Meseria, bratara de aur

Citeam azi despre o ziarista ramasa - datorita crizei economice- fara job. Se intreba incotro s-o apuce, caci nu mai stie sa faca altceva sau oricum nu atat de bine ca a scrie.

Mi-am adresat aceeasi intrebare: "Ce altceva stiu sa fac?"

- sa fiu profesor; intr-o perioada voiam sa-mi fac gradinita;

- sa vorbesc cu oamenii - relatii cu publicul (mi-amintesc cu drag de perioada de la editura; 8 luni frumoase; mi-amntesc de perioada in care faceam sondaje de opinie telefonic; cred ca am fost competenta);

- sa tricotez - ha ha ha- imi amintesc de primii mei bani, obtinuti astfel: tricotam caciuli si mi le vindea o vecina care avea boutique;

E?! Suna promitator?! Da si nu...

Un strop de speranta

Azi e soare...si-mi place. Ma face sa sper ca va fi bine, sa gasesc puterea de a continua. Ce? Totul! Viata...planul meu pe Pamant...

Uneori, realizez ca-mi fac rau singura. Imi ramane cate o fraza in gand, pe care o iau la analizat exact intr-un moment de slabiciune. Si insist...si merg mai adanc, cautand si altceva care sa ma convinga ca da, asa e. E de rau. Raul exista, iar eu n-am puterea sa-l dezradacinez.

Cred ca mi-am pierdut simtul umorului...

Poate il regasesc...

Numai bine

Un gand bun, o raza de soare, o imbratisare, o conversatie cu ingerul pazitor, zambete si bucurii ...asta va doresc!

Apatia

Zi de ianuarie.

Zi insorita ce imbie la plimbare.

Zi de mare sarbatoare la romani: 24 ianuarie - 150 de ani de la unire.

Zi de odihna si trebaluit prin casa.

Am fost usor apatica...cu gandul in o mie de parti, desi am incercat sa fac lucruri care sa-mi distraga atentia.

Trebuie sa iau decizie importanta pentru viata mea si nu numai. Nu stiu daca e foarte greu, dar e dureros. Imi asum greselile si imi continui viata. Exista solutii, fiecare primeste ceea ce merita, iar eu clar nu merit. Ar fii timpul sa inteleg asta.

Urasc inceputurile...

Vreau sa ma izolez si sa traiesc din amintiri...

Oricum mi s-a mai implinit o dorinta...

"Nu plange ca s-a terminat, ci zambeste ca s-a intamplat" spunea Marquez. Asta incerc sa fac...

Un gram de "intelepciune"

[Marea majoritate a lumii, nu mai iubeste.

Are doar capricii: "o vreau/il vreau". La asta se rezuma.:)) Si totusi?!

Cand vor aparea pasiunile, cand vor mai exista "fluturi", cand va merge totul bine?]

...pasaj preluat de pe blogul unei fete frumoase, destepte, sensibile, de doar 17 ani.

Ma gandeam ca, daca ea percepe astfel iubirea, si nu are puterea sa mai spere la o poveste de dragoste, ce sa spun de cei care au trait dezamagire dupa dezamagire?

Marquez spunea ca:

"Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa."

"Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fi recunoscator."

"Nu te agita atat, lucrurile cele mai bune se petrec atunci cand le astepti mai putin."

Avem atatea de invatat...trebuie sa fim deschisi, sa vedem si, nu doar cu ochii...ci cu inima de cele mai multe ori. In fiecare om, exista ceva bun. Si, culmea - puteti testa- oamenii care fac pe durii, care nu au rabdare sa asculte, aceia sunt de fapt cei cu suflet nobil. Doar viata i-a facut asa, iar acum se apara. Considera ca sensibilitatea e o slabiciune...dar nu e asa. Sensibilitate, naste frumosul.

Cautati bunatatea in voi, in jurul vostru! Zi de zi, clipa de clipa.

Despre dragoste...de la o necunoscatoare

"Atata vreme am asteptat sa iubesc cu adevarat..."

Mereu am iubit cerebral...pentru ca era dragut, pentru ca imi vorbea frumos, pentru ca nu eram singura, spunandu-mi ca va fi bine, desi nu era ceea ce voiam.

Atunci cand am ajuns sa iubesc cu sufletul, am constientizat ca iubesc doar eu, el fiind prins in trecut. Oare cum e bine?

Uneori cred ca platesc cu varf si indesat suferinta ce am produs-o...vreodata, cuiva.

Uneori cred ca ar fi mai bine sa ma calugaresc.

Uneori cred ca ce va fi va fi, daca va trebui sa fie.

Amintirile exista...vor exista mereu...In parcul X, am stat cu Y...in locul Z m-am imbratisat cu G. Exista cuvinte care ti-au facut placere cand ti-au fost spuse de L si tresari in momentul in care iti sunt spuse, poate peste ani, si de M. Dar, trebuie sa faci o selectie a amintirilor...sa le pastrezi doar pe cele care iti fac bine, pe care le poti retrai zambind. Restul, trebuiesc sterse. Altfel te chinuiesc pana la durere fizica.

Ma pot considera norocoasa...cand am clacat, am cazut fizic, efectiv. Am zacut 2-3 zile, am plans cat pentru o viata, dar am gasit puterea sa traiesc.

Am intalnit pesoane care sufera luni, ani de zile, devin dependente de antidepresive...

Posibil ca eu sa nu fi iubit niciodata cu adevarat. :(

Expresii din lucrarile elevilor

Am gasit notate in agenda doua expresii din lucrarile elevilor....

"carente mintale" si "leucocitele omoara nervii paranoici".

M-au amuzat.