Azi, la școala, am predat despre reproducere...
Un elev mă întreabă:
- Doamna, aveți copii?
- Nu încă, dar îmi doresc foarte mult!... și lacrimile au apărut... și sufletul mi s-a rupt în milioane de bucăți...
- Și ce vă doriți?
- Un băiețel și o fetiță!
*
Oare voi fi mamă? Voi avea șansă să fiu soție, să fiu iubită, dorită, liniștită și puternică?
Nu mai știu Doamne ce este cu mine... simt cum totul îmi scapă printre degete... pământul îmi fuge de sub picioare... și cum nimic nu se leagă simplu, durabil în viața mea...
De ce? De mii de ori de ce.... și lacrimi... și suferință...
2 comentarii:
Claudia, sunt femei cu merite mult mai putine decat ale tale si care se simt mai implinite din punctul asta de vedere. Poate ca si ele fac ceva sau investesc timp in ceva care tie s-ar putea sa-ti scape... Cred ca trebuie sa gandesti practic.
@ Ab Elard:
Probabil... :)
Nu prea mai stiu ce este cu mine... si de ce mi se intampla asta...
Clar din cauza mea... ca am stat in relatii nepotrivite... prea mult!
Trimiteți un comentariu