luni, ianuarie 6

"Cetatea celor o mie de sori" de Khaled Hosseini

Kabul... aceasta este cetatea celor o mie de sori... 
Mariam...o fetita a unei taranci, slujnica lui Jalil... care avea 3 neveste. O fetita din  flori, care creste intr-o saracie lucie, cu mama sa, care o invata ca viata e grea pentru o femeie si sa ia aminte. Saptamanal, tatal ei o vizita, insa nu o lua niciodata in Haret, orasul in care avea firme, chiar si un cinematograf... 
Intr-o zi, Mariam fuge de acasa si se duce la poarta casei lui Jalil. Acesta nu-i deschide. Un paznic o duce acasa, unde descopera ca mama ei s-a spanzurat. Intoarsa la tatal sau, de nevoie, simtindu-se vinovata (ceea ce o va urmari toata viata), nevestele lui Jalil o obliga sa se marite cu un cizmar cu multi ani mai mare decat ea. 
Astfel, Mariam ajunge in Kabul... pierde sarcina si nu reuseste sa ii ofere copii lui Rashhed, sotul ei, care isi pierduse sotia si fiul, cu ceva vreme in urma. O chinuie si o umileste. 
Vine razboiul... 
Laila si Tariq, doi copii din vecinatatea casei cuplului Mariam-Rasheed sunt urmariti indeaproape. Acestia traiesc o frumoasa povestede dragoste inca de mici. Laila, fiica unui profesor universitar, o fata foarte frumoasa si desteapta, de la care tatal ei are asteptari, este placuta si acceptata in familia lui Tariq, unde mancau, isi faceau lectii. In seara dinaintea plecarii tanarului in alt oras vecin, deoarece tatal lui, bolnav de inima nu mai suporta zgomotul bombardamentelor, au facut dragoste. Parintii ei au murit in urma unei explozii. Insasi Laila a fost ranita grav.
Rasheed profita de ocazie si ii cere lui Mariam sa o ia la ei sa o ingrijeasca. Dupa ce s-a intremat, Rasheed o cere de nevasta pe tanara Laila. Aceasta  accepta, realizand ca era insarcinata cu Tariq. Naste o fetita, pe Aziza, foarte frumoasa,  care avea  ochii si inteligenta tatalui sau. 
Peste ani, Laila da nastere in conditii inumane - din cauza talibanilor care nu acceptau sa ofere conditii decente de trai, interziceau femeilor sa iasa neinsotite de un barbat (ruda) pe strazi - un baiat, Zamlai, pe care Rasheed il iubeste enorm si il rasfata.
Razboiul  face ca atelierul lui Rasheed sa ia foc. Saracia ii obliga sa o duca pe Aziza la orfelinat si sa o viziteze saptamanal.
Mariam, Laila si cei doi copii incearca sa fuga in alt oras, dar sunt pacalite de un barbat, care divulga politistului ca sunt fugare, ca isi parasesc sotul. 
Tariq... se intoarce in Kabul dupa ani frumosi, venind in vizita la Laila. Baiatul ii povesteste lui rasheed despre noul prieten al mei. Rasheed se rasvrateste printr-o bataie sora cu moartea asupra Lailei. Mariam nu mai suporta bataile repetate si nedrepte la care erau supuse, ia lopata si il omoara pe Rasheed.
Laila si Tariq, cu cei doi copii pleaca in alt oras.
Mariam este condamnata si omorata conform Coranului: "Dinte pentru dinte si ochi pentru ochi". 
Dupa un an, s-a sfarsit razboiul, eliberarea Afganistului de talibani... Laila se intoarce in Kabul, pentru a contribui la refacerea orasului, asa cum isi dorise tatal ei... 
Merge sa vada locuinta unde crescuse pana la 15 ani, Mariam, care ii fusese ca o mama si o ajutase in crestera copiilor. A primit o cutie pe care Jalil o lasase in cazul in care va veni sa intrebe de el. Acesta murise de inima. 
Mariam primise o parte din mostenire, Jalil recunoscand-o ca fiica si cerandu-si iertare pentru comportamentul sau.
Cu banii, Laila si Tariq au renovat orfelinatul unde statuse si Aziza o perioada. 
Laila astepta al treilea copil... pe care, daca era fata, stia cum il va boteza..... 

O carte despre puterea de a indura... despre puterea dragostei (de mama, de oameni - vezi Mariam si preotul care o invatase pe ea sa citeasca si sa scrie)...  despre vointa de a reusi... 

Povesti de viata amestecate cu istorie, cultura din Afganistan. :)

Povești în iubire... Cătălina Mustață

Aş dori să întâlnesc un om, nu o javră. Şi nu neapărat pentru un mariaj, ci aşa, ca să mai trăiesc şi în poveste, nu numai în cloaca vieţii cotidiene. Nimic nu se poate realiza fără o poveste. De ce atâta lume a urmărit viaţa şi moartea prinţesei Diana? Pentru că în spatele ei se aşternea o poveste”, ne-a spus ea cu tristeţe în glas.

duminică, ianuarie 5

Biserica

Am ajuns la sfanta Liturghie azi. Nu stiam ca se va boteza de azi apa pentru Boboteaza. Am fost la Manastirea Antim... slujba a fost divina... am simtit cum mi s-a purificat sufletul si cum un val mi s-a luat de pe ochi. 
Am inteles cat de important este sa ierti... sa fii cu sufletul impacat si linistit ca ai facut fapte bune, ca ai incercat sa bucuri oameni neconditionat... am inteles ca imi doresc o familie... o familie a mea, la care o voi adauga pe mama si pe sora mea cu cei dragi ei... 

Am inteles ca a sosit timpul sa iau decizii noi, sa nu mai astept, deoarece timpul nu sta in loc si nici nu "iarta". Am pierdut suficient timp... si imi doresc sa reccuperez, de aceea noptile mele au devenit zile... macar o perioada va fi asa... 
Si bucuriile nu vor inceta sa apara dupa atata "frig si ceata"... 
Va fi frumos si in viata mea! Ca un prim semn ca va fi bine, am primit raspuns de la sculptorul Croitor Bradescu Ioan de la Turnul Lemnarului, vizavi de proiectul meu. Asadar, voi ajunge la Brasov... 
Armonia si binecuvantarea se vor aseza la masa cu mine! :) 

Solutie pentru inca o saptamana de vacanta

Hahaha...
Aceasta vacanta a trecut rapid... cu sarbatori... povesti scrise... vizite... iar cea intersemestriala din februarie este deja ocupata cu proiecte... asadar, am nevoie de o alta vacanta. Ma  gandeam cum si in ce fel sa o obtin. Solutii exista, cand vrei sa le vezi!:))
Solutia in cazul meu este sa fiu ceruta in casatorie... si am dreptul la 5 zile libere. Asadar... am sanse sau nu de a avea inca o saptamana de vacanta? Va tin la curent! 
:) Pentru amatori, promit ca in acea vacanta voi munci pentru prosperitatea familiei... :) 
Uneori este imperios necesar sa faci haz de necaz... 

sâmbătă, ianuarie 4

Calatorie de ianuarie 2014

Tot prin mail am descoperit o invitatie la Brasov, la Turnul Lemnarului, de catre domnul Croitoru, care isi dorea sa scriu o poveste despre acest loc. 
Cred ca a sosit timpul sa ajung... 
Asadar, un weekend il voi petrece la Brasov si voi scrie povestea acestui loc... in care iau nastere obiecte din lemn... si poate va lua nastere si un proiect de-al meu... care acum reinvie. 

Fotografii de prin 2011

Am facut putina ordine prin mailuri si am descoperit fotografii... prin Centrul Vechi, la un targ de haine cu o prietena si colega de facultate... prin Hanul cu Tei...





Lecturi si dorinte de a trai frumos

Citesc "Cetatatea celor o mie de sori" de Khaled Hosseini... despre Afganistan si istoria oraselor: Kabul, Haret... despre cultura lor... despre egalitatea intre  femei si barbati... despre razboi si saracie... despre dragoste...
Descopar faptul ca, femeile au fost si sunt si probabil vor fi, mult mai puternice... insa, daca nu ai acel gram de noroc de la nastere, te zbati ca o frunza batuta de vant toata viata.
 
Apoi... inchid ochii si ma gandesc...
- ce sa fac? cat sa mai muncesc?
- sa ma opresc si sa ma multumesc cu ce am?
- sa apuc pe alt drum? daca da, care?
 
Acum vreo 2 ani, ma batea gandul sa plec din Bucuresti... Ce e mai bine pentru mine? Incotro s-o apuc?
Simt ca muncesc pentru nimic... nu ma implineste nimic... nu ma mai bucura nimic... totul  a devenit mecanic... pentru a-mi ocupa mintea....
As vrea sa gasesc curajul de a porni in lume... eu si cu povestile mele...
Cunosc oameni care si-au luat concediu fara plata si au facut ce le-a fost bine pentru suflet.
Ma simt uitata de Dumnezeu... rugile parca se pierd in aerul inghetat al iernii...
Ma simt pierduta intr-o lume mare... in care multi ma stiu, dar nimeni nu ma apreciaza... nu imi intinde o mana...
Ma simt ca atunci cand jucam Baba oarba...
Ma simt neputincioasa...