatru. Deci poate să vină oricine la teatru, dacă el s-a aşezat şi, din clipa în care s-a făcut beznă, eu pot să-l scutur pe snob sau pe cerşetor şi să-i dăruiesc ceva... Eu vorbesc din partea cealaltă a scenei, datoria mea e asta şi atunci poate să vină oricine la teatru. Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine. Important e cum pleci dintr-o sală de teatru, nu cum vii. Nu? Important e cum şi cu ce pleci din această lume, nu cum vii.
Oameni buni: veniţi la teatru, dar dacă nu vă place, nu aplaudaţi! E o chestiune de opţiune, în fond. Lumea aplaudă la final şi în timpul spectacolului se uită la ceas. Aveţi libertatea ca spectatori de a nu aplauda. „Iar de v-a plăcut Bufonul... mai poftiţi şi mâine seară...!” Parcă monsieur Shakespeare zice asta...
marți, februarie 3
Fruntea sus si-un pas inainte
Ca un biolog ce se respecta, vad frumosul in lucruri marunte. Acum, totul se reduce la speranta. Dar stiu, sau mai bine spus, SIMT, ca va fii bine. Am inteles si am invatat lectia aceasta. Si...oricum, stand cu mainile in san si lamentandu-te nu se rezolva nimic. Ba mai grav...faci si o depresie minunata.
luni, februarie 2
Obosita
Sunt putin obosita.
De doua nopti ma lupt in vis cu foste iubiri, care nu-mi apartin, pentru o posibila iubire.
Am vrut sa renunt. Dar stiu ca am ce oferi. Mai mult de atat, sunt dispusa sa ofer. Totul, neconditionat! E o promisiune facuta mie...pentru ca asa simt, pentru ca vreau...pentru ca evoluez: pic cu pic; pac cu pac; poc cu poc.
El si ea
Un el si-o ea.
S-au intalnit si si-au vorbit.
Un el si-o ea.
S-au revazut si s-au placut.
Un el si-o ea.
O ea si-un el.
Si s-au vazut, si s-au placut, si si-au vorbit, si s-au iubit...
S-au intalnit si si-au vorbit.
Un el si-o ea.
S-au revazut si s-au placut.
Un el si-o ea.
O ea si-un el.
Si s-au vazut, si s-au placut, si si-au vorbit, si s-au iubit...
duminică, februarie 1
Modestia, mai presus de toate
N-am avut internet, asa ca am dat drumul la TV. Am nimerit pe PRO Tv, la emisiunea lui Cristian Tabara "Te vezi la PRO Tv". M-a impresionat! Oameni ce locuiesc in case ce dateaza de acum 200 de ani, din pamant si cu acoperis din paie. Dar atat de zambitori si cu lacrimi in ochi spuneau: "Ne rugam la D-zeu in fiecare dimineata. Doar El ne poate ajuta." La lumina lampii isi fac rugaciunile. Oameni atat de mandri de odraslele lor.
Cati dintre noi isi mai indreapta gandul, dimineata, la prima ora, spre D-zeu? Tot timpul suntem nemultumiti. Niciodata nu avem suficient. Cand primim ce am cerut in rugaciuni - uneori poate inconstient, in gand - descoperim ca nu putem face fata.
Uneori sunt penibila. Imi amintesc acum 2 ani, cand imi plangeam de mila ca sunt singura de Craciun, si eram incurajata de un coleg de scoala generala, care astepta sa i se faca transplant de maduva.
Incerc sa ma bucur de ce am. Si chiar am de ce.
Azi am gasit o propozitie frumoasa in cartea lui Dale Carnegie "Lasa grijile, incepe sa traiesti": "Cand ai o lamaie, fa o limonada."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)