Tarziu in noapte, sau foarte devreme dimineata inchid calculatorul si ma hotarasc sa adorm. Doar eu hotarasc asta, pentru ca somnul cred ca are treaba prin alte parti la ora respectiva.
Camera este invaluita in intuneric, stralucesc doar cateva beculete mici la tv, la dvd-player si la laptop. Desi afara este destula lumina, de la zapada cazuta din abundenta in ultimele zile, prin draperia de la geam nu patrunde mai nimic. Am mare noroc cu draperia respectiva. Fara ea nu m-as putea odihni, pentru ca nu pot dormi daca e lumina si cum eu ma culc de obicei catre dimineata as mai apuca probabil 1-2 ore de somn pe intuneric.
Desi ma ustura ochii de oboseala si-i tin strans inchisi, Mos Ene e plecat cu saniuta si nu are de gand sa ma viziteze.
Deschid ochii si reiau exercitiul din fiecare noapte/dimineata.
Fixex un punct de pe tavan doar de mine stiut si las gandurile sa ma invaluie. Daca incerc sa le alung uneori e mai rau, caci se intorc cu incapatanare si ma tin treaza ore in sir.
Ascult vantul. Sufla cu putere. Ma intreb daca si lui ii e frig. La cat de inversunat imi bate in geam, am impresia ca vrea neaparat sa intre sa se incalzeasca un pic. Umbrele copacilor danseaza haotic pe perete. Coregraful lor ar trebui sanctionat drastic.
Incep sa-mi imaginez un dans organizat. Tavanul mi s-a umplut de copaci. Cinci crengute la stanga, 5 crengute la dreapta. Ne rasucim, ne aplecam. Acum toata lumea crengutele sus.
Zambesc. De la atata invartit, zapada grea de pe ramuri aproape s-a scuturat. Au mai ramas din loc in loc mici ghemotoace albe. Parca a venit primavara si au inflorit.
Cred ca le place copacilor mei dansul acesta nou. Sunt voiosi si prind miscarile foarte repede. Vantul s-a mai domolit si ne dirijeaza cu atentie. A invatat si el pasii, o adiere la stanga, o adiere la dreapta si un vartej, o pala de vant in jos, una in sus.
E un dans vesel, dar mut. Cativa copaci se dau la o parte si fac loc unui izvoras ce susura clistalin melodia mea. Pe semne zapada de afara a inceput deja sa se topeasca. Paraiasul cel firav tine pasul cu noi involburandu-se de placere. Creste de fiecare data cand schimbam ritmul. E cat un lac si a acaparat aproape jumatate din tavan. Ne mai invartim de cateva ori si izvorul s-a labartat si a ajuns cat o mare. Mi-a speriat o multime de copaci. Cei care au mai ramas s-au refugiat pe o bucatica de nisip si danseaza in continuare. Marea mea albastra ne tine isonul. Canta si danseaza. Un val la stanga, un val la dreapta, ne rotim, o unda in fata, una in spate. Pe crestele talazurilor se formeaza o spuma alba si densa care se sparge si se imprastie pe tarm. Ma stropeste pe fata si simt briza ca-mi zburataceste parul. Seamana cu zapada. E chiar zapada. Vantul a reusit sa intre in casa si a adus cu el cativa fulgi de zapada rebeli.
clipesc, desi nu am apucat sa adorm, sau cel putin eu asa sunt convinsa, ma simt odihnita. Inchid ochii si ma intorc la marea mea, de data asta in vis. Mos Ene a inghetat de tot pe derdelus si a venit sa ma insoteasca pe plaja.
vise fumoase si vise implinite
Camera este invaluita in intuneric, stralucesc doar cateva beculete mici la tv, la dvd-player si la laptop. Desi afara este destula lumina, de la zapada cazuta din abundenta in ultimele zile, prin draperia de la geam nu patrunde mai nimic. Am mare noroc cu draperia respectiva. Fara ea nu m-as putea odihni, pentru ca nu pot dormi daca e lumina si cum eu ma culc de obicei catre dimineata as mai apuca probabil 1-2 ore de somn pe intuneric.
Desi ma ustura ochii de oboseala si-i tin strans inchisi, Mos Ene e plecat cu saniuta si nu are de gand sa ma viziteze.
Deschid ochii si reiau exercitiul din fiecare noapte/dimineata.
Fixex un punct de pe tavan doar de mine stiut si las gandurile sa ma invaluie. Daca incerc sa le alung uneori e mai rau, caci se intorc cu incapatanare si ma tin treaza ore in sir.
Ascult vantul. Sufla cu putere. Ma intreb daca si lui ii e frig. La cat de inversunat imi bate in geam, am impresia ca vrea neaparat sa intre sa se incalzeasca un pic. Umbrele copacilor danseaza haotic pe perete. Coregraful lor ar trebui sanctionat drastic.
Incep sa-mi imaginez un dans organizat. Tavanul mi s-a umplut de copaci. Cinci crengute la stanga, 5 crengute la dreapta. Ne rasucim, ne aplecam. Acum toata lumea crengutele sus.
Zambesc. De la atata invartit, zapada grea de pe ramuri aproape s-a scuturat. Au mai ramas din loc in loc mici ghemotoace albe. Parca a venit primavara si au inflorit.
Cred ca le place copacilor mei dansul acesta nou. Sunt voiosi si prind miscarile foarte repede. Vantul s-a mai domolit si ne dirijeaza cu atentie. A invatat si el pasii, o adiere la stanga, o adiere la dreapta si un vartej, o pala de vant in jos, una in sus.
E un dans vesel, dar mut. Cativa copaci se dau la o parte si fac loc unui izvoras ce susura clistalin melodia mea. Pe semne zapada de afara a inceput deja sa se topeasca. Paraiasul cel firav tine pasul cu noi involburandu-se de placere. Creste de fiecare data cand schimbam ritmul. E cat un lac si a acaparat aproape jumatate din tavan. Ne mai invartim de cateva ori si izvorul s-a labartat si a ajuns cat o mare. Mi-a speriat o multime de copaci. Cei care au mai ramas s-au refugiat pe o bucatica de nisip si danseaza in continuare. Marea mea albastra ne tine isonul. Canta si danseaza. Un val la stanga, un val la dreapta, ne rotim, o unda in fata, una in spate. Pe crestele talazurilor se formeaza o spuma alba si densa care se sparge si se imprastie pe tarm. Ma stropeste pe fata si simt briza ca-mi zburataceste parul. Seamana cu zapada. E chiar zapada. Vantul a reusit sa intre in casa si a adus cu el cativa fulgi de zapada rebeli.
clipesc, desi nu am apucat sa adorm, sau cel putin eu asa sunt convinsa, ma simt odihnita. Inchid ochii si ma intorc la marea mea, de data asta in vis. Mos Ene a inghetat de tot pe derdelus si a venit sa ma insoteasca pe plaja.
vise fumoase si vise implinite
