Am revenit la serviciu dupa 1an si 7 luni.
Cum am terminat orele "zbor" spre casa cu sufletul in buzunar.
Imi e greu sa ma despart de micutii mei. Cand am ore dupa amiaza e foarte grea evadarea din casa. Simt dinainte de a ma schimba de haine ca ma pregatesc de plecare si cer in brate, ma urmaresc la fiecare pas.
In zilele cand am ore dimineata fie au somn agitat si plang, iar eu sunt cheauna, fie la 6 cand trebuie sa plec sunt in picioare.
Uneori ma gandesc ca trebuia sa fi incercat sa fac ceva de acasa. Dar tot aveam nevoie de pauze de iesit, etc.
Cand ajung acasa, ma iau la joaca. Daca ma prefac ca dorm ma striga: "Mama,mami!" si imi ridica pleoapele cu degetele pufoase!
Sunt adorabili, pufosi, dulci, smecherasi, rasfatati!
Uneori de la oboseala, griji, ii mai zgaltai,mai ridic tonul, apoi regret amarnic. Ei sunt niste copii atat de buuuuni! Ii iubesc enorm si voi face tot ce pot sa le ofer o copilarie frumoasa si o educatie buna.
Cand ii scot afara, sunt in culmea fericirii! Parca le-as oferi o super vacanta!
Ii ador si ma straduiesc sa le fiu o mama buna!
