Plec spre scoala, impreuna cu sora mea. Drumurile noastre se separa la un moment dat. E frig si umezeala. Ajung zgribulita la scoala. Discutii aprinse in cancelarie. Suntem singurii bugetari care trebuie sa recupereze orele pierdute in saptamana de concediu neplatit. Viata nedreapta! Ajungem la concluzia ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu. Era egalitate, avea fiecare de lucru, isi permitea oricine un concediu, iti luai casa etc.
Intru la clasa. Iau catalogul la verificat. Observ cu stupoare ca am muuulti corigenti. Unora le e frica si au lacrimi in ochi. Sunt cuminiti ca niste mielusei. Ma amuza. Nu vreau sa ii trec pe toti. Asta e clar!
La metrou, ma las "vrajita" de monitoarele care ruleaza diverse stiri: rata somajului va creste, profesorii nu mai primesc bani pentru materiale didactice (am dat atatia ani bani pentru xerox, am adus hartie de acasa... ce mai conteaza un an in plus), sfaturi despre cum sa faci economie: sa nu mai iesi in oras, sa economisesti curent, sa nu mai vorbesti la telefon, sa inveti sa gatesti (asta mi s-a parut geniala - eu tocmai descoperisem un magazin cu mancare gata gatita).
Merg la o biserica sa iau agheasma si e coada. Doua doamne in varsta, imi spun ca se vede ca nu le am cu biserica, ca nu stiu care e "ritualul". Le las sa isi faca numarul, ma intorc si plec. Ma hotarasc sa ajung pe seara la Mitropolie. Am momente cand ma pot stapani, sunt calma si linistita.
Pe seara, in centrul Bucurestiului nebunie, politie si aglomeratie. Nu prea inteleg de ce, dar... poate nici nu trebuie sa inteleg...
Seara linistita... muzica - "Don't wory, be happy" - si scris povesti!
Un comentariu:
Iti doresc sa ai parte maine de o zi mai buna !
Trimiteți un comentariu