“Dacă este într-adevăr evident că îi iubeşti pe oameni, le va fi greu să nu simtă la fel faţă de tine.”
Lois McMaster Bujold
Ieri, prin oras... obosita, cu lacrimi in ochi - stresul, dezamagirile, asteptarile mele prostesti (la care renunt incet incet ), oboseala, programul incarcat - trec pe langa o batrana care cersea. Nu am bani. Sunt intr-o pasa frinanciara proasta. Sunt intretinuta de fetele mele (ma simt cumplit). Pasesc mai departe. Aud o voce angelica....
- Domnisoara, domnisoara, va roog....
Un gol in stomac m-a facut sa ma opresc. Nu imi mai cumpar nimic de mancare si ii dau dansei 5 lei.
Ca niciodata, mi s-a urat " Drum bun!" Nu amreactionat pe moment. Acasa, am inteles ca era de fapt un inger care m-a incurajat ca va fi bine, ca voi ajunge acolo unde imi doresc, ca voi calatori. Am intelesca in ultimele doua luni, actiunile mele au fost benefice si mi-au pregatit oarecum calatoria.
Vineri, o eleva ii spune unui coleg. :"Ce frumos scrii." Adaug:
- Si eu sunt complexata de scris. Si eu sufar cand vad baieti care scriu caligrafic.
- La fel si eu, doamna.
Usor usor.... complexe, frustrari.... ies la suprafata, le accept si le vindec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu