un secret.... sshhh...

astazi, asa pe la pranz, m-a sunat secretara lui Craciun sa ma intrebe ce carte imi doresc... stie Mosu' ca iubesc cartile.
dragul de el!
cum sa nu-l iubesc?! nu ma uita niciodata. imi cunoaste gusturile si stie ca per ansamblu sunt o fata cuminte, dar ma mai dau si eu in spectacol, asa ca sa atrag spectatori si reflectoare asupra mea.

sunt usor influentabila.... am fost "speriata" de sincuciderea sopranei, apoi am citit pe blogul luii Chirila o postare despre sinucidere si iote asa, dragii meai, depresia cu gheare ascutite si incovoiate, m-a sugrumat prea tare, pana am cedat si am scris ce am scris. am sters, caci dupa un somn bun si o ciocolata calda, am realizat ca nu ma reprezenta ce scrisesem.

cer iertare celor carora le-am creat emotii. MULTUMESC TUTUROR CELOR CE MI-AU TRAS SUTURI, PALME, S-AU AU ADUS ARGUMENTE CA AM PENTRU CE TRAI. (cum sa nu te superi cand 1 decembrie cade intr-o zi in care eu sunt libera ORICUM? - HA HA HA; ce bafta am!).

astăzi, Dumnezeu vrea ca tu să ştii ...

1) ...că recunoştinţa în avans este cea mai puternică forţă creativă din univers.

Cei mai mulţi oameni nu ştiu aceasta, totuşi este adevărat. A mulţumi în avans este calea tuturor Maeştrilor. Aşa că nu aştepta ca un lucru să se întâmple pentru ca apoi să mulţumeşti.

Mulţumeşte înainte să se întâmple şi observă apoi vârtejurile de energie. A mulţumi lui Dumnezeu înainte ca ceva să se întâmple este un act de extraordinară credinţă. Şi aceasta, desigur, este sursa Puterii.

2) ... că este mai mult din orice.
Aceasta este o învăţătura de baza; cel mai important mesaj. Bunătatea universului nu este limitată. Când ceva pare ca tocmai "este pe sfârşite", nu te speria. Aceasta, sau ceva mai bun, este deja pe drum. Suficienţa este în ordinea naturală a lucrurilor. Binele nu se termină niciodată - dar îşi poate schimba forma. Ai priceput această ultimă afirmaţie?

Neale Donald Walsch www.humanitysteam.ro

ingeri si lectura

in juru-mi e o liniste obositoare. se aud ingerii cum isi spun rugaciunile. Timpul a oprit putin pe peronul garii, pentru a regla ceasul care s-a oprit intr-o alta zi a vietii. limba mare este la cifra 4. cea mica o urmeaza indeaproape. s-au unit. "inseamna ca te iubeste cineva!" imi soptesc secundele. zambesc! ce copilarii.

fulgii de nuca de cocos zboara peste ciocolata fierbinte. se topesc incetul cu incetul si mirosul dulce imi gadila narile.

imi apas perna si o fac sa fie pufoasa. pilota aerisita, ce miroase a iarna ma inconjoara. cartea are un format micut. culoarea copertelor ma binedispune. frumusetea personajului principal ma face sa visez. paginile alearga una dupa alta.

patrund in gradinile si saloanele din poveste....

v-am lasat cu bine! pe curand!

bucurii in dar

bucuriile mici sunt atat de intense! fiecare bucurie este asemenea unei picaturi de roua, adica: stralucitoare.
este o noua zi si vreau sa fiu mai buna decat ieri!
va fi o zi in care am nevoie de inspiratie si de cuvinte.
va fi o seara dedicata artei, asa cum seara de ieri a fost dedicata mamei.

dimineata de ieri mi-a adus in dar un "zambet cu folos" de la Tudor

dimineata de azi mi-a adus in dar primul cadou din colectia celor de Craciun de la Karina.

prin tara a inceput sa ninga, dar eu nu vreau... nu-mi place frigul. de niciun fel. nici cel din aer, nici cel din sufletul oamenilor.

un weekend de poveste si cu povesti, tuturor!

inca mai sper...

urmand expresia "maine este o alta zi" Scarlett O'Hara, imi incep ziua cu un zambet dupa o noapte plina de cosmaruri. la un moment dat m-a trezit mama. am adormit din nou - constienta ca am visat urat - si am inceput sa " ma apar" de monstrii.

merg la scoala... dezgustata dupa un set de lucrari corecte. i-am citit si mamei cateva perle. o doamna invatatoare imi spune: "draga mea, nu te mai chinui. daca parintii nu realizeaza cat de importanta este notarea corecta, da-le 10 si dormi linistita."

inca mai sper ca voi salva educatia din Romania....

mi-am scos elevii de la clasa unde sunt diriginta in parculetul din fata scolii. nu am realizat ca sunt in camasa si, chiar daca e soare, e final de noiembrie. am dardait pana m-am incalzit. o eleva a venit sa-mi ofere bluza ei de trening... "doamna, ati inghetat! stiti cat va iubesc, nu?" "da, iti multumesc, stiu!"

cand imi pazeam elfii, vin doua foste eleve de anul trecut, care ma epuizasera nervos un an de zile prin felul rebel de a se comporta. "doamna, ce faceti? ne e dor de dvs. erati atat de buna. acum am realizat ca ati avut dreptate in tot ce ne-ati invatat. va multumim". "ihmmm.... deci, inca sa mai sper ca am un rol in formarea de oameni?"

o alta fetita de clasa a V-a, vine plangand la mine. "doamna imi este rau si nu este nimeni la cabinetul medical". incep investigatiile. intr-un final, imi spune ca are otita. "draga mea, nu ai voie sa iesi din casa. chiar daca e soare, trebuie sa stai la caldura si sa iti medicamentele". "am venit sa va aduc povestea". am imbratisat-o cu mare drag...

povestea o puteti citi pe click aici

mi-a placut... va daruiesc

astăzi, Dumnezeu vrea ca tu să ştii ...

...că nu există "modul corect" de a face ceva, ci există doar modul în care îl faci.
Să nu-ţi fie frică "să-ţi încerci mâna" pentru că nu vrei să greşeşti sau pentru că n-ar fi modul potrivit. Succesul în viaţă vine tocmai din dorinţa de a experimenta "teritoriul necunoscut". Întotdeauna aminteşte-ţi: Viaţa începe unde se sfârşeşte zona ta de comfort.
Cu dragoste, prietenul tău,

Neale Donald Walsch www.humanitysteam.ro

joi de joi pana joi, mai apoi o alta joi

telefonul suna la 5.50... ma intind, si mi-e un somn de as dormi si-n picioare... glumesc! as vrea sa dorm in bratele unui om al zapezii, blanos, un Yeti veritabil. mai degraba aleg un urs Panda, dulce si pufos!

beau o cafea, ma imbrac fara chef si pornesc spre scoala. vi s-a intamplat vreodata sa simtiti acea senzatie de "trebuie sa ma intorc"? am vrut sa raman in autobuz si sa revin acasa. intr-un final, am coborat. am pasit tacticos pe trecerea de pietoni, m-am indreptat spre metrou. la Grozavesti, am simtit din nou acel feeling de "intoarce-te; fugi". am strans din dinti, am tras aer in piept, si am urcat scarile.

soarele ma incalzeste soptindu-mi: "razele mele inseamna speranta ca va fi bine. zambeste!"

ajung la scoala. brrr! pielea mi se face de gaina. e acel sentiment ca moartea trece pe langa mine. ajung in cancelarie, aflu ca pentru cele trei ore de acolo e nevoie sa-mi fac card la o alta banca. zambesc dezgustata: "n-avem bani, dar facem carduri!" iau catalogul si merg la ora. clasa a V-a. o pustoaica si-o tot cauta cu lumanarea. si nu de azi de ieri. pana la urma ii fac observatie. imi raspunde obraznic, stand jos. o rog sa se ridice. cu tupeu si intr-o scarba ce i se citeste pe fata, se ridica, isi pune mana pe sold si comenteaza: "spuneti!" ii atrag atentia ca suntem la scoala si nu la barfa pe marginea drumului, o avertizez ca va avea nota scazuta la purtare si va repeta clasa. ii cer ca la pauza sa mearga la domnul director si sa-i explice situatia. cand s-a sunat a inceput sa planga, ca de ce o iau la director, ca ce a facut...

ora urmatoare, clasa a VIII-a... o sila de tot si de toate. nu au caiete, pixuri, nu au nimic. se scuipa intre ei, isi vorbesc urat "sa moara mama, familia". le fac observatie sa se potoleasca. imi spun zeflemitor: "doamna, dvs. aveti ceva cu tiganii!" "nu am nimic cu nimeni! cred ca voi aveti ceva cu toata lumea!"

nervii mi-au fost intinsi la maxim. am condus ca un bocanc. nici lacrimi nu mai aveam de unde stoarce. am decis: daca imi voi gasi altceva - orice - plec si nu mai privesc inapoi.

ploaie de vesti

stiu ca de fiecare data, dupa lacrimi, chin, durere, somn luuung ca in poveste... apar vremuri bune, rasare soarele!

printre lacrimi si suspine... primesc o invitatie de revelion la Sovata. da, da... unde a facut Nicu armata... si nu mai stiu versurile.

ieri, dupa ce m-am despartit de prieteni dragi si zambareti, ma suna varul meu. raspund sceptica. nu prea ma cauta, deci e ceva "interesant". da! o verisoara de-a noastra a devenit mamica unui baietel de 3300 grame. ea este mai lipicioasa, si o rugasem sa ma anunte cand "vine barza!". asa ca, urmeaza un botez si o frumoasa reunine de familie.... din partea tatalui.

astazi, primesc o alta invitatie pentru Revelion. la sala norvegiana de la CCA (cu oameni culti, alesi pe spranceana, oameni care cred in mine si imi spun ca sunt rasata).

eu nu realizez ca se finalizeaza anul. mai este atat de putin! refuz invitatiile. refuz sa cred ca se termina un an de nebunii si zbucium sufletesc! alt bilant... alt punct... alt inceput... un inceput circular de fapt. ca circuitul apei in natura!

astept alte vesti... alte alegeri... ale refuzuri...

stau si ma intreb: oare ce vreau? poate sa fiu implinita si fericita! sa gasesc echilibrul si sa-mi pastrez frumusetea sufletului si zambetul sincer!

zambesc: cine sunt? Popa Mitica... cad in fund si ma ridic... :)

seara de toamna in Plaza

ultimele saptamani din viata mea au fost agitate, cu sperante si deziluzii, cu fortari din partea unor parinti, cu un consum mare de energie. dupa doua zile de eliberare si cateva ore bune de somn (se vedea ca sunt epuizata) mi-am zis: "stiu cine sunt si ce pot! nu ma voi opri din drum din vina unor rautati si lasitati! nu am timp si nici de ce sa plang."

ieri dupa amiaza m-am intalnit cu o buna prietena si fiica ei. nu citisem ca vine si cu pustiul ei, Andrei. am stat noi de vorba ca fetele, ne-am comandat ceva de mancare, dar eu il asteptam cu nerabdare pe Andrei. wow! apare! un pusti zambaret, cu tenul alb si ochi caprui, dar in lumina au tenta de verde, brunetel si cu freza facuta. un dulcic! m-a impresionat ca, desi este clasa a VI-a este un baiat responsabil, tocmai fusese sa plateasca factura de telefon. un baiat manierat, care vorbeste frumos si te face sa zambesti. un copil cu dorinte atat de firesti - de exemplu de ziua lui vrea un pestisor auriu. ce m-a fermecat: a cerut sa mearga la Diverta, sa se uite la carti, la jocuri. "imi place sa ma uit!" placerea aceasta este comuna. m-a atins la coarda sensibila!

felicitari Iuliana, sa-ti traiasca si sa te bucure amandoi! ai copii minunati si cuminiti si civilizati in lumea asta nebuna si rautacioasa si avara. am invatat de la tine sa-mi responsabilizez copii; sa comunic cu ei despre orice; sa le ofer libertate, dar sa fie atenti.

sunteti minunati! va admir, va imbratisez si imi doresc sa auzim numai lucruri frumoase unii despre altii.

P.S.: imi doresc un baietel ca Andrei! m-a fermecat! pupici nazdravani si voie buna!

Mos Craciun

Draga Mosule,

Stii ca am fost o femeie cuminte - mai putin cu mancatul tot si ca nu am iertat usor barbatii care m-au suparat - si sper ca nu ma vei uita nici anul acesta. E criza. Nimeni nu are cat si-ar dori sa aiba. Eu, sunt multumita cu ce am.

De aceea, imi doresc doar o singura carte, pe care sa o citesc in vacanta de iarna, sub patura si cu o ciocolata calda alaturi. Cartea este aceasta: "MA SINUCID ALTA DATA – Kerstin Gier". Nu te speria! este haioasa! Am rasfoit-o eu azi, la un chiosc! ar fi minunat daca as primi-o! Oricum TE IUBESC! Stii asta! Esti singurul barbat adevarat care m-a facut sa il iubesc neconditionat! Iti pregatesc ceva bun, aromat si pufos!

Imbratisari si spor pentru pregatiri, caci mai este putin! Ma rog sa gasesti un sponsor serios anul acesta. Chiar ai nevoie! Nu te stresa. Oamenii se vor bucura si pentru cadouri simbolice, iar tu stii asta!

Stii cat de mult iubesc eu rasul tau? Daca da, ma bucur, daca nu, aflii acum!

Pupici voiosi! Ho ho ho!

Descriere carte:

Roman tradus in peste 20 de tari si vandut in peste 500 000 de exemplare!

Cum ar fi daca familia, prietenii si cunoscutii ar sti ce crezi despre ei cu adevarat?

Geri are aproape treizeci de ani si vede viitorul in negru: e nemaritata, nu are copii, locuieste cu chirie in apartamentul unei matusi si ramane brusc fara serviciu. Dezamagita, hotaraste sa-si incheie socotelile cu viata. Scrie scrisori de adio tuturor cunoscutilor, in care le spune pe sleau ce crede despre ei, apoi le expediaza. Isi cumpara o rochie rosie, se coafeaza si inchiriaza o camera la un hotel scump, caci vrea sa sfarseasca in stil mare... Insa figura cu somniferele si vodca nu-i iese si pace. Asa se face ca viata lui Geri devine brusc palpitanta: cum va mai da ochii cu cei care acum ii cunosc toate secretele?

Un roman spumos, inteligent, plin de umor, absolut fermecator! Scrisorile de adio ale eroinei sunt extrem de emotionante, dezarmant de sincere. Kerstin Gier a inventat mecanismul perfect de transformare a fiecarei catastrofe intr-o mica binecuvantare.” Kolner Stadt-Anzeiger

Unele carti sunt ca o cutie de praline: pur si simplu uiti de toate si nu te mai poti opri!”Westdeutsche Allgemeine Zeitung

o zi buna

si ploua! nu-i nimic... poate ne spala D-zeu de pacate, rautati, falsitate, zambete fade, si cuvinte spuse din obligatie, la cerere.

astazi, am "ras" pentru prima data de prostia din jur. ce bine ca nu doare! cand mi se spunea despre snobism, incercam sa apar oamenii. pana si multumesc adesea, se spune din snobism, sa vada lumea ca suntem educati. pacat! daca nu e spus din suflet, se simte, nu are valoare, farmec, stil. pare hidos si garbovit.

"e mai bine sa nu te deosebisti de semeni. prostii si uratii se bucura de toate pe lumea asta. stau relaxati si casca gura la spectacol. traiesc asa cum ar trebui cu totii sa traim - neperturbati, indiferenti si fara nelinisti. nu-i ruineaza pe altii, dar nici nu sunt ruinati de altii."

"cel mai banal lucru devine incantator daca il ascunzi." - citate din "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde

mi-am infrumusetat sufletul in incinta unei biblioteci, apoi intr-o librarie calduroasa, cu multe coperte stralucitoare si atragatoare.

am dat o raita si intr-un magazin de haine si incaltaminte. mi s-a pus pata ca vreau cizme albastre.

linistea din interior ma acopera ca un pled moale si calduros. ingerii imi spun povesti. aburii cafelei ma tin treaza, caci urmeaza o intalnire mult asteptata cu doua prietene - mama si fiica - dragi rau de tot sufletului meu.

seara frumoasa si pace interioara!

intrebari si cautari...

oare de ce?
oare de ce doare?
oare de ce unele vise sunt inoculate si n-au nicio legatura cu viata ta?
oare de ce cuvintele sunt jucarii pentru unii?
oare de ce mi se intampla mie?
oare de ce se cauta vulgarul?
oare de ce e mai usor sa se arunce vina in spatele celuilalt, decat sa-ti asumi problemele?
oare de ce e mai usor sa fugi?

caut puterea sa iert...
caut timp sa uit...
caut echilibrul ravasit...
caut seriozitatea imprastiata...
caut raspunsuri puerile...
caut... pana voi gasi...

Gaudeamus... lumea mea

aseara am pornit spre Gaudeamus. in drum am intrat cateva minute intr-un lacas sfant, si asta mi-a facut bine.

la orele 18, era destul de multa lume prezenta. pe strada, doi domni discutau:
- mi-am luat sase carti, am ce citi pe vremea asta care se inrautateste!
zambesc. imi plac oamenii care citesc, care iubesc cartile.

prietena care lucreaza la Corint era la stand.

-buna! am venit asa tarziu ca sa te iau acasa!
- tu, singura? nu-mi vine sa cred!
- ei, uite ca se mai intampla!

pornesc printre standuri. mirosul de carte e ca un drog. in curand, fericirea se citeste pe chipul meu.
targurile de carte reprezinta lumea mea. acolo ma simt "acasa." oamenii imi vorbesc de parca ne-am cunoaste de secole. asta ma amuza. le zambesc si le raspund politicos.

in jurul meu, o mama cu doi copii. pustoaica:
- mama, te rog sa-mi cumperi aceasta carte. toti colegii mei au citit-o!
- dupa Harry Potter este cea mai bine vanduta carte pentru copii, spune domnul de la stand.
mama cumpara cartea. "Jurnalul unui pusti". ihmm... suna tentant... parca si eu as citi-o.
o carte despre cum sa ne indragostim de lectura, de arta de a citi, imi face cu ochiul. o rasfoiesc. e scrisa de diversi scriitori, jurnalisti romani... in care povestesc cum au "descoperit" placerea de a citi. mi se explica ca e tot pentru copii. raspund:
- atata timp cat sunt povesti despre lectura, cred ca o pot citi si eu.
- da, sigur. domnul ma priveste cam stramb. :)
imi doresc foarte mult o carte: "CONFESIUNI" de Sfantul Augustin. Costa 64 lei. Nu imi permit acum.

Ce mi-am cumparat?

"Iubiri perfecte, relatii imperfecte" de la Ed. Elena Francisc
"Diego si Frida" (biografia celor doi pictori, caci nu am reusit sa vizionez nici pana acum filmul FRIDA) de la Ed. Paralela 45. {stiati ca sunt fascinata de biografii, nu?}
teste de biologie pentru scoala - bleahh... :)
si de Craciun pentru doi copii isteti:
Domnul Gadilici si Micuta domnisoara Veselia- ambele de la RAO, dar sunt multe. este o serie intreaga.

aaa... si cel mai amuzant a fost faptul ca, profesorii au avut intrarea libera. prima data cand m-am simtit avantajata prin prisma meseriei. daca faceau si reduceri speciale dat fiind salariul, era de-a dreptul IDEAL! :))

a murit un inger...

o fetita frumoasa, vesela, zambitoare, puternica si extrem de curajoasa, a ales sa mearga langa ingeri, sa danseze cu ei....

inger

iar noi, adultii, ne cramponam de fel si fel de lucruri fara sens. ca nu suntem fericiti! ca nu ma iubeste! cat sa mai las de la mine!

cand citesc astfle de povesti adevarate, imi regasesc puterea de a face fapte bune fara a astepta nimic in schimb.

imi sterg lacrimile si PROMIT ca voi iubi neconditionat pana ce viata mea se va sfarsi!

intinderi

Ma-ntind sa prind…

Nu, nu stele… ci doar zambetul lunii.

Ma-ntind sa cuprind o portiune de nor.

n-ai aflat ca imi plac pernele moi?

Ma-ntind sa adun poame dragostei.

Ei, lasa gluma! Cum sa nu stie cum arata?

Ma-ntind sa ating o raza de soare,

Sa-mi luminez viata. E ca o veioza ieftina.

Ma-ntind sa privesc ultima zi din viata-mi.

Cata culoare! Un mirobolant diafilm, recunosc!

Ma-ntind sa-ti ating picioarele,

Sa iti cer iertare si o ultima sansa.

Tu, iubite, ce intinderi ai!?sper ca nu musculare… :)

minte-ma

… ca ma placi asa cum sunt!

… ca inghetata topita cuprindea toate visele noastre,

si ele au ajuns in mare, deci inca exista!

… ca toate accidentele sunt din indragosteala.

… ca berzele fac inscrieri in perioada Craciunului si a Anului Nou.

… ca ne vom tine de mana pana la 100 de ani.

… ca imi admiri zambetul, dar mai ales optimismul!

… ca viata nu ar fi la fel de intensa fara nebunia din mine.

… ca iti doresti sa ne jucam “Nu te supara frate!”

… ca ti-e dor de mine!

… ca mesajele au fost expediate, dar reteua era prea incarcata.

… ca prima noastra atingere va fi scanteietoare.

… ca vom imparti griji si bucurii, lacrimi si zambete.

… ca ma doresti acum si intotdeauna.

Mereu mi-au placut minciunile cu putina aroma de iubire, si multa, multa speranta!

Ador minciunile cu gust de stafide.

Privesc cum minciunile sunt infasurate cu migala intr-un invelis dulce si gustos de nuca de cocos, precum bomboanele Rafaello.

despre azi...

am avut simulare de incediu. normal ca a fost funny. urmeaza si una pentru cutremur. acea e si mai captivanta.

am dat un test, si un avion ne-a fascinat mai mult decat educatia pentru sanatate. ma contraziceam cu elevii ca ar fi elicopter. am cedat in fata baietilor care au venit rapid cu argumente tehnice.
un baiat brunetel, frumusel foc, mi-a spus ca el a notat din greseala exercitiile ce trebuiau rezolvate pe caiet, pe foaia cu testul.
"esti indragostit?" il intreb.
zambeste strengar: "nu, doamna!"
"perfect!".

un altul, clasa a VIII-a, ma complimenteaza: "sunteti frumoasa, doamna! stiti ca eu v-am mai spus, dar tunsa asa, sunteti si mai frumoasa!" "multumesc! ar fi bine sa si inveti!"
eu imi privesc visatoare elevii de la clasa mea jucand fotbal la ora de educatie fizica. mi-e dor de copilarie, de vremea cand jucam volei si handbal.

bloguiesc si aflu despre povesti lansate la Gaudeamus. sufar si indur cu sughituri si lacrimi, infrangerea. mi se promisese si mie tiparirea povestilor lui Tobias pentru aceasta perioada. de ce Doamne, de ce nu s-a intamplat?! pentru ca asa a fost sa fie...

curaj de soferita

e greu sa sofezi... cand esti singura si la inceput e "vara cand sofezi". intr-o seara m-am dus sa-mi astept sora. am crezut ca toata soseaua va fi a mea. de unde! masini parcate pe dreapta, faruri peste faruri, adevarata aventura. surorii mele ii era frig, a dat drumul la caldura, eu am deschis geamul. emotiile astea ma dobora!
azi, am mers singura la scoala cu masina. colegele ma intrebau de ce sunt asa primavarateca!
- pentru ca am venit cu masina!
o colega mi-a spus:
- sa nu te sperii daca te claxoneaza. barbatii fac asta frecvent cand vad femei la volan.
- mai, nu am fost claxonata decat o singura data, cand eram prima la semafor si admiram verdele semaforului. :))

o familie fericita...

m-a fascinat in calatoria in Lisabona...

frumosi... tineri.. jucausi... veseli... impliniti... linistiti...
oare cum o fi?
sa imparti bune si rele, zambete si bucurii, griji si impliniri, tristete si veselie...

teama

sunt atat de speriata,
incat imi doresc sa ma topesc.
in jurul meu roiesc oameni,
de care ma feresc instantaneu.
si de ce imi doresc mangaieri?
sa-mi hranesc dragostea poate...

de ce oamenii nu se mai iubesc?
pentru ca petalele se scutura...
motorul are nevoie de combustibil...
ca si inima de... sange "fierbinte".


cat imi doresc sa-mi fie dragostea sprijin!

o seara...

totul a inceput cu: o dimineata somnoroasa... o cafea... o scriere pe blog... o serie de mesaje... o infatisare noua... o intalnire cu o colega de facultate... o atentie din vacanta ei in Cipru (semne de carte pentru colectie)... o bila lenesa... o pofta (nestisfacuta) de kurtos... o lectura in autobuz... o surpriza placuta la verificarea postei electronice... o speranta... o melodie... o mentosana...

viata e poveste

viata este o poveste in care trebuie sa crezi. dacă te-ai vedea aşa cum te vede Dumnezeu, ai zâmbi foarte mult. aşa că zâmbeşte!
ai grija ce iti doresti caci se poate indeplini, si sa nu te prinda pe picior gresit, sa te impiedici si sa cazi!
o zi cu ganduri bune si spor in toate!

despre iubire...

de o saptamana invat de la niste pusti de clasa a V-a ce inseamna prietenia adevarata... si iubirea.

ea, si-a pierdut intr-o seara bentinta, intr-un morman de frunze. el o ajuta sa o descopere. trec pe langa ei, imi ies in intampinare si-mi povestesc. ii mangai putin - sunt frumosi, si puri si zambitori.
el, protector, o intreaba:
- Alice, cat costa?
ea ii raspunde.
- iti cumpar maine alta. acum, hai acasa. oricum era intuneric.
o prinde usor pe dupa umeri... si pasesc unul langa altul. zambesc si le urez pofta buna.

azi, la ora de educatie pentru sanatate, aveau de facut o compunere pornind de la anumite cuvinte. desi aveau note, au insistat sa citeasca fiecare. el scrisese despre ea - in timpul acesta ea il privea zambind; ea a scris despre el, iar privirea lui merita imortalizata.

eu... o romantica incurabila... eram fericita pentru ei... pentru iubirea lor atat de curata si sincera. astea sunt cele mai frumoase!

mi-am aminitit cum, fiind prin casa a VI-a, un coleg ce ma simpatiza si nu stia cum sa-mi intre in graţii, imi facea plansele pentru desen (da, eram si sunt antitalent; acum, de bine de rau, mai desenez frunze, celule si euglene... ha ha ha). originala declaratie de dragoste, nu?

e atat de bine sa fii mic si fara minte! :))