sâmbătă, decembrie 10

Olimpiada de romana

Dimineata. Telefonul imi suna sa ma destept... nu ca nu as fi desteapta.... dar asa, o desteptare de zi de sambata. Aman 10 minute trezirea. Ma ridic, ma rog sa am o zi frumoasa, sa am motive sa zambesc (desi eu gasesc la fiecare pas motive) si sa am putere sa realizez toate tasck-urile de pe lista (post-it-ul primit in dar de la Andreea.... care mi-e tare drag si e folositor).

Pornesc la drum. O masina de politie merge in fata mea, cu 40-50 km/h cred. :) Nu ma aventurez sa o depasesc. La inceput, nu-i vedeam in trafic. :)) Acum ii disting si-i "iubesc", deoarece au la numar MAI - hahaha. Sunt de-ai mei, Tauri infocati. :))

La scoala, toti parintii isi lasa odraslele in fata scolii. Alee e ingusta. Astept sa iasa pentru a-mi continua drumul.

In cancelarie, toata lumea obosita. Mai ales colegii care au avut ore - asa ca mine - pana la 19.30 ieri.

Primesc subiectele, merg la clasa. Clasa a V-a a avut basmul. Clasa a VI-a genul liric, poezii despre arici , scrise de Toparceanu (mare poet pentru copii) si Arghezi. Clasa a XII-a poezia de dragoste (Blaga si Arghezi).

Doamne ce copii frumosi ai creat! Imi vine sa ii imbratisez pe cei mici. Fetele de clasa a XII-a sunt foarte frumoase, finute si bineinteles DESTEPTE.

Picii, incep:

- Doamna, ce inseamna semnatic?
- Doamna, cum adica particularitatile ariciului.
- Doamna, doamna, cum adica "A facut apa ca si pamantul"?

Ii ador. Zambesc si ma gandesc cum va fi cand mama fiind, va trebui sa dau raspunsuri la fel si fel de intrebari - puerile, interesante, penibile!?

Un sfat dau parintilor: iubiti-va pe voi insiva si iubiti-va copiii. Seara, oricat ati fi de obositi, stressati... acordati timp pentru un sarut, o imbratisare, un zambet oferite cu toata dragostea copiilor. Altfel, veti astepta in zadar sa primiti acelasi lucru cand veti ramane singuri, batrani si bolnavii. :) Copiii nu va cer mult. :)

vineri, decembrie 9

Ajutati-l pe frumosul, minunatul, zambaretul BIBI



Vă spun pe șleau, fără multe introduceri: De mâine începe o săptămână foarte importantă. E SĂPTĂMÂNA lui Bibi. Și asta pentru că din 10 până in 16 decembrie puteți să trimiteți SMS la 848 (număr valabil în rețelele Vodafone, Orange și Cosmote)- se donează 2 euro sau puteți suna pentru a dona la Romtelecom, așa:
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.

Bibi are nevoie de bani. Ca să trăiască. Pe mine mă zgârie rău fraza asta. Nu ar trebui să fie așa niciodată. În lumea mea, dreptul la viață nu ar trebui să aibă legătură cu banii. Deloc. Mai ales când e vorba de un copil de nici doi ani! Dar lumea mea nu se suprapune prea bine cu lumea reală... unde lucrurile stau altfel și unde banii fac diferența. Deci vă conjur! De mâine, puneți mâna pe telefoane și faceți un gest mic-mic. Spuneți sincer acum. Câți dintre voi nu ați făcut același gest ca să vă votați concurentul favorit la vreo emisiune gen "Românii au talent" sau "Dansez pentru tine"? Faceți-o și acum, când gestul are o greutate mult mai mare.
Trebuie să reușească această campanie! Trebuie să îl ajutăm pe Bibi să strângă banii!

Dacă încă stați pe gânduri, au spus-o poate mai bine decât mine alte zâne bune din blogosferă. Bogdana, Moni, MariaMirabela, Raluca.

Vă mai rețin un moment: Sper să nu exagerez dacă vă cer și să spuneți mai departe. La toată lumea. Pe toate canalele de comunicare. Bannere puteți lua pe ce dimensiuni vreți de la CriticoMamica.

Haideți să ne adunăm puterile! Putem să o facem, sunt sigură!


Invat de la acesti copii sa iubesc viata si locul unde m-am nascut.

Invat de la acesti copii sa fac fate bune, sa lupt pentru visele mele.

Invat de la acesti copii sa iubesc si sa iert, desi uneori adultii, trecuti de pragul de 50 de ani... uita sa te ocroteasca si sa spuna "Multumesc ca ai facut un gest atat de frumos pentru un om simplu si uitat de cei dragi!"

Invat ca e minunat sa daruiesti.... atentie... incredere... zambet.... bucurie... imbratisare!






joi, decembrie 8

Asa arata scoala azi, pentru parintii care cred ca am timp liber si neuronii cu toate tecile din dotare :))

”Școala altfel”...
De-abia am prididit să fac
Planificări - o droaie,
Că vin, din urmă, la atac,
Ședințe ca o ploaie!
Ieri am avut C.P., iar azi
Ședință cu părinții,
Alaltăieri C.A., C.E.A.C.,
Să mă ferească sfinții!
Peste trei zile voi ave,
C-așa-i acum poruncă,
Prea-minunatul C.C.E.,
Și-alte ședințe încă.
Și ca să-mi fie foarte clar
C-am misie-ntre misii,
Fac parte - ca misionar -
Din treizeci de comisii!
Număr absențe, raportez,
Săptămânal de-acuma.
Excursii - le organizez,
Serbări - una și una!
Sesiunea de comunicări
Și cea de referate,
Concursuri, baluri, adunări
Tot eu le fac pe toate...
Pornesc spre casă șchiopătând
De-atâta aiureală,
Se-aud ectenii de comând
Când plec de lângă școală.
Că rostul ni l-au resetat
Nebunii și cretinii.
Au smuls din holdă grâu curat
Și pun în loc... ciulinii.
E noapte, stelele lucesc
Și bate-un vânt iernatic.
Sunt încă trează şi muncesc,
La un proiect didactic.

Mai fac statistici şi printez,
Scriu zeci de protocoale.
Aşa se vede că lucrez -
În rest, sunt vorbe goale.
Afară-i frig, în casă frig -
Că n-am bani de căldură,
Și-mi vine, uite-așa, să strig,
Să-mi dau drumul la gură!
C-am înțeles: de ani întregi
Reforma-i ca sminteala,
Așa e când promulgă legi
Cine urăște școala.
Mai am de corectat lucrări,
Și zeci de portofolii,
Îmi pun pe umeri, să nu-ngheț,
Un șal mâncat de molii.
Adorm, într-un târziu, frumos,
Cu capul pe o mapă.
Visez cât am ajuns de... jos,
Pentru trei lei drept plată.
Tresar în somn, că am uitat
Să pun în opt dosare
Dovezi de parteneriat
Și de colaborare.
Și mă trezesc în zori de zi,
Ca dintr-un joc de iele,
Înmormântată în hârtii,
Dosare, dosărele...
Și, vai de capul meu, uitai
Să fac o socoteală
Cu note mici și mai dihai
La cea mai cea scorneală:
Îi zice într-un fel măreț -
Testare inițială” -
Un fel de măr, dar pădureț,
O nouă abureală.
Și plan remedial mai am
Să fac până-n amiază.
Că am și ore până-atunci -
Asta nu mai contează!
Aș vrea să plâng, dar nu e chip,
Nu-i timp de consolare,
Că vine, mâine, ARACIP
Comisia-teroare.
Și o să ia la scotocit
Toată maculatura
Ce tinde către infinit,
Sporind harababura...
Și vin, cu rostul lor ”sublim”,
Iar când or bate-n poartă,
Pe loc ne-or cere să vorbim
Limba română... moartă!
Că-i alta limba, la dosar,
Decât e limba vie.
Școlarul nu mai e școlar,
E... ”educabil”. Fie!
Și ca să fie pe deplin
Reforma - făcătură,
Poruncă nouă mai primim
Spre nouă-nvățătură:
”Când educabilul ți-o da,
Cu sete,-un pumn în gură,
Tu să-i explici, cu glas duios,
Că-i rea apucătură.
N-ai voie să-i vorbești răstit,
Necum să-i tragi o palmă,
Ai dreptul să-i zâmbești, smerit,
Cu fața cât mai calmă!”
( primite de la Constantin Paidos, profesor de engleza din Iasi)






Ceva superb mi s-a intamplat azi.... :)

Joi... zi de iarna, friguroasa... (desi, la un moment dat eram la ora si raze vesele au inundat clasa; elevele intreaba: "soare?!"; "nu mai stiti cum arata soarele de cand nu ati mai vazut!"; ele zambesc).... m-am invatat sa merg cu masina... la caldura..comod.. cu radio pornit.... E cazul sa fac plinul la benzina. Gasesc liber... m-am obisnuit.. las geamul, spun de cat sa imi puna benzina.. cobor si platesc...

Am devenit o soferita amabila.... bine, pentru mine e un exercitiu de testare. Permit altora sa intre in fata mea, pentru a vedea cati imi multumesc prin licariri de faruri. Nu stiti cat m-am straduit sa invat acest artificiu!!! Ma bucur cand obtin asta. E un "trofeu" pentru mine!

Dar asa cum anuntam, ceva superb mi s-a intamplat azi. Pe seara, venind de la scoala, coada la un semafor. In masina din fata, se zareste o fetita cu bucle blonde. Nu are mai mult de 4 ani. Imi face timid cu mana. Apoi se opreste. Ii zambesc! E tare haioasa. Ea prinde curaj si zambeste larg, cu un zambet pana la urechi. Imi face cu mana la modul cel mai serios. Ii fac si eu cu mana. Ea imi arata papusa. Domnul din stanga mea, rade in hohote.

Ridic din umeri. Semaforul devine verde. Drum bun. :)

miercuri, decembrie 7

De oboseala si de dor...


Plutesc in pasi impleticiti...

Simt ca e cazul sa spun stop unei actiuni... nu stiu... am obosit. M-am luat la tranta cu Timpul, si, chiar daca mi-a oferit victorii, mi-a aratat si parta urata a oboselii, a faptului ca e bine sa te intinzi cat te tine plapuma.

Acum... l-as ruga pe domnul Timp, dragostea mea de-o viata, sa ma teleporteze in viitor... la Craciun. Si sa dilate muuuuuuuuuuuuuuult aceasta perioada... si sa ma odihneeeeeeeeesc... si sa citeeeeeeeeeeesc si sa-mi ofere sansa sa fiu scriitoare cu norma intreaga si sa scap de program impus.

M-am plictisit de tot... am obosit de toate... Mi-e dor de stat cu mine si sufletul meu.... de lenevit... de vizionat filme... de ascultat muzica fel de fel...:)

marți, decembrie 6

Minunile exista... Mos Nicolae ma iubeste

Eu cred in existenta mosilor Nicolae si Craciun. Pe langa darurile primite de la mama si cei din familie, primesc cadouri de la "oameni" speciali, care sunt soli ai mosilor.

De exemplu azi, am primit bomboane... post-it-uri cu turnel Eiffel, o felicitare (eu sunt colectionara de felicitari) superba, in forma de fluture, multe surprize placute... fotografii cu copii citindu-mi cartile (MULTUMESC PARINTILOR DEOSEBITI, CARE ISI EDUCA FRUMOS COPIII; CINSTE LOR; SUNT MODEL PENTRU MINE).

Dovada ca atunci cand crezi in ceva se intampla, am avut surpriza de a fi desemnata castigatoarea concursului organizat de blogul "Ganduri pentru fiecare zi". Asa suna anuntul:
"Castigatorul Concursului ,,Cărţile de căpătâi ale cititorilor,, este DOAR NOI, a fost extras cu RANDOM.ORG! Multumesc tuturor pentru participare si va doresc sarbatori binecuvantate!"

Azi, de Mos Nicolae, eu sunt...


Dragul meu Mos Nicolae,

Iti multumesc ca nu ma uiti. Te rog sa ma ierti ca uneori nu mai am rabdare cu elevii mei obraznici. Simt ca nu mai pot. Saptamana viitoare voi citi cu ei din codul bunelor maniere. Ii privesc pe unii din ei si parca nu au suflet, parca nu aud, parca nu vad. :( Mi-e mila de ei... sincer, te rog, fa-i mai buni Sf. Nicolae. Ai grija de sufletele lor. Amin.

Eu sunt...

Eu sunt armonia casei din strabuni si scoala de pe ulita.
Iubesc mentosanele si ciorba d elegume.
Ma trag din intotdeauna poti mai mult.
Eu sunt arminia casei din strabuni si scoala de pe ulita.
Ma intreb daca voi trai la Paris.
Inteleg ca povestile ma motiveaza sa scriu.
Zic stii (prea des).
Sunt vesela, pasinata, dedicata, visatoare.
Visez sa calatoresc prin cartile mele.
Incerc sa-mi gasesc echilibrul.
Sper sa ma iubesc pe mine.
Eu sunt armonia casei din strabuni si scoala de pe ulita.