Am zgâriat un BMW. Nu a fost vina mea (având BMW a considerat că are cumpărate și câteva străzi în cartier), dar în fine, fiind mai mică și fără bani, am acceptat injuriile. Nici nu l-am zgâriat rău, nici speriată nu sunt... doar supărată că s-a întâmplat!
Asta e viața... mâine am de alergat pe la firma de asigurări. Sper să nu fie cozi... mi s-a spus că nu sunt singura.
Încă o palmă de la viață... dar simt că vor veni și vești bune.... că altfel voi ajunge schelet ambulant. Trimit un mesaj să-mi anunț șefa că nu ajung la o întîlnire cu doamna inspectoare și îmi spune: "Îmi pare rău, dar chiar BMW?" Eee.... nu mă arunc eu la lucruri minore... :) Offf.... mi-e ciudă, tare ciudă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu