luni, aprilie 18

Soarele din noi


cand soarele a iesit din scutece, si a inceput sa se urce pe scara cerului ca un copil zvapaiat, i-am desenat repede chipul in nisipul adunat in sertarul amintirilor.

priveste-l! iti amintesti de el? sunt sigura ca nu. zambeste! poate stergatoarele de ciocolata din creierul obosit de prea multe ganduri, isi vor face datoria.

intinde-ti mainile si daruieste un strop din lumina ce se adaposteste in tine! fii o raza pentru soarele omenirii! multumesc! MULTUMESC acum pentru atunci si pentru totdeauna!

2 comentarii:

Carpe Diem spunea...

multumesc si eu Claudia, ITI multumesc

DOAR NOI spunea...

@ Carpe Diem:

Cu tot dragul ...

Multumesc si eu pentru vizita si lectura. :) Tocmai ma plageam ca am ramas fara cititori si ma voi lasa de scris pe aici... :) sau poate si pe dincolo. :)

Magie in jurul tau!