ceasul suna voios la 8.30. il opresc si adorm la loc. e asa cald si bine. afara nige. ma trezesc la 9.30. imi fac o cafea tare, mananc o banana, imi verific mailul - unde am primit un curs complet despre cum sa scriu o poveste (ma bucur; omul cat traieste invata; la inceput am fost tentata sa refuz acest curs, ca vezi tu Doamne eu am facut cursuri de scrieri - si tot nu scriu cum trebuie - dar, am ales ca nimic ce-mi ste darit nu trebuie refuzat). citesc ca a murit Whitney Houston. asta e viata. eu am decis sa iau totul - bun si rau - asa cum vine. toate au un rost. important este sa fiu eu impacata cu mine, sa fiu eu un om bun, sa evoluez spiritual si cultural.
se face tarziu, adica 11.30 si eu nu sunt imbracata de plecare. in 15 minute sunt gata. pornesc spre liceul unde s-a tinut olimpiada de biologie, pentru a corecta lucrarile. din cauza frigului, cobor mai departe cu o statie. ma lupt prin nameti si privesc stratul gros de gheata ce luceste sub zapada.
corectez. fac echipa cu o alta Claudia (imi amintesc cum un "profesor" la un curs ne-a spus ca a cunoscut multe femei cu numele Claudia - eram in clasa trei - si toate sunt gratioasa, elegante, vesele). o cunosteam din vedere. constat ca este un profesor deosebit. ma intreaba cum este sefa mea - care este de fapt sefa pe sector - deoarece are inspectie de grad cu dansa peste o saptamana.
- pare dura, dar este o femeie deosebita. curaj si multa bafta!
la orele 15 plec. era nevoie sa ajung in centru, sa scot niste bani, sa-mi fac abonament RATB. ies de la metrou, zgribulita, si ma trezesc cu o chestie rosie sub nas. era un microfon. intrebarea soseste repede de la o tipa blonda, tanara si draguta.
- ce v-a determinat sa iesiti din casa pe o asemenea vreme?
in niciun caz nevoia de distractie.... gandesc si zambesc.
- am mers sa corectez la olimpiada si merg sa scot bani de pe card.
- super asa... raspunde tanara. (o fi gandit ca am un super cont, nu doar amaratul meu salariu...)
imi fac incarcare vodafone. urc putin in libraria Diverta. oferte la DVd-uri in cinstea zilei indragostilor. carti... le rasfoiesc... le iubesc..le respir. suna telefonul. vorbesc cu Maria, care imi da o veste buna. faptul ca viata mea are o harta frumoasa, dar trebuie sa iert si sa ma rog (asta o fac, poate nu cu forta necesara, desi Dumnezeu ma aude; ca spun eu ca nu aude ce ma doare pe mine... asta e a 14-a parte), pentru a putea continua vie si in siguranta. nu ma pot abtine. cumpar trei carti.
imi fac abonament. privesc cerul gri, mohorat cum cerne prin sita deasa fulgi de diferite marimi. autobuzul soseste. gasesc loc. deschid o carte si citesc. si citesc. si citesc. ajung la destinatie. acasa e cald si binesi miroase a curat, a detergent.
din nou mail. cred ca as face mult mai multe daca as scapa de dependenta de internet, in special mail. sper ca voi reusi. ma voi organiza mai bine. IMI PROMIT!
mananc ceva si scriu acest post. apoi facebook. poze cu oameni care m-au folosit, m-au uitat ( si sufar, si gandesc urat despre ei... si apoi imi amintesc ca trebuie sa iert... si sa iau totul asa cum vine; femei care si-au gasit fericirea in bratele unor barbati minunati si nu mai au timp sa ma auda, sa ma vada, sa imi scrie; nu-i nimic; viata este superba si merita traita).
lupt cu mine si pentru visele mele. lupt sa ajung departe... dar numai acolo unde este nevoie de mine, unde pot fi de folos.
de maine incep un curs de scriere combinat cu teatru.... de-abia astept. e cam scump pentru salriul meu, insa am primit sansa de a plati in doua rate. Multumesc sortii, vietii, lui Dumnezeu.
se face tarziu, adica 11.30 si eu nu sunt imbracata de plecare. in 15 minute sunt gata. pornesc spre liceul unde s-a tinut olimpiada de biologie, pentru a corecta lucrarile. din cauza frigului, cobor mai departe cu o statie. ma lupt prin nameti si privesc stratul gros de gheata ce luceste sub zapada.
corectez. fac echipa cu o alta Claudia (imi amintesc cum un "profesor" la un curs ne-a spus ca a cunoscut multe femei cu numele Claudia - eram in clasa trei - si toate sunt gratioasa, elegante, vesele). o cunosteam din vedere. constat ca este un profesor deosebit. ma intreaba cum este sefa mea - care este de fapt sefa pe sector - deoarece are inspectie de grad cu dansa peste o saptamana.
- pare dura, dar este o femeie deosebita. curaj si multa bafta!
la orele 15 plec. era nevoie sa ajung in centru, sa scot niste bani, sa-mi fac abonament RATB. ies de la metrou, zgribulita, si ma trezesc cu o chestie rosie sub nas. era un microfon. intrebarea soseste repede de la o tipa blonda, tanara si draguta.
- ce v-a determinat sa iesiti din casa pe o asemenea vreme?
in niciun caz nevoia de distractie.... gandesc si zambesc.
- am mers sa corectez la olimpiada si merg sa scot bani de pe card.
- super asa... raspunde tanara. (o fi gandit ca am un super cont, nu doar amaratul meu salariu...)
imi fac incarcare vodafone. urc putin in libraria Diverta. oferte la DVd-uri in cinstea zilei indragostilor. carti... le rasfoiesc... le iubesc..le respir. suna telefonul. vorbesc cu Maria, care imi da o veste buna. faptul ca viata mea are o harta frumoasa, dar trebuie sa iert si sa ma rog (asta o fac, poate nu cu forta necesara, desi Dumnezeu ma aude; ca spun eu ca nu aude ce ma doare pe mine... asta e a 14-a parte), pentru a putea continua vie si in siguranta. nu ma pot abtine. cumpar trei carti.
imi fac abonament. privesc cerul gri, mohorat cum cerne prin sita deasa fulgi de diferite marimi. autobuzul soseste. gasesc loc. deschid o carte si citesc. si citesc. si citesc. ajung la destinatie. acasa e cald si binesi miroase a curat, a detergent.
din nou mail. cred ca as face mult mai multe daca as scapa de dependenta de internet, in special mail. sper ca voi reusi. ma voi organiza mai bine. IMI PROMIT!
mananc ceva si scriu acest post. apoi facebook. poze cu oameni care m-au folosit, m-au uitat ( si sufar, si gandesc urat despre ei... si apoi imi amintesc ca trebuie sa iert... si sa iau totul asa cum vine; femei care si-au gasit fericirea in bratele unor barbati minunati si nu mai au timp sa ma auda, sa ma vada, sa imi scrie; nu-i nimic; viata este superba si merita traita).
lupt cu mine si pentru visele mele. lupt sa ajung departe... dar numai acolo unde este nevoie de mine, unde pot fi de folos.
de maine incep un curs de scriere combinat cu teatru.... de-abia astept. e cam scump pentru salriul meu, insa am primit sansa de a plati in doua rate. Multumesc sortii, vietii, lui Dumnezeu.
4 comentarii:
Nici nu iti vine prin cap cu cita placere citesc scrierile tale.
Nu am fost citeva zile acasa si nu am citi si iaca ca acum sunt prea multe, insa le citesc pe rind cu toata cu multa placere!
Te pup fiinta scumpa ce esti Tu!
xoxo, Liuba.
@ Liuba:
Multumesc din suflet!
Ai primit cartea?:)
nu am primit cartea, tot ma gindesc sa apara, insa nimic :(
Nu imi dau seama de ce asa de greu vine.
O astept cu drag!
@ Liub:
din cauza iernii...:)
va veni in curand. Imbratisari!
Trimiteți un comentariu