Depărtări...

Când şi unde se opreşte speranţa? De ce toată lumea îmi cere timp? Poate unde lansasem zvonul că mă căsătoresc cu domnul Timp.

Inainte ma suparam... acum, doar ascult. Invat sa ma pretuiesc. Invat sa traiesc si sa ofer ce pot, cui doresc, cat consider ca merita persoana respectiva.

In zori, in departare si in noapte... zăresc dorul de mine. M-am rătăcit prin sufletul meu hoinar...
Nu ştiu încotro mă îndrept..
Nu ştiu ce-mi rezervă clipa următoare... dar ştiu că mă bucur de fiecare secundă...

Sweet november... asa ma simt :)

Dispar eu? Dispare trecutul, cu toate greselile si cu toti oamenii ce m-au "pacalit"? Mi-e greu... am o stare apasatoare ce ma sacaie, ma zgandare, ma supara. Oare el si ei au liniste? Se simt impacati cu ce au facut? Cum e sa minti cu nerusinare? Si, pana la urma de ce minti la 40 si ceva de ani? Ma enerveaza amintirile astea cu multe minciuni... nu stiu au navalit acum. Oare unde se apropie Mos Nicolae? Und e erau sfintii in aceea perioada? Nu am crezut ca voi primi totul pe tava - era prea frumos sa fie adevarat - dar nu inteleg de ce atatea minciuni si nici nu i-a crescut nasul (era sa zic trompa - hahaha).

SWEETNOVEMBER.

Optimsimul este o atitudine...

Adorm tarziu in noapte, din cauza nasului ce imi curge fara oprire. Ma conversasem prin mail cu cineva care ma dojenea dur ca din mailurile cu citate frumoase din alti autori lipsesc eu. Mi se cere sa scriu despre mine, despre ce simt, ce-mi doresc (nimeni nu stie ca ma liste cu sute de dorinte, care l-ar speria si pe Papa de la Roma)... dar sa stie despre mine. Amintirle imi sunt rascolite... Bine ele fusesera putin trezite la viata de un lisandru primit in dar la lansarea de carte. Asta era intentia: "Sa-ti aminteasca de vara". Ajung la titulul filmului "Stiu ce ai facut asta vara"... si zambesc. Sunt suparata pe mine... si obosita... si neimpacata.

Ceasul suna la 0ra 5.50. Il opresc. Suna peste 10 minute. Il opresc. Ma trezesc intr-un final si pornesc sa-mi traiesc frumos o noua zi ce mi-e data sa o impart in mod placut cu oameni.


Primesc un mesaj de la sora mea pe la 9: 'Te iubesc! Esti cea mai minunata sora din lume!" Nu prea sunt asa sentimentala... dar oboseala si nemultumirile sufletesti ma fac sa plang. O colega ma felicita pentru lansare. Nu anuntasem nimic la scoala, dar ea este mamica si este fericita pentru mine.

La intoarcere, de abia astept sa ajung acasa. Mi-e somn rau. La semafor, un domn ma intreaba cum sa ajunga la Filaret. Vaaai... ce sa-i spun?! Ca atunci cand sunt soferita nu prea stiu cum se circula prin orasul mare, cenusiu, nebun, numit in gluma "Micul Paris"? Ma uit atenta la zona in care ma aflu si ii dau cateva puncte de reper. Sper ca la prima intersectie sa fi intrebat si pe altii cum se ajunge la Filaret. :))

Acasa, mananc... culmea, chiar mananc in ultima vreme... si citesc pe mail despre un workshop despre optimism. Pentru ca e duminica, mi-am spus ca merita sa mai socializez putin.

Intrand pe pagina de facebook, am citit ca managerul de la editura Aramis mi-a urat felicitari, zacandu-mi ca lansarea a fost reusita. Doamne ajuta! E tot ce imi doream. Ca orice bucurie, mi-a anulat "prieteni". Cu siguranta nu mi-au fost prieteni.... dar stiu ca, Tobias mi-a adus minunati oameni in viata mea. Parinti frumosi, luminosi, implicati in educatia copiilor l-au cumparat pe Tobias care sper sa ii bucure si sa ii determine sa fie puternici, si sa-si implineasca visele arzatoare.

De dimineata, la 8, un elev mi-a spus ca el nu poate scrie, ca nu are o stare prea buna... offf... cred ca i-am preluat starea. Nici eu nu am o stare prea buna. Simt ca sunt epuizata, si ca tot ce as face nu imi aduce implinirea.

Iau cartea de rugaciuni, si ma rog ingerul meu pazitor sa mi-l daruiasca in curand pe Toma. :)

Citate motivationale

"Poate ca vreau sa devin cunoscuta in lumea aceasta. Privind doar la regi si presedinti si nobili, traind in umbra lor, nu ma va umple de demnitate. Trebuie sa devin constient de a fi nobil si demn sa umblu ca si cand as fi ceea ce vreau acum sa fiu".

"Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati si primit si le veti avea". Marcu 11.24

“Întrebuinţaţi bine timpul, el trece aşa de iute, însă ordinea va învaţă să câştigaţi timp.”

Johann Wolfgang von Goethe

Hapciu... noroc... bless you....

De la toate pupaturile primite... am racit. Cu nasul in batista, cu zambetul pe chip, procesez ce s-a intamplat sambata.

Am fost intrebat ce-mi place sa fac mai mult: sa predau sau sa scriu. E minunat sa educi copii, sa formezi oameni, sa fii model pentru sute de copii. Scrisul e ceva secundar, dar il impart cu ei. De curand - am mai scris asta - am rugat elevii de clasa aX-a sa scrie un eseu despre o calatorie prin frunza. Unii s/au supus. Altii s-au inversunat: "haideti doamna, suntem clasa de mate-info, info intensiv". "Nu-i nimic. Nu are efecte secundare. Nu da stare de greata sau vertij. veti primi nota."

NOTA este cuvantul magic pentru elevi. Sistemul de educatie i-a hipnotizat... ar face orice in clipa in care aud cuvantul nota. Pe mine nu ma bucura. Nici pe unii dintre ei, care sunt constienti de aspectul trist al situatiei.

Cand mi-au adus eseurile, am fost uimita de ce au putut scrie. Unele sunt superbe. Bineinteles ca i-am laudat si le-am apreciat calitatile. Ei si-au descoperit sau redescoperit alte veleitati. Au ramas impresionati de ei insisi.

Sunt fericita cand le vad chipurile senine si uimite de ce pot face.

Celor de clasa a IX-a, le-am cerut sa-mi construiasca din materiale reciclabile diferite celule. Au iesit adevarate opere de arta. profesorul de desen imi spunea: "Astea sunt furate. Nu pot sa cred ca le-au facut ei. Ii indemni sa fure!".

Imi doresc ca tot ce fac, sa fac in folosul umanitatii. Imi doresc sa determin oamenii, de la mic la mare sa fie buni, sa invete sa ierte, sa invete sa ajute. Nu e greu sa oferi un zambet, un biscuit din pachetul tau, o imbratisare, sa fii prezent la un eveniment al unei persoane dragi, care are nevoie de tine acolo... (multumesc celor ce mi-au fost alaturi la lansare; sunt lucruri care se fac cu oameni; ingerii au fost prezenti si ei... sora mea chiar imi spunea: "Ma mir cum nu te-ai suparat cand ai aflat ca lansarea s-a prelungit cu o jumatate de ora din cauza problemelor tehnice. Erai numai zambet. Ma uitam la tine si nu-mi venea sa cred".) ... sa spui un compliment, sa oferi o urare in zi de saarbatoare cuiva drag... :) Viata nu asteapta... si te poti trezi intr-o zi ca regreti, ca ai trecut pe langa oameni pe care ii puteai cunoaste altfel... :)

Lansare

Am facut-o si pe asta... ce? Am lansat o carte de povesti: "Tobias, elefantelul colorat". Emotiile au fost mari, dar evenimentul a avut succes. Tobias a facut senzatie. Un baietel de 5 ani, imbracat in costum de elefant, a facut reclama cartii, a raspuns intrebarilor adresate de oameni si a servit bomboane.

Multumesc celor ce mi-au fost alaturi. Nu ma asteptam sa fie in numar atat de mare. Imbratisari si ganduri bune tuturor copiilor care mia-u vorbit atat de frumos si m-au incurajat. :)

Am dat interviu pentru un post de radio din Craiova. Redactora ma intreba daca baietelul costumat in Tobias este fiul meu. Am zambit. Inca nu am copii, dar poate ca in curand imi voi indrepta atentia spre acest aspect al vietii.

Domnul grafician mi-a spus ca povestile sunt frumoase, si i-a fost foarte usor sa faca ilustratiile. :)

Imi doresc ca Tobias sa ajunga in cat mai multe case, la sufletul cat mai multor copii, care sa fie la fel de curajosi precum Tobias si sa-si implineasca vise. :)

De dragoste.... si de rabdare... :)

Dragostea este atat de aproape. Ingerii intelegerii, rugile spuse din suflet si cu gandul spre Cer, mi-au aratat Lumina din preajma mea. Fiecare om, ese deosebit, cu un rol insemnat in viata mea. Nu am dreptul sa spun ca este asa sau pe dincolo, deoarece tocmai in acea clipa isi schimba radical comportamentul si ma loveste peste fata cu o surpriza placuta, asa, ca sa-mi inchida gura. :)

Prieteni speciali, oameni care nu m-au vazut niciodata, ma incurajeaza si ma sustin. Arsa de cateva ori de oameni buni in arta manipularii prin cuvinte, mi-e tare greu sa mai cred pe cineva. Dar cand simt, cand sufletul imi spune ca exista oameni curati, cu credinta si ii stiu alaturi de mine in cele mai urate clipe, care nu m-au abandonat desi le-am scos peri albi si m-am purtat groaznic uneori, ba le-am mai stricat si frumusete de sarbatori pascale, ma simt datoare sa le ofer incredere si zambete si multumiri.

Prieteni ce mi-au promis Parisul la picioare, in cateva saptaamani si s-au evaporat ca acetona din sticla uitata deschisa pe noptiera in noaptea vrajita de mesajele lui fermecatoare "je t'embresse, ma belle cherie".... Doamne, ce copila sunt! Ce conteaza ca domnul are peste 40 de ani si e charmant si educat.... ? Minciunile sunt aceleasi ca cele spuse si domnii fermecatori de Romania.... :))

Atunci, inteleg ca e de apreciat omul ce m-a suportat cu bune si cu rele, si ar fi timpul sa ii ofer atentie, respect, incredere, ajutor, suport si MULTUMIRI. :)

Vise si puteri nebanuite...

Las oboseala sa zboare departe, spre alte zari, alte mari sau oceane. Libertatea se aseaza la poalele gandului curat. Adun sperante si impachetez dorinte. Impaturesc zambete pentru momente de rasfat si iubire. Primesc semne ca totul are un rost si orice rau duce spre bine.

Fiecare dor ma invata sa iubesc si mai mult. Am inteles ca inainte de a iubi pe altii, e nevoie s a ma iubesc pe mine. Fiecare hop ma inversuneaza sa fiu mai atenta la ceea ce imi doresc. Fiecare privire ma invata sa privesc in jurul meu. Fiecare zambet primit ma incalzeste precum soarele din mijlocul verii.

Astept cuminte zboruri spre vise dragi, spre oameni veseli si credinciosi, spre sinceritate si impliniri si armonie si echilibru si joaca si imbratisari si lecturi in brate puternice si zambete jucause si o dragoste venita din suflet nu din interes.... sau de nevoie... :)

Astept sa aduc bucurii in sufletele unor copii de la casa Inger Alb. Ii vom pregati impreuna o serbare lui Mos Craciun. :) Eu una ard de nerabdare. :)

Amalgam de stari si emotii....

Teancul lucrarilor variaza. Creste teancul tezelor. Proiectele fele de fel, povetsi si rebusuri asteapta cuminti sa fie citite, clasificate (bune/rele, excelente/foarte slabe).

Vestile bune se amesteca cu cele rele... adica, oameni ce mi-au fost colegi se sting din viata... :( trist, dar asta inseamna viata cu etapele ei...

Sunt trezita cu vestea: "ti-am luat cartea de la libraria Sohia! este minunata. Vrem autograf." In dupa amiaza, in cancelaria cu voci placute, primesc un mesaj frumos:"Tocmai ce am primit cartea ta prin posta. Voiam sa iti spun ca esti minunata. Mi-e dor de tine. Esti o dulssee!"

Imi doresc ca Tobias - care e senzational realizat de domnul grafician caruia ii doresc sanatate maxima si multumiri pentru desenele pe care le face pentru cartea ce va pleca spre tipar in cateva zile (cea pentru care fac cheta) - sa aduca zambete, bucurii, puterea de a implini vise. :)

Mi-am primit si asumat si criticile constructive. Multumesc Victor. Sunt benefice... insa, uneori e greu sa le accepti... insa, voi tine cont de ele. PROMIT. :)

Lansarea se apropie... emotiile cresc... surprizele se aduna... :) Va stept cu mic cu mare la lansare. :)

Primesc mailuri de la prietene de departe... mi-e dor.

Mi-e dor de iubiri implinite si imbratisari cu povesti aromate... :) Mi-e dor de o lume sincera... mi-e dor de promisiuni intelese... :) mi-e dor de bunatatea din noi... mi-e dor de prieteniile sincere ce erau candva. Mi-e dor de armonie si impliniri... de soapte si zambete... de buze sarutate... de atingeri cu mesajul sublim: "Te iubesc pentru o viata!"

Citeam azi ca iubirea dispare cand nu o mai ingrijim.... :)

Bal la Paris... de Mos Nicolae.... que belle...

Ce mi-aş dori să fiu acolo.... oare merit? Oare aş putea face faţă? Oare se întâmplă minuni? Vom trăi şi vom vedea. :)

Lys de France

www.lys-de-france.org

Samedi 10 décembre 2011

Bal de la Saint Nicolas

L’Annonciation (1541-1549) par Primatice, peintre du roi. L’Ange porte un lys, symbole de noblesse et de pureté.

Le livre ouvert sur le pupitre de la Sainte Vierge porte, en hébreu, le texte de la prophétie d’Isaïe

« C’est pourquoi le Seigneur lui-même vous donnera un signe : voici, la jeune femme est enceinte et elle va enfanter un fils et elle lui donnera le nom d’Emmanuel. »

Abbaye Royale de Chaalis

L’Abbaye de Chaalis, malgré son titre « royal », semble bénéficier d’une moins grande notoriété que son voisin princier le château de Chantilly. Pourtant, grâce au 7^ème art, des millions de « Visiteurs » la connaissent innocemment.

En 2006, Norbert Multeau de la Nouvelle Revue d’Histoire faisait cette critique du film :

Le réalisateur des Visiteurs, Jean-Marie Poiré, a retenu cette maxime de Franck Capra : « Il n’y a pas de règle dans le cinéma, il n’y a que des fautes. Et la faute capitale, c’est l’ennui. » Mais qui fait rire dans Les Visiteurs, et de quoi ? Ce n’est pas Godefroy. Le fier chevalier incarne des vertus démodées, mais il n’est pas ridicule. Au milieu des pitreries, il reste digne. C’est un juste. Il a de l’honneur et des principes dont il ne démord pas, mais il arrive dans un monde qui lui est totalement étranger, faisant passer souvent une étrange émotion.

Celui qui fait rire, par contraste, c’est Jacquouille : fripouille il était dans un siècle où il n’avait que des devoirs, fripouille il reste au siècle des Droits de l’Homme. Métamorphosé en Jacquart, c’est un parfait spécimen du parvenu infatué, obséquieux, fourbe, servile avec les puissants, tyrannique avec les faibles, manant hier, devenu seigneur aujourd’hui.

Sous la grosse farce, une idée plus subtile affleure, qui fait toute l’originalité et l’audace de ce film. La sympathie du réalisateur et des spectateurs va au moyenâgeux Godefroy, un « privilégié » qui avait des mérites. L’opprobre et le ridicule vont au moderne Jacquart, un privilégié sans mérites.

Si l’idéal et les valeurs de la chevalerie du Moyen-Åge sont complètement dépréciés dans la société matérialiste que peint le film, les nobles devenus des « pouilleux », n’en restent pas moins nobles, et les manants, devenus les puissants, n’en restent pas moins des gueux.

Molière nous avait appris qu’il y a une morale du rire. Les Visiteurs font rire d’une époque qui a inversé les valeurs et donné le pouvoir aux imposteurs. Par contraste, ils éveillent comme une nostalgie médiévale.

Nicolas Chotard

Président des Lys de France.

sur www.lys-de-France.org

retrouvez les Visiteurs à l’Abbaye Royale de Chaalis

mais aussi Florence Guilmault, Francis Martinez et des chansons enfantines St Nicolas

Programme

Avec la participation

18 h : Récital de Mademoiselle Florence GUILMAULT, artiste lyrique.

18 h 30 : Cocktail-vernissage des oeuvres Saint-Nicolas de Jean-Paul MARCHAL, maître imagier d’Epinal.

19 h 30 : Dîner

22 h : Ouverture du bal

Minuit : Arrivée de Saint Nicolas accompagné de sa bourrique et du Père Fouettard

Animations : Alain THUAL (DJ) / Francis MARTINEZ (chanteur) et ses musiciens

Bal : Robe longue - Uniforme - Smoking Pièce d’identité demandée à l’entrée

Iubire? Prietenie? Relatii fel de fel... :)

Obosita... aleg doar sa traiesc... dusa de val, acolo unde trebuie sa fiu, sa rezolv ce pot rezolva. Mi-e atat de somn, ca abia astept sa ajung acasa. Elevii sunt draguti si-mi admira cizmele noi.
- Doamna, aveti niste cizme foarte frumoase!
- Multumesc si zambesc.
Chiar sunt dragute... asa de eschimos, calduroase...

Toate lumea infofolita la -0 grade Celsius, numai eu in fusta scurta... :)

Reusesc sa dilat timpul si sa ajung in locurile in care e nevoie sa ajung.

*

Primesc un telefon de la un prieten.
- Ce mai faci? Te-ai apucat sa lucrezi la facut copii?
E o gluma de-a lui...
- Momentan, nu. Promit sa ma linistesc si in vacanta de iarna lucrez la capitolul acesta al vietii.
- Off, iar inveti?
- Am un curs de perfectionare, de lansat o poveste, de tiparit alte povesti... apoi, vreau o vacanta cu liniste, somn, plimbari prin alt oras. Un prieten mi-a oferit sansa de a petrece o vacanta de poveste, doar e Craciunul.
- Claudia, nu exista prietenie intre un barbat si o femeie.
-Nu? Atunci, noi ce suntem? (el este un vecin, bun prieten, mi-a fost alaturi in vara, cand am botezat).
- Ce suntem? Stiu ca ma testezi... si stiu ca esti o femeie deosebita... pe care eu unul nu vreau sa o dezamgesc si prefer sa stau in umbra.
- Vaaaii... atat de mult te-am stresat? Noi care discutam orice, toate prostiile din lume, noi nu suntem prieteni?
-Claudia, imi doresc o femeie care sa ma accepte pe mine asa cum sunt, nu doar sa vrea un copil cu mine, apoi sa fuga. Iar femeile intelectuale din ziua de azi, asta urmaresc. Esti puternica. iti implinesti vise. Tu vei reusi. Mi-e teama ca nu ma pot ridica la asteptarile tale niciodata.
- Eu imi doresc o familie, si tu stii asta.
-Hei, si tu ai avut o perioada in care ti-ai dorit copil si atat. Sunt eu, Stefan, ai uitat cu cine vorbesti?
-Nu, nu am uitat cu cine vorbesc... si imi doream "doar copil" pentru ca eram - si inca mai sunt - dezamagita de voi, barbatii. Sunteti fricosi, lasi, imaturi, nu mai stiti sa fti capi de familie. Daca voiam doar copil, il aveam pana acum.
- Ai dreptate... si stiu ca puteai aveai un copil pana acum.
- Hai sa-mi fi alaturi la lansarea cartii de povesti...
- Promiti ca ce iti iese peste 100.ooo de euro imi dai mie?
- Hahaha, promit. (el se pricepe la finante... e broker).
-Vin. Vin sa te vad vorbind in public... de abia astept... :)
- ah... e un test?
-Nu, este doar o alta ipostaza in care te pot cunoaste...

*

Acum... sper sa nu ma balbai sau sa imi sporeasca emotiile... :)
*
Discutii fel de fel... relatii fel de fel... prieteni fel de fel...

Unii nu rezista sa tina pasul cu mine... iar eu ma grabesc de parca as muri ca u n geniu la 30 si ceva de ani... si vreau sa fac multe, sa las cat mai multe in urma mea.
Mi-e drag ca apar in viata mea, oameni buni, pe care nu-i merit, pe care ii folosesc, ii stresez si le impun ritmul meu nebun de viata (MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL ALINA).

Ajnanina, multumesc pentru biscuitii deliciosi pe care mi i-ai dat.

Dragos, multumesc ca ti-ai amintit ca aceasta saptamana este "importanta" pentru mine. Apreciez oamenii care sunt atenti la ce spun in discutii. De abia astept sa dam viata proiectului... :)

Obosita...

Sunt atat de obosita, incat mi-am pierdut zambetul...

Sunt atat de suparata ca intalnesc oameni rai sau care au o doza prea mare de mandrie gratutita...

Dar sunt atat de fericita ca intalnesc OAMENI BUNI SI SINCERI, care imi poarta noroc... care imi sar in ajutor, care ma sustin, care vad frumosul din mine (acoperit uneori de o doya de zgarcenie, rautate, scepticism, teama)....

Nicicand nu mi-am dorit atat de mult liniste.... sa stau cu mine si cu oameni putini, dar buni in preajma... sa nu mi se ceara sa rezolv probleme, sa ma exprim literar sau elevat. Vreau doar relaxare, somn, lectura, imbratisari, o desprindere de acest oras inbacsit pe care sa- l vizitez doar de cateva ori pe an. Toate drumurile si discutiile mele duc spre Paris. :) AMIN!

Dor si dorinte... :)

Plutesc intr-o traire de a trai si a dori o viata noua... o viata de nou nascut...

Apar din trecut oameni... nu mai vreau sa stiu de ei, de noi... Eu am crescut atat de mult. Privesc la ultimele doua luni din viata mea. Am realizat multe, am cunoscut oameni multi... :)

Acum, ca tot se apropie Craciunul.... imi doresc o viata altfel... in alta tara (sau poate alt oras).. cu alti oameni... fara rautati, invidii, ironie...
Mi-e dor de o viata linistita, plimbari, lecturi, teatru, iesiri in societate, calm, zambete, senin, mangaieri, sinceritate, doruri de seara, din clipa despartirii pana la prima ora a diminetii cand pasii ne aduc impreuna.... Mi-e dor de OMENIE si DRAGOSTE adevarata, cea daruita si creata de Dumnezeu...

Mi-e dor de duminici in biserica... de armonie... echilibru... incurajari...

Mi-e dor de o FAMILIE...

Mi-e dor de o VIATA NORMALA.... intr-un ritm normal...

Imi doresc sa cunosc Parisul, de parca ar fi inger... de parca ar fi o fiinta speciala... de parca acolo m-as fi nascut... e o dorinta pe care o simt acut, la nivelul tuturor terminatiilor nervoase.... oare voi ajunge la Paris curand? posibil... intr-n schimb de experienta... cu ajutorul povestilor... sau chemata de fiorul dragostei.... :)

Despre litere...

Elevii ma intrebau azi daca le-am adus sa le citesc despre Tobias.

- Poate data viitoare... la recapitulare pentru teza.

Descopar ca am elevi talentati... Ii admir pentru pasiunile lor, desi sunt atat de dezamagiti ca isi doresc sa faca mult si razbesc greu, se lovesc de multe piedici... tipic Romania.

Mi se face tot mai dor de duca... Din nou dorul de Franta, Paris... povesti... reusite... educatie... minuni... ingeri... mi se astern in calea mea.

E ca si cum cineva ma asteapta acolo... cineva bun, zambitor, senin, care sa stie sa faca haz de necaz, care stie sa faureasca vise si apoi sa le construiasca pas cu pas... :)

Mi-e dor de zbor cu avionul... de imbratisarile calde din miezul verii... de sarutari si mangaieri cu varful degetelor de clestar... :)

Cand el se credea inceputul si sfarsitul, filmul s-a rupt, arama de pe chip si-a schimbat culoarea, ca orice fals...
Am inteles ca teama produce fisuri... am inteles ca am un alt drum, senin si liber, binecuvantat si frumos.

Nu te da niciodată bătut!

Material primit pe mail... Multumesc, draga mea Alina!

Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim.

Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate, nu?

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului.

Jordan spunea: " Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."

În 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum, cine are habar cine a fost Emmeline Snively?

Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim Ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi către tatăl său i-a spus: "Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi
profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar, pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film.

A respirat adânc şi şi-a zis: "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu".
După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-a lungul Activităţii.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc.

Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?" Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."

Aşadar, nu te da niciodată batut!

Tobias in cancelarie

Acesta este afisul pentru lansare.... :) Va asteptam cu mare drag si voie buna.

Azi, l-am dus pe Tobias la scoala. A scris citet o dedicatie pentru un baietel si astepta cuminte sa plece spre casa acestuia. La pauza, cand profesorii apareau unul cate unul, Tobias a devenit centrul atentiei.
Zambete, felicitari, admiratie pentru Tobias. Este foarte frumos si istet foc. Eu ii ador chilotetii. :))

De cateva zile, el imi da putere sa trec peste rautati, invidii, mandrii exagerate si alte lucruri urate.

Iubirile lui Puskin

- Comparat adesea cu Don Juan, Aleksandr Sergheevici Puskin, cel mai mare poet al Rusiei, a trait 113 povesti de dragoste. A murit tanar, impuscat intr-un duel. Focul inimii a fost stins cu un foc de arma –
Mitul sufletului rusesc a facut cariera in literatura universala. In nici o alta tara din lume nu se iubeste atat de dramatic, intre agonie si extaz, si nu se moare cu atata usurinta din dragoste. Desi este o veritabila strabunica a povestilor de iubire, Anna Karenina n-a fost intrecuta de nici una dintre stranepoatele ei literare. Zbuciumul povestii ei de iubire ramanand neegalat pana azi... Dar literatura rusa mai are un reprezentant de elita al iubirilor imposibile, intruchipat, de data asta, de un poet: Puskin. Aleksandr Sergheevici Puskin, un geniu cu o viata la fel de fascinanta, de pasionala si vie, precum toate personajele lui. Cel mai mare poet pe care l-a dat Rusia a avut o existenta involburata, stapanita de pasiunea pentru femeie, a avut parte de glorie si a trait drama exilului. Pana cand s-a casatorit, in sfarsit, cu una dintre cele mai frumoase femei de la curtea tarului, se spune ca a trait 113 povesti de dragoste. Demonii ascunsi ai pasiunilor carnale i-au subjugat intreaga viata si l-au dus la pieire. S-a nascut in ziua de 6 iunie 1799, la Moscova, intr-o straveche familie de aristocrati rusi, avand si stramosi germani, scandinavi si africani. Mama lui, Nadejda Ossipovna Hannibal, a fost nepoata lui Abram Petrovici Hannibal, un sclav african, adus cadou suveranului Petru cel Mare si care a devenit, gratie abilitatilor sale deosebite, general de armata si persoana apropiata tarului. Din acest amestec pestrit de semintii, se naste o personalitate in care se vor imbina profunzimea si sensibilitatea sufletului rus, cu pornirile patimase, aproape salbatice, ale sangelui african.
Conasul Pusca

Temperamentul vulcanic al lui Puskin s-a manifestat atat in dragoste, cat si in opera sa. Versurile sale indraznete, indreptate impotriva sclaviei, ce luase amploare in Rusia, si epigramele ironice la adresa tarului Alexandru I al Rusiei, i-au adus in scurt timp exilul. In 1820, la numai 21 de ani, dupa ce scrie poemul "Oda libertatii", tarul ordona indepartarea poetului incomod din capitala. Apropiatii il salveaza de la o deportare in Siberia, si Puskin, sub forma unui exil deghizat, este trimis ca functionar pe langa generalul Inzov, guvernatorul regiunilor din sud-estul Rusiei. Astfel ajunge in Basarabia, provincie ce se afla la vremea aceea sub dominatie ruseasca.

Aleksandr Puskin

Viata in Chisinau, o gubernie de la periferia Imperiului, atat de diferita de cea din Petersburg, fara societate aleasa, fara saloane luxoase, fara discutii politice, nu era deloc pe placul tanarului poet. Insa, in scurt timp, Puskin descopera farmecul aparte al acestei asezari. Aflat la confluenta dintre Europa si Orient, Chisinaul era un oras cu femei frumoase. Imbinarea dintre traditiile orientale, aparent exotice, si stralucirea sarmanta, europeana, a avut un efect fericit asupra femeilor din Basarabia. La vremea aceea, Basarabia, proaspat "eliberata" de rusi de sub stapanire otomana, nu era un teritoriu cu o populatie densa. Astfel, la invitatia tarului, aici sosesc oameni din mai multe colturi ale Europei: greci, nemti, bulgari, ucraineni. Moldovencele, dar si grecoaicele, "incuiate" pana de curand in iatacuri, in conformitate cu obiceiurile musulmane, facusera brusc cunostinta cu civilizatia europeana vestica, cu balurile mascate, cu romanele erotice frantuzesti, cu revistele de moda. Doamnele de la Chisinau si-au pastrat eleganta si sensibilitatea rasariteana, dar au adoptat un stil de viata modern, tipic occidental, devenind nestapanite in dragoste, patimase, uneori apropiindu-se de frivolitate.
Prin natura sa ardenta, si la cei 21 de ani ai sai, Puskin a constientizat ca, de fapt, in aceasta lume ce emana senzualitate, se afla in elementul sau. De-a lungul celor trei ani petrecuti in Basarabia, se arunca orbeste in zeci de aventuri amoroase, atragand invidia si oprobriul barbatilor. Ca o consecinta obligatorie, este implicat in tot atatea dueluri, ceea ce-i atrage si o porecla din partea moldovenilor: "conasul Pusca".

Iubiri pe malul Prutului

Prin maniere elegante, cu infatisarea sa exotica, usor negroida, si cu marea sa sensibilitate poetica, Puskin reusea sa suceasca mintile pana si celor mai cuminti domnisoare din familii nobile. La scurt timp dupa stabilirea la Chisinau, la o serata care reunise aristocratia orasului, face cunostinta cu vestitul general Raievski, eroul bataliei de la Borodino, din 1812, si cu cele trei fiice ale acestuia, Caterina, Elena si Maria. In mod firesc, Puskin se indragosteste de toate cele trei distinse domnisoare si le seduce, provocand un adevarat scandal. Maria, viitoarea printesa Volkonskaia, indragostita, la randul ei, si luptand pentru onoarea barbatului ce-o cucerise, scria in jurnalul sau: "Poet fiind, Puskin a simtit o datorie de onoare in a fi indragostit de toate femeile frumoase si tinere pe care le intalnea".

Conacul Ralli, din Basarabia

Dar scandalul a fost rapid eclipsat de unul si mai mare. Puskin pica, el insusi, de asta data, in mrejele seducatoarei Ludmila Sekora Inglezi, o tiganca recunoscuta in Chisinau pentru frumusetea ei, dar si pentru numeroasele aventuri extraconjugale. Se spune ca Ludmila, sotia boierului Inglezi, mare proprietar de terenuri, fusese cumparata de la o familie de tigani. Bruneta, cu ochii verzi si nestapaniti, il impresionase atat de profund pe poet, ca acesta uita complet ca era casatorita, ignora privirile iscoditoare ale oamenilor si sfideaza pericolul care il pandea. Fericirea lor nu dura insa prea mult. Intr-o zi, Puskin si Ludmila se plimbau nestingheriti intr-un parc din centrul Chisinaului. Intotdeauna, la asemenea intalniri era prezent si un baiat care statea de paza, ca nu cumva cei doi indragostiti sa fie surprinsi intr-o postura necuviincioasa. Chinuit de banuiala ca sotia ii este necredincioasa, Inglezi o urmarea indeaproape de cateva zile, fara insa a reusi sa aiba o dovada convingatoare. Pana in acea zi cand, turbat de gelozie, a navalit pe aleile parcului, scotocind fiecare coltisor mai ferit pentru a vedea cu ochii lui cum ii este patata onoarea. De abia reusi baiatul sa ii avertizeze pe amanti de apropierea amenintatoare a lui Inglezi. Puskin si doamna sa scapara ca prin urechile acului din calea maniosului sot, insa fusesera, totusi, vazuti. In ziua urmatoare, Inglezi o incuie in casa pe Ludmila si pleca sa se intalneasca cu Puskin, pe care il provoca la duel. Foarte orgolios si nepasator fata de propriul destin, Puskin nu rata ocazia de a se duela, s-ar putea spune, "calendaristic", astfel ca accepta imediat lupta cu Inglezi. Confruntarea sangeroasa de pe esafodul onoarei se stabili pentru ziua urmatoare. Din fericire, guvernatorul Ivan Nikitici Inzov, pe langa care Puskin lucra ca functionar, este informat si reuseste ingenios sa evite o posibila tragedie. Il pedepseste pe poet cu zece zile de arest la domiciliu, iar lui Inglezi ii acorda permisiunea sa plece pentru un an in strainatate, impreuna cu sotia sa. Negustorul intelege aluzia si accepta propunerea generoasa a guvernatorului. A doua zi, cand Puskin afla devastat despre brutala separare, Ludmila era deja departe...
Dragoste de tiganca

Se pare ca tanarul poet rus avea o slabiciune pentru femeile cu sange tiganesc. Nici nu se stinsese bine focul dragostei pentru Ludmila, ca in viata lui aparu Zamfira, tot tiganca, tot frumoasa, de care s-a indragostit la fel de patimas. A cunoscut-o in imprejurimile satului Dolna, unde se afla conacul boierului Ralli-Arbore, cu care se imprietenise si la care isi petrecea zilele dogoritoare de vara. Impreuna cu boierul, Puskin cutreiera estul Basarabiei, colinele Nisporenilor si codrii Moldovei. Intr-o zi, ajung la o satra de tigani, robi ai lui Ralli, care munceau din greu, primind ca simbrie posibilitatea de a fi liberi vara, cu conditia ca toamna sa revina la mosie. Printre puradei, la umbra unui nuc, Puskin zareste o tanara frumoasa, imbracata cu haine barbatesti, cu "sarovari" (salvari) purpurii si cu rubasca alba, brodata. Parul negru ca abanosul i se scurgea pe umeri si pe solduri, pe cap avea o caciulita de blana alba, de oaie, iar la gat o salba din monede de argint. Fata statea turceste si fuma dintr-o pipa. Indragostit la prima vedere, poetul il convinge pe Ralli sa-l lase pentru o perioada in satra.

Se spune ca ar fi trait acolo timp de o luna, din iulie pana in august, ca "invitat de onoare" in cortul bulibasei, tatal Zamfirei. Ziua se cufundau in tihna codrilor batrani, tinandu-se de mana, iar seara se asezau pe marginea unui paraias, ce acum poarta numele "Izvorul Zamfirei", privindu-se tacuti. Caci tiganca nu stia ruseste, iar poetul, nici atat, tiganeste. Povestea spune ca Zamfira, foarte iscusita la ghicitul in palma, i-ar fi prezis soarta: va lua de nevasta o femeie foarte frumoasa, dar care "nu va face nici cat cizma lui", caci ii va aduce pieirea. Dar Zamfira nu ii apartinea intru-totul lui Puskin, iubea in taina un tigan. Si intr-o dimineata, Puskin se trezi in cortul bulibasei fara iubita sa. In zadar o striga, in zadar o cauta prin locurile pe unde obisnuiau sa se plimbe. Zamfira disparuse. Iar el nu avea sa o mai vada niciodata. Dupa cativa ani, pe cand locuia la Odesa, Ralli i-a scris o scrisoare in care ii povestea ca Zamfira fusese injunghiata mortal de tiganul cu care fugise. Frumusetile Basarabiei si dragostea pentru tiganca Zamfira l-au inspirat pe Puskin sa scrie poemul "Tiganii".

Iubita cu "salul negru"

Dar muza poetului Puskin din "perioada Basarabia" nu a fost Zamfira, nici Ludmila, ci grecoaica Calipso. S-au intalnit la un bal organizat de un boier moldovean, unde grecoaica a oferit invitatilor un mic concert de chitara. Despre ea se spunea ca "avea o voce calda, fascinanta, nu numai atunci cand vorbea, dar mai ales atunci cand canta la chitara cantece turcesti".

Calipso Polichroni, despre care se zvonea prin Chisinau ca in tineretea ei timpurie fusese amanta Lordului Byron, fugise din Constantinopol dupa declansarea revoltei populatiei grecesti impotriva otomanilor, si se stabilise impreuna cu mama ei in Chisinau.

Frumoasa bruneta, Natalia Goncearova

Puskin se trezeste prins intr-o pasiune stranie pentru aceasta femeie, care nu era deloc frumoasa, dupa cum o descrie si Filip Vighel, un prieten apropiat al poetului: "Avea o statura foarte mica, cu fata lunga, cu nas mare si ochi imensi". De la inceput Puskin a indragit-o pentru simplul fapt ca era grecoaica, el fiind un sustinator entuziast al luptei grecilor de eliberare de sub turci. In acelasi timp, femeia cu voce angelica ii starnea si admiratia, caci insusi Byron fusese dezmierdat de bratele ei. Poetul ii dedica poezia "Salul negru": "Pe cand fusesem tanar si-ncrezator, trufas,/ O tanara grecoaica iubit-am patimas".
Desi ducea o viata extravaganta in Chisinau, participand la toate balurile si petrecerile, jucandu-si ultimii bani la jocurile de carti si biliard, desi era iubit si iubea cele mai ravnite femei ale orasului si se duela constant pentru inimile lor, Puskin se plictisise cumplit de monotonia provinciei. "Adio, Chisinau soios..." va spune poetul dupa trei ani de pribegie in tinuturile Moldovei, indreptandu-se catre Odesa. Nici aici, insa, nu ramane pentru mult timp, caci poetul intra din nou in conflict cu autoritatile tariste, care-l trimit in exil, de asta data in nord-vestul Rusiei, in satul Mihailovskoie, langa Pskov. Desi departe de viata intensa a marilor orase, carora le poarta un dor arzator, Moscova si Petersburg, Puskin nu duce o viata anosta. Accepta cu mare placere toate invitatiile la petreceri si serate, pentru a-si indulci viata de surghiun. Aventurile amoroase si pasiunile trecatoare se tin lant si aici. Nu putea ramane devotat unei singure femei, ca si cum geniul nelinistit al dorintelor senzuale s-ar fi razvratit impotriva-i. Acest periplu de la o amanta la alta il trudea, il chinuia si ii innegura existenta. Dar numai in aceasta zvarcolire continua se manifesta si geniul sau creator. Perioada exilurilor a fost, paradoxal, si cea mai prolifica.

Natalia... ultima iubire

In 1826, dupa ridicarea pedepsei de catre tarul Nicolae I, Puskin se muta la Moscova. In iarna anului 1828, la un bal, o intalneste pe Natalia Goncearova, o tanara de 16 ani, de o frumusete tulburatoare. Puskin se indragosteste nebuneste de ea si o cere de sotie, dar familia ei se opune. Era o "partida" aproape imposibila, care a declansat imediat multe barfe si clevetiri in cercurile inaltei aristocratii din "Palmyra Nordului", asa cum era denumita capitala Rusiei. Mult mai tanara decat Puskin, de o frumusete covarsitoare, bruneta, cu ochii verzi si un profil de statuie antica, Natalia nu parea deloc potrivita pentru poetul flusturatic, a carui reputatie era deja prea bine stiuta. Aproape trei ani s-a luptat cu refuzul constant al familiei Goncearov, pana cand tatal isi da, intr-un final, acceptul. In 1831, dupa nenumarate escapade amoroase, Puskin se insoara cu Natalia Goncearova. Dupa cum noteaza in controversatele "Insemnari de taina", Natasa este a 113-a iubita a sa si, poate, ultima.

Se spune ca inainte de ziua nuntii, in ultimele zile de burlacie, Puskin s-ar fi dus la una dintre fostele sale iubite, tiganci. "Ma insor, dupa cum ai auzit. Canta-mi ceva sa-mi alungi umbra de tristete si sa-mi poarte noroc". Tania si-a luat vioara si i-a interpretat o piesa atat de trista, ca Puskin a izbucnit in lacrimi, ingropandu-si capul in palme. Tiganca s-a oprit uimita si l-a intrebat ce s-a intamplat. "Cantecul asta m-a sfasiat. Anunta o mare tristete, nicidecum bucurie".

Desi casatoria lor parea una fericita, Natalia dand nastere la patru copii, pentru Puskin aceasta perioada este una de grele incercari, de amaraciuni si deceptii. Desi nu se mai afla sub pedeapsa exilului, poetul este indeaproape urmarit, opera cenzurata, calatoriile limitate. Ultimii ani ai existentei sale involburate sunt marcati de griji materiale si de o atitudine ostila din partea oficialitatilor, sunt ani de insingurare sufleteasca. Se refugiaza pentru o perioada in oraselul Tarskoe Selo (Satul Regal), unde traieste linistit cu Natalia. Nu pentru mult timp insa, caci are nenorocul ca familia imperiala sa-si mute resedinta tot acolo, pe timp de vara. Sotia poetului, femeie de o frumusete rara, admirata de toti barbatii, i-a placut tarului in mod deosebit. Pentru a o avea in preajma, ii ofera lui Puskin o slujba la Curte. Atributia de istoriograf al Curtii imperiale era mult prea neinsemnata, fiind umilitoare pentru marele poet. "Tarului nu i-a convenit ca nu am primit cu umilinta si recunostinta rangul meu. Pot fi supusul imparatului... dar sluga si mascarici nu voi fi nici imparatului ceresc", scria in jurnalul sau. Astfel, se poate spune ca tarul impuscase doi iepuri deodata: il avea sub supraveghere stricta pe incomodul poet si se bucura de prezenta frumoasei sale sotii.

Puskin si Natalia. Statuie pe strada Arbat din Moscova

Nefericirea lui Puskin atinge apogeul in 1834, cand la Sankt Petersburg isi face aparitia un ofiter francez, Georges d'Anthes. Frantuzul nu era orisicine, ci fost senator, ce frecventa cercurile diplomatice de la Moscova si Petersburg, ajungand astfel protejat al baronului de Heeckeren, ambasadorul Tarilor de Jos in Rusia. Cu trasaturi fine, inalt, impunator, in uniforma regala, d'Anthes devenise atractia balurilor din Petersburg si barbatul visurilor mai multor doamne din inalta societate. Natalia se simte atrasa de chipesul locotenent francez si intre cei doi se stabileste o legatura puternica, desi platonica. Din scrisorile lui d'Anthes catre baronul Heeckeren reiese ca, desi cei doi facusera o pasiune nebuna unul pentru celalalt, intre ei nu existase niciodata o relatie intima. "Ea s-a dovedit a fi mult mai puternica decat mine. De peste 20 de ori mi-a cerut sa am mila de ea, de copiii ei, de viitorul ei, si in acele clipe era frumoasa ca un inger coborat de pe cer... si a ramas pura, fidela sotului ei". Dar zvonul facea deja inconjurul saloanelor, ajungand pana la urechile lui Puskin.

Foarte plauzibila este teoria pe care unii istorici o sustin, potrivit careia legatura celor doi a fost "inflorita" si apoi raspandita, spre deliciul cercurilor inalte, de catre autoritatile tariste, tocmai pentru indepartarea poetului. Se stia prea bine faptul ca Puskin era un barbat extrem de gelos, navalnic si orgolios, si nu ar fi suportat o asemenea jignire cumplita. Asteptarile lor au fost confirmate. La primirea unei scrisori anonime cu caracter ofensator, care facea referire la infidelitatea sotiei sale, Puskin il provoaca pe d'Anthes la duel. Acesta cere un ragaz de 15 zile, timp in care, pentru a alunga orice indoiala, se casatoreste cu sora Nataliei, Ecaterina.
Ultimul duel

Conflictul celor doi ramane insa deschis si, in februarie 1837, poetul ii adreseaza cumnatului sau o scrisoare dura. Ca raspuns, d'Anthes il provoaca la duel.

Adrian Volkov. Ultimul glont al lui Puskin

Dimineata zilei de 8 februarie era mai mohorata decat toate celelalte de pana atunci. O ceata groasa se asezase peste padurea de pe malul paraului, ce purta, parca, un nume predestinat, Ciornaia Recika (Paraul Negru), acolo unde doi barbati aveau sa infrunte moartea in numele onoarei si al dragostei. Conditiile duelului, stabilite de trufasul Puskin, au fost pe viata si pe moarte, si nu dadeau adversarilor nici o sansa de supravietuire, datorita distantei foarte mici de la care se tragea. "Eu nu am o dorinta limpede de a muri, dar ma comport ca si cum as cauta moartea cu toate puterile", scria poetul in "Insemnari de taina".
Pe cararuia ingusta, inzapezita, la o distanta de 20 de pasi unul de celalalt, se aflau Puskin si d'Anthes. Secundantul da semnalul. D'Anthes trage primul. Puskin cade. Toti se reped catre el, chiar si adversarul. Desi ranit, cere rivalului sa se intoarca la locul sau, trece peste durerea cumplita provocata de rana din stomac si trage. D'Anthes cade si el, insa nu este ranit decat in mana.

Ranit, Puskin e dus pe brate acasa

Grav ranit, Puskin a fost transportat pe brate, de catre secundanti, la locuinta sa din centrul capitalei. Medicii insa nu i-au dat nici o sansa: rana era fatala. Dupa doua zile de agonie, Puskin moare, pe 10 februarie 1837, la ora 14.45. Ceasornicul din camera poetului a fost oprit de prietenii sai exact la ora mortii. Asa a ramas incremenit pana astazi. Pentru frumoasele sale poezii de dragoste, cat si pentru curajul cu care incriminase regimul despotic al tarului, Puskin era deja considerat poetul neamului. Vestea mortii sale s-a raspandit cu repeziciune, iar strada pe care se afla casa lui s-a umplut de o mare de oameni. Autoritatile erau vadit ingrijorate de o posibila demonstratie antitarista. Astfel, in mare taina, din ordinul lui Nicolae I, sicriul este ridicat in miez de noapte, ascuns intr-o troica si dus la Mihailovskoie. Acolo, Puskin va fi ingropat langa mama sa, in zorii zilei.
Astfel s-a stins cel mai mare poet al Rusiei. In focul dragostei. Sub focul unui pistol. Dincolo de moarte, ramane in memoria omenirii nu doar prin versurile sale care se inscriu in patrimoniul literaturii universale, ci si prin felul nebunesc in care a celebrat dragostea si viata.

Niciodata singura :)

Un zambet si fara intrebari... :)

Nu ma mai intreb de ce multi asteapta totul de la mine... unde sunt barbatii carora le placea sa vaneze? :)) Unde sunt barbatii puternici, capi de familie? Niciunde... au disparut ca un fum, iar eu consider ca am visat o poveste frumoasa.... :) Unde sunt barbatii care sa ofere un compliment? De ce fug cu o urma de invidie cand vad ca am bifat inca o realizare in planul vietii mele?

Adorm acoperita de umbrele amintirilor din noapte si traiesc intens fiecare clipa... :)

Ma amuza teribil faptul ca in ultima perioada, un prieten imi cere sa-l ajut sa-si caute de lucru. [am oferit ajutor, timp din putinul timp pe care il am; a fost chemat la interviu si a uitat sa-mi multumeasca; iertare cer ca astept raspuns si bun simt de la oameni]. Altul ma roaga sa ii fac rost de un ISBN .... mi se spune ca eu ma pricep. Ii dau un link si o editura unde poate discuta. "Nu stiu, nu ma pricep, nu faci tu pentru mine?" "Imi pare rau , dar nimeni nu iti baga in traista daca nu misti un deget."

Ma intreb.... daca asta nu pot face singuri, ce se va intampla cand le va naste nevasta? sau vor fi altele mai grave de rezolvat? :)

" Si da-i si lupta, Zoe!" ... Fii barbata... :)

Posibila conversatie cu o femeie inteligenta

Intr-o scurta conversatie, un barbat intreaba o femeie:

- Ce tip de barbat cauti?

Ea ramase un moment tacuta, il privi in ochi si ii zise:

- Vrei sa stii intr-adevar?

El raspuse: Da!

Atunci ea incepu sa zica:

- Fiind femeie sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat.Imi pun intrebarea: Ce poti tu sa aduci in viata mea?

Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.

Ea, stiind ce gandeste el, spuse:

- Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii.

El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind-o ii ceru sa explice mai in detaliu.

Ea zise:

- Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleaga prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu "ascultatoare". Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc. Caut un barbat care sa inteleaga ca sexul are importanta lui intr-un cuplu dar ca nu determina existenta cuplului care se vrea cu adevarat fericit. Si o femeie adevarata nu va accepta niciodata langa ea un barbat care este extraordinar ... dar numai o ora! Pentru simplul motiv ca ziua are 24 de ore !

Cand termina se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator.

El ii zise:

- Ceri mult.

Ea raspunse:

- Valorez mult.

--

"Este loc sub soare pentru toată lumea, mai ales că cei mai mulţi vor să stea la umbră."
ANONIM

Eu si Tobias si scoala si soferia si domnii draguti de la PETROM

Plec sa imi pun benzina. Coada mare. Gasesc eu o pompa libera. Ma mir de ce si ma asez. Ploua mocaneste. Vine domnul de la Petrom si imi spune:

- Dati in spate, aici e de motorina.

Uff..

Ma sez la coada. Imi vine randul.

- Sa nu bagati niciodata motorina. Va stricati motorul.

-Aaa, nu fac asta, caci nu stiu sa folosesc pompa. Astept pe cineva competent.

- Foarte bine, domnisoara. Va veti invata in timp cu toate.

- Da, stiu, exista un timp pentru fiecare. Insa, eu nu vreau sa invat totul. Fiecare e bun pe bucatica lui. Asa cum eu stiu sa predau - chiar daca unii parintiicred ca si ei pot face asta foarte bine (exclus) - asa si un cizmar stie sa puna pingele mai bine decat o frizerita. :))

*

Particip impreuna cu o parte din colegi la un curs de perfectionare. Primim teme. Eu, tarziu in noapte trimit o tema in format electronic. Colegii imi spun:

- Esti fenomenala: scrii povesti, publici carti, iti faci temele, iti mai corectezi si teza de doctorat. Acum intelegem de ce ai 45 de kg. :))

E greu... insa, doar sclipirile si admiratia si zambetele elevilor mei cand ma vad imi dau puterea sa continui. "Doamna, faceti doctorat? Wooooow.... pai noi ce sa ne mai plangem ca dam doua teste intr-o zi. :)" Imi sunt atat de dragi uneori....

*

Eu si Tobias suntem iubiti. Acum, sunt sigura ca mai mult elefantelul. Este comandat de oameni cu suflet bun... curiosi sa il cunoasca, sa si-l faca prieten. Adevarul ca este un personaj minunat! A inceput sa primeasca daruri..... :) Este atat de fericit si emotionat! Este ca atunci cand a fost aplaudat la scena deschisa. Tobias incurajeaza orice copil: mare sau mic. El are remedii pentru fiecare suflet.

Tobias adora sa calatoreasca. Prietenii mei, verisoarele mele, au inceput sa il cheme prin diverse orase (Reghin, Pitesti, Lugoj), ba chiar alte tari. Va ajunge la Calgary, de exemplu. Are ceva emotii, dar stie ca se va descurca exceptional.

Astazi a fost bucuros si impresionat. O fata frumoasa rau de tot, cu niste superbi ochi albastri - Tobias are ochii verzi - i-a daruit semne de carte, cu cine credeti?! Cu el! Semne de carte cu Tobias.

- "Wooow... multuuumesc din tot sufletul meu mic, dar foarte viu si vesel draga Alina. Ingerii sa te binecuvanteze. Anda (din Valcea)si Ana Maria (Tragoviste - casa ei d esuflet) mi-au oferit si ele cadouri. Nu am cuvinte se le multumesc. Insa, va ofer o imbratisare magica si va sunt recunoscator pentru increderea in mine, dar mai ales in creatoarea mea, Claudia. Va rog sa-i fiti alaturi. Astazi a plans... caci oamenii rai exista, deh, ca in toate povestile, si au fost invidiosi pentru puterea ei de a scrie. Altii, mari scriitori, cu spirit de observatie, nu au sesizat ca in link era d efapt cartea despre mine semnata de Claudia. Off... ce rai. Cand a avut nevoie de ea, a gasit-o sa ii caute de lucru. iar ea, si-a rupt din pretiosul ei PUTIN timp liber, si l-a ajutat. Vaaai... i-am sters lacrimile cu trompa mea calda, si i-am adus zambetul pe buze aratandu-i cat este de iubita, de adorata de elevi. Ei au suflete minunate. Am incredere ca ii veti fi alaturi mereu, grai Tobias fericit."

Visul meu e VIU, CONTURAT, COLORAT

TOBIAS, elefantelul creat cu drag si emotie acum 2 ani, a prins viata. Se gaseste colorat si asteapta sa il cititi, dragi copii.

Tot el va pregateste surprize minunate pentru data de 26 noiembrie.

Il puteti cumpara de aici:

TOBIAS, ELEFANTELUL COLORAT

Tobias va este recunoscator ca il considerati prietenul vostru. De abia asteapta sa va distrati impreuna cu el. :)

Riscul vietii :)

“Persoanele destinate să se întâlnească, se vor întâlni aparent întâmplător, dar exact când trebuie.”

Ralph Waldo Emerson

 

RIŞTI?...
 
Râzând, 
Rişti să pari nebun. 
Plângând, 
Rişti să pari sentimental. 
Întinzând o mână cuiva, 
Rişti să te implici. 
Arătându-ţi sentimentele, 
Rişti să te arăţi pe tine însuţi. 
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale, 
Rişti să pierzi... 
Iubind, 
Rişti să nu fii iubit la rândul tău. 
Trăind, 
Rişti sa mori... 
Sperând, 
Rişti să disperi, 
Încercând măcar, 
Rişti să dai greş... 
Dar dacă nu rişti nimic, 
Nu faci nimic, 
Nu ai nimic, 
Nu eşti nimic... 

( Rudyard Kipling )

 

O minte sanatoasa cu cheltuiala putina se tine... :)

Vreţi să aveţi o minte clară şi la bătrâneţe ?

Exista metode de a va mentine creierul tanar. Din pacate, mintea mai buna nu se poate obtine odata cu varsta, ci din contra, pierdem din ea, cu fiecare an ce trece.

Cercetatorii au aflat insa ca exista diverse metode prin care putem opri declinul mintii. Iata cateva dintre acestea:

Dansaţi. "Putine activitati stimuleaza creierul asa de bine ca dansul!", spune doctorul Daniel Amen, autorul cartii "O minte minunata la orice varsta". "Dansul necesita totul, de la coordonare si organizare, la planificare si judecata", a mai scris acesta.
Acelasi lucru este valabil si pentru artele martiale. Ambele cer pozitionarea diferitelor parti ale corpului simultan si in sincron.

Mergeţi la fitness. Sportul creeaza celule noi intr-o zona a creierului vitala memoriei. Cercetatorii de la Universitatea Columbia au masurat volumul sangelui din creierul adultilor care merg la sala de patru ori pe saptamana, timp de patru luni si au descoperit ca toata aceasta activitate duce la producerea mai multor neuroni.

Mâncaţi ouă. Micul dejun ideal este un ou, potrivit medicului Larry McLeary, autorul programului "Incredere in creier". Oul contine vitamina B, care obliga celulele nervoase sa arda glucoza, cea mai importanta sursa de energie a creierului. Oul mai contine si antioxidanti, care protejeaza neuronii de stricaciuni si acizi grasi omega-3, care mentin impulsurile nervoase la ritmuri optime.

Mâncaţi, de asemenea, multe fructe şi legume şi evitaţi mâncărurile grase, care diminueaza abilitatea celulelor nervoase de a comunica intre ele.

Fiţi activi. Nu deveniti lenesi, pentru ca dauneaza grav sanatatii. Implicati-va tot timpul in diverse activitati, pentru a va mentine mintea alerta.

Hidrataţi-vă mintea. Un studiu al Universitatii South Florida din 2006 a aratat ca oamenii care beau trei sau mai multe pahare de suc proaspat pe saptamana aveau cu 76% mai putine sanse sa se imbolnaveasca de Alzheimer. Cantitatea mare de polyphenoli, antioxidanti gasiti in fructe, protejeaza creierul de boala. Opt pahare de apa pe zi sunt si ele extrem de benefice pentru minte, intrucat creierul este 80% apa si daca nu este hidratat, neuronii nu pot sa functioneze corect.

Râdeţi. Luati-va o pauza de la problemele cotidiene si radeti. Cititi bancuri, uitati-va la filmulete amuzante. Chiar si anticiparea rasului scade stresul cu 39% pana la 70%! Rasul este extrem de bun si pentru inima.

Dormiţi suficient. Somnul este important pentru o stare mentala buna. Memoria se organizeaza in creier, in timpul somnului. Un studiu al Facultatii de Medicina de la Harvard arata ca mintea aduna bucati separate de informatie si le tese impreuna in timpul somnului. Doctorii ne sfatuiesc sa dormim fix 7 ore!

Nu vă mai uitaţi la TV. O ora de privit la televizor creste riscul de a capata Alzheimer cu 1,3%. Asa ca doctorii recomanda sa va relaxati la TV maxim doua ore pe zi. In schimb, ei propun sa cititi cat mai multe carti.

Folosiţi mirodenii. Atunci cand gatiti, folositi cat mai multe mirodenii la mancare. Rozmarinul, de exemplu, contine acid carnozic, care reduce riscul de atac cerebral cu 40%! Folositi cu incredere condimentele, mai ales scortisoara, sofranul, busuiocul, oregano, cimbrul si salvia.

Studiaţi o limbă străină Nu ezitati sa invatati o limba straina, pentru a evita dementa la batranete. Un studiu al Universitatii York din Torontoarata ca oamenii in varsta care vorbesc mai multe limbi straine au o minte mai clara decat ceilalti.

Spalaţi-vă bine pe dinţi. O gingie inflamata, sangeranda, poate sugera o problema a sanatatii. In plus, toate bacteriile care se strang in gura ajung in sange si apoi la organele vitale, inclusiv la creier. De aici, si o stare mentala extrem de proasta.

Beţi ceai verde si veti castigati cu 20% mai multa sanatate mentala, potrivit unui studiu prezentat in The American Journal of Clinical Nutrition.