Numai bine

Un gand bun, o raza de soare, o imbratisare, o conversatie cu ingerul pazitor, zambete si bucurii ...asta va doresc!

Apatia

Zi de ianuarie.

Zi insorita ce imbie la plimbare.

Zi de mare sarbatoare la romani: 24 ianuarie - 150 de ani de la unire.

Zi de odihna si trebaluit prin casa.

Am fost usor apatica...cu gandul in o mie de parti, desi am incercat sa fac lucruri care sa-mi distraga atentia.

Trebuie sa iau decizie importanta pentru viata mea si nu numai. Nu stiu daca e foarte greu, dar e dureros. Imi asum greselile si imi continui viata. Exista solutii, fiecare primeste ceea ce merita, iar eu clar nu merit. Ar fii timpul sa inteleg asta.

Urasc inceputurile...

Vreau sa ma izolez si sa traiesc din amintiri...

Oricum mi s-a mai implinit o dorinta...

"Nu plange ca s-a terminat, ci zambeste ca s-a intamplat" spunea Marquez. Asta incerc sa fac...

Un gram de "intelepciune"

[Marea majoritate a lumii, nu mai iubeste.

Are doar capricii: "o vreau/il vreau". La asta se rezuma.:)) Si totusi?!

Cand vor aparea pasiunile, cand vor mai exista "fluturi", cand va merge totul bine?]

...pasaj preluat de pe blogul unei fete frumoase, destepte, sensibile, de doar 17 ani.

Ma gandeam ca, daca ea percepe astfel iubirea, si nu are puterea sa mai spere la o poveste de dragoste, ce sa spun de cei care au trait dezamagire dupa dezamagire?

Marquez spunea ca:

"Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa."

"Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fi recunoscator."

"Nu te agita atat, lucrurile cele mai bune se petrec atunci cand le astepti mai putin."

Avem atatea de invatat...trebuie sa fim deschisi, sa vedem si, nu doar cu ochii...ci cu inima de cele mai multe ori. In fiecare om, exista ceva bun. Si, culmea - puteti testa- oamenii care fac pe durii, care nu au rabdare sa asculte, aceia sunt de fapt cei cu suflet nobil. Doar viata i-a facut asa, iar acum se apara. Considera ca sensibilitatea e o slabiciune...dar nu e asa. Sensibilitate, naste frumosul.

Cautati bunatatea in voi, in jurul vostru! Zi de zi, clipa de clipa.

Despre dragoste...de la o necunoscatoare

"Atata vreme am asteptat sa iubesc cu adevarat..."

Mereu am iubit cerebral...pentru ca era dragut, pentru ca imi vorbea frumos, pentru ca nu eram singura, spunandu-mi ca va fi bine, desi nu era ceea ce voiam.

Atunci cand am ajuns sa iubesc cu sufletul, am constientizat ca iubesc doar eu, el fiind prins in trecut. Oare cum e bine?

Uneori cred ca platesc cu varf si indesat suferinta ce am produs-o...vreodata, cuiva.

Uneori cred ca ar fi mai bine sa ma calugaresc.

Uneori cred ca ce va fi va fi, daca va trebui sa fie.

Amintirile exista...vor exista mereu...In parcul X, am stat cu Y...in locul Z m-am imbratisat cu G. Exista cuvinte care ti-au facut placere cand ti-au fost spuse de L si tresari in momentul in care iti sunt spuse, poate peste ani, si de M. Dar, trebuie sa faci o selectie a amintirilor...sa le pastrezi doar pe cele care iti fac bine, pe care le poti retrai zambind. Restul, trebuiesc sterse. Altfel te chinuiesc pana la durere fizica.

Ma pot considera norocoasa...cand am clacat, am cazut fizic, efectiv. Am zacut 2-3 zile, am plans cat pentru o viata, dar am gasit puterea sa traiesc.

Am intalnit pesoane care sufera luni, ani de zile, devin dependente de antidepresive...

Posibil ca eu sa nu fi iubit niciodata cu adevarat. :(

Expresii din lucrarile elevilor

Am gasit notate in agenda doua expresii din lucrarile elevilor....

"carente mintale" si "leucocitele omoara nervii paranoici".

M-au amuzat.

Alandala

Zi de joi...usor polei...destul de cald fata de alte dimineti.

Ajunsa in curtea institului imi zaresc o colega, foarte cocheta; am impresia ca are bagaj, o intreb daca o pot ajuta si imi raspunde:"Doar cu prezenta!" Zambesc si mergem impreuna spre institut.

Ajung in laborator...imi fac un 3 in 1 sa ma incalzesc, ma apus de lucru. Sunt prinsa in atatea lucruri, incat am impresia ca nu fac nimic asa cum trebuie. Plus ca sunt una, sefii mai multi si toti iti cer ACUM ceea ce au nevoie.

Predau lucrarea in timp util...si iau o pauza binemeritata, stand la taifas cu a mea colega. 67 de ani, vaduva, fara copii...fapt ce-l regreta acum nespus si imi spune, cat de des poate, sa nu fac aceasta greseala. Sa imi vad de cariera dar sa fac si un copil. Mi-am promis ca dupa ce termin doctoratul, voi face si acest pas. Imi plac copii, imi doresc, dar sper sa-i fac din dragoste si nu din disperare sau egoismul de a fi mama, de a avea si acest titlu.

Isi dorea foarte mult sa mearga la teatru, dar nu mai avea bani. Desi imi promisesem ca nu o mai imprumut - asta doar pentru ca mi-a zis ca nu mananc ca sa-mi iau masina - nu am rezistat si am imprumutat-o si am incurajat-o sa isi faca rezervare. Mi-a multumit de nu stiu cate ori. E o femeie care pentru asta traieste: sociabilizare.

La plecare, am insotit o alta colega, care mi-a povestit despre motanul ei -chiar il rasfata- si despre mancare...mancare traditionala din Rusia, unde a stat 4 ani la reactorul Nuclear din Dubna, cum si-a cucerit sotul ducandu-i ciorba. Deci, e adevarat:dragostea trece prin stomac.

Apoi plimbare la ceas de seara...

Cam atat..pentru azi.

Tratamentul Infailibil pentru Vindecarea Inimilor Frante

fragment din "Mananca, roaga-te, iubeste" de Elizabeth Gilbert

"Vitamina E, dormi mult, bei multa apa, calatoresti departe de fostul iubit, meditezi si inveti inima ca asa e destinul."