O poveste scrisă pentru ca eu să învăţ să descopăr frumuseţea din oameni.... să îmi înving temerile... să cunosc bucuria de a trăi şi a rîde precum un copil fără griji.
Sambata seara, ajung acasa, obosit de la serviciu, imi fac un dus, pap ceva si ma relaxez la un ceai de fructe de padure.
Maine se anunta o zi de duminca frumoasa, asa spun cei de la meteo ..:) suna interesant. Mai sorb o gura de ceai si... Trosc !!! Imi incolteste ideea sa plec la munte . Nu stau mult pe ganduri si imi arunc in rusac cele necesare pentru o zi la munte. :))) Nici macar nu stiu la ce ora am tren ...dar vad eu cand ajung la gara :). Emotionat de cum va fi maine la munte... adorm . Dimineata la 5 emotiile ceva mai aplificate ... poate de la cafea :)))...urc in autobuzul ce duce la gara. In autobuz mai erau cateva persoane ratacite de duminica..ce vrei la ora aia matinala :)). Ajung la gara si ma indrept fulgerator la primul ghiseu de bilete.Aici o doamna draguta ,trecuta de varsta a doua, cu un zambet strangar imi spune ca am un tren de la ora 6.30. Super zic eu ..vreau un bilet pana la Busteni:) Imi ia banii, imi da biletul si-mi ureaza drum bun si mare grija pe munte. Ma uit la ceas si constat ca mai am la dispozitie inca o jumatate de ora pana la plecare. Asa ca ma indrept catre un bar sa-mi comand o cafea :). O ce gustoasă şi aromată este cafeaua...parca merge şi o ţigară zic eu :). Îmi aprind tigarea,trag un fum si imi aduc aminte de vorbele doamnei de la ghiseu: 'MARE GRIJA PE MUNTE' . Ce a vrut sa spuna? Ca doar nu ma duc la razboi :))). Dar totusi poate ca are dreptate doamna. Daca nu va fi timp frumos? Daca traseul va fi greu si nu voi reusi sa ajung in varf. Daca ma voi accdenta? Daca si iar daca si daca... Si uite asa euntuziasmul de a ma bucura de o zi la munte s-a cam dus :(. Intre timp se anunta ca trenul 3001 cu destinatie Brasov a fost tras la peron. Ma uit la biletul ce-l ţin în mînă şi mă întreb : Să plec, să nu plec... şi uite asa pana cand un al doi-lea anunt imi suna in urche precum ca trenul va pleca. M-am decis. Plec! Nu mai zăbovesc şi alerg acum sa prind trenul. Nu apuc să fac doi metri de la bar, că cineva strigă la mine. Banii pe cafea domnule!!! Pff ... mă întorc, mă scotocesc după portofel... unde l-am pus? Era aici... off. Nu-l găsesc... trenul ţipă a plecare. A... gata! l-am găsit. Plătesc cafeaua şi fug acum cat mă ţin picioareele. Trenul se pune în mişcare ... încerc să mă urc din mers... dar nu reuşesc :(.
L-am pierdut. Eeee... nu-i nimc zic eu :)
Merg să-mi cumpăr alt bilet şi plec cu alt tren. Ajung la ghişeu abia respirand şi in loc sa ma intampine acea doamna am o mare surpriza.
Pe un afis mare sta scris : 'Greva spontana CFR pe o perioada nedeterminata' !!!
2 comentarii:
Curat ghinion, coane Fanica!
@ Adriana:
Ghinionista in acest caz sunt eu... daca nu invat sa am incurajul de a alege! :)
Este o poveste scrisa special pentru mine...
Sunt rasfatata si asteptata... iar eu stau si imi pun 1000 intrebari/ secunda! Sper sa malumineze Sfantul Duh si ingerul pazitor!
Imbratisari!
Trimiteți un comentariu