Minunea din viata mea.... GEMENII... a indepartat multi oameni: prieteni, rude (verisori, care nu au intrebat niciodata daca sunt bine). Mi-a fost greu sa accept, dar dragoste cu sila nu se poate. Dumnezeu are grija de mine si de noi toti. Nu le port pica, ba chiar ma rog pentru ei sa fie sanatosi si luminati de catre ingeri.
Zilele trecute, o fosta colega ma intreba daca sunt pregatita pentru marele vis. "Sunt, nu sunt, trebuie sa fiu!" Stiu ca Dumnezeu imi asculta gandurile, rugile si imi ofera solutii. Uneori apar solutii de unde nici nu ma astept. Colega continua: "Te cred! Te gandesti ca nu te descurci financiar si ca nu are cine sa te ajute!"
Hahaha!
Am serviciu, am proiecte, am minte, am oameni care ma sustin. Nu dispar in padure!
Nu spun ca va fi usor! De fapt asta ma sperie... ca nu voi fi o mama buna pentru amandoi, simultan. Dar stiu ca voi lua decizii corecte la momentul potrivit.
Am primit hainute, sterilizatoare, carucior, scaun de masina de la oameni pe care nici nu ii cunosteam. Slava Domnului! Inca mai exista OAMENI!
Le doresc celor care au disparut din invidie, din rautate, sa fie sanatosi, sa se roage si sa primeasca de la Dumnezeu ce au nevoie.
Eu mi-am dorit enorm de mult o FAMILIE a mea, copii... am suferit ca nu o primesc, dar nu am invidiat niciodata pe cei care au reusit sa aiba... un sot/ o sotie, bani, case, masini, copii.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, daca ne descurcam financiar, peste 5-6 ani, vreau sa luam in plasament 2-3 copii.
Momentan, ma bucur de cei pe care ii am: fiica sotului si gemenii dragi care vor sosi in maxim doua saptamani.
La multi ani (fara invidii si rautati) si multe rugi ascultate! Fiti buni! Viata este scurta. Priviti la ce s-a intamplat in Colectiv, apoi in Franta (oamenii aceia aveau bani, masini, case). Nu au luat nimic. Au ramas doar actiunile lor pentru cei dragi! :)
