Multumesc din tot sufletul, Iuliana!
Darul
Se povesteste că un tânăr, singur la părinti, urma să-si încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masină expusă în vitrina unui magazin auto. Stia că tatăl lui îsi poate permite să cumpere o astfel de masină, asa că si-a exprimat dorinta să o primească în dar la absolvire.
Ziua mult asteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn că masina mult visată va intra în posesia sa. O usoară dezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă.
În seara dinaintea festivitătii de absolvire, tatăl si-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetată, rostind emotionat: "Felicitări, fiule!"
Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile masinii. Însă în cutie se afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertă.
Dezamăgirea i s-a transformat în mânie.
- Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a iesit furios din cameră, părăsind definitiv casa tatălui său.
Anii au trecut. Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă si o familie frumoasă. Într-un târziu, si-a dat seama că vremea nu stă în loc si a hotărât să-si viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultătii.
Însă înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anuntă că tatăl lui a decedat si că toată averea i-a rămas lui, ca singur mostenitor.
Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost coplesită de tristete si regrete. A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii - în aceeasi pozitie în care o lăsase el înainte de a părăsi casa părintească. Cu ochii împăienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început să citească în ea.
La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească masina mult visată. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT - scria în litere mari peste termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în garaj.
Morala:
De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântările lui Dumnezeu, doar pentru că nu sunt "împachetate" cum ne-am asteptat ?
De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântările lui Dumnezeu, doar pentru că nu sunt "împachetate" cum ne-am asteptat ?
8 comentarii:
Cu mare drag!Pupici. Iuliana
@ Iuliana:
Imbratisari! :)
Este o poveste cu un tâlc minunat, Claudia, şi în tristeţea ei trebuie să descoperim lumina adevărului pe care nu-l căutăm decât rareori, asta pentru că ochii noştri caută mereu altceva.
Nu am mai avut timp în ultima vreme de blogosferă, dar de acum voi încerca să trec mai des, inclusiv prin primitoarea ta pagină.
Zi binecuvântată să ai!
@ Pr. Victor:
Vă mulțumesc din tot sufletul că ați revenit! Mă gîndeam uneori la dvs., dacă sunteți sănătos,dacă v-ați întristat cumva din cauya vreunei greșeli de-a mea... etc.
Zile cu binecuvîntări tuturor!
Nu aveai tu, Claudia, cu ce să mă superi pe mine. Doar că pe timpul verii, pe lângă cele ce ţin de misiunea mea, mai port de grijă, câmpului, grădinii şi solarului. Acum s-au cam terminat, iar timpul rece ne apropie mai mult de taste. :)
Nu ştiu dacă ai trecut prin blogurile mele, poate că în ele (pentru că ai această putere) poţi descoperi cum e împărţit timpul meu, chiar dacă uneori folosesc în expunerea unor lucruri metafore şi întâmplări de viaţă.
@ Pr. Victor:
Stiu ce inseamna viata la tara... cu frumuseti, cu truda, cu bucurii, cu greutati.
Am descoperit in vara aceasta in comuna Costesti- Valcea ce frumusete poate fi sa stai aproape de natura. Si eu locuiesc la curte, am o mini gradina, dar nu este acelasi lucru. BUcurati-va si apreciati tot ce va daruieste Bunul Dumnezeu.
Morala este ca trebuie sa ne apropiem de Dumnezeu dacă vrem sa obtinem bogatii pe lumea asta... sau nu...
@ MIhai:
Da.... asa este. :) Dumnezeu sa iti asculte rugile si gandurile.
Trimiteți un comentariu