emoţii de şcoală veche

dupa ani buni... am pasit in scoala generala unde am invatat. cred ca de la absolvire, n-am mai calcat pe acolo. insa, fosta mea diriginta era directoarea scolii. ca un copil remarcabil ce am fost - prin tinuta, bun simt si invatatura (hahaha) [am sa scanez si carnetul de note intr-o zi] - am fost pastrat in memoria profesorilor.
cand am devenit si eu profesor, iar ei erau foarte mandri de mine, m-am straduit sa fiu pe zi ce trece mai presus de ei.
candva, m-am intalnit cu fosta diriginta. bine, singura rusine este acea ca nu am o familie. inca sochez cu asta. :)
azi, fiind zi libera, scoala la cateva strazi, m-am dus sa ii daruiesc dirigintei cartea cu povesti.
usa cam se bloca [bine... si cu puterea mea de furnica...]. o doamna imi deschide.
- buna ziua, doamna directoare este?
- eu sunt doamna directoare.
pe moment m-am pierdut. am uitat ca a fi director este doar o functie, si anii trec.
- ah, ma scuzati. am fost eleva scolii si a doameni X, care mi-a fost si diriginta. as putea sa-i las ceva la secretariat?
- sigur, caci dansa nu mai are ore.
emotii. holurile scolii. intrarea pentru profesori. corpul pe unde mergeau doar profii sau elevii cei mai buni, trimisi in timpul orelor de catre un profesor sau invatator sa transmita ceva. ce, ca acum? cand elevii dau peste profesori si replica: "Haideti doamna ca nu v-am lovit rau. Nu v-am vazut, ce vreti?!"

Spuse de Einstein

Albert Einstein

Priviti adanc in propria dvs. fiinta si apoi veti intelege totul mai bine.

Nu orice care poate fi numarat conteaza, si nu orice care conteaza poate fi numarat (Not everything that can be counted counts, and not everything that counts can be counted)

Universul si prostia umana sunt infinite. Dar nu sunt sigur in privinta universului

Este mai uşor să dezintegrezi un atom decât o prejudecată.

Conduita moralã nu înseamnã pur şi simplu exigenţa de a renunţa anume la plãcerile vieþii, ci mai degrabã interesul plin de solicitudine pe care-l depune cineva ca sã fãureascã o soartã mai bunã pentru toţi oamenii.
Dacã oamenii sunt buni doar pentru cã se tem de o pedeapsã şi sperã într-o rãsplata, atunci suntem, într-adevãr, o adunãturã jalnicã.

Înţelepciunea nu este produsul şcolarizãrii, ci al încercãrii de o viaţã pentru a o cãpãta.

Viaţa este un mister, nu o problemã care trebuie rezolvatã.

Realitatea este doar o iluzie, însã una foarte persistentã.

Bunul simţ este o colecţie de prejudecãţi dobândite pânã la vârsta de 18 ani.

Nu pot concepe un Dumnezeu care-şi rãsplãteşte şi pedepseşte creaturile, sau are o voinţã de felul celei pe care o gãsim în noi. Nici nu pot, nici nu aş vrea sã concep cã un individ supravieţuieşte morţii fizice; sã îndrãgeascã astfel de gânduri sufletele slabe, din teamã sau egoism absurd. Eu sunt satisfãcut de misterul eternitãţii vieţii şi de cunoaşterea unei mici pãrţi a structurii minunate a lumii existente, împreunã cu eforturile devotate pentru înţelegerea unei pãrţi, oricât de mici, a Raţiunii care se manifestã în naturã.

Adevãrata valoare a omului se stabileşte mai întâi, analizând în ce mãsurã şi în ce direcţie a reuşit sã se elibereze de Eu.

Dobândirea minunatelor mijloace de producţie n-a adus libertatea, ci grija şi foametea.

Singura modalitate sigură de a nu greşi este să nu ai idei noi.

Marile spirite întotdeauna au întâlnit opoziţii violente de la minţile mediocre.

Mintea intuitivã este un dar divin, iar mintea raţionalã este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onoreazã servitorul şi a uitat darul.

Imaginaţia este mai importantã decât erudiţia.

Dacã nu ai fãcut niciodatã o greşealã înseamnã cã nu ai încercat niciodatã nimic nou.

E un miracol faptul cã şi curiozitatea supravieþuieşte educaţiei şcolare.

Lucrurile cele mai preţioase din viaţã nu sunt acelea procurate cu bani.

Nu înţelegi un lucru pe deplin decât dacã poţi sã i-l explici bunicii.

Suntem cu toţii foarte ignoranţi, dar nu cu toţii ignorãm aceleaşi lucruri.

Singura cale de a scãpa de efectul coruptibil al laudelor este sã continui sã lucrezi.

În gândirea ştiinþificã existã întotdeauna un element poetic.

Lucrul cu adevãrat valoros este intuiţia.

Sunt douã feluri de a-ţi trãi viaţa: UNUL – de a crede cã nu existã miracole, ALTUL – de a crede cã totul este un miracol.

Teoria descrie ceea ce putem observa.

Cultura nu este urmare a şcolii, ci a dorinţei de o viaţã de a o dobândi.

Adevãrul care nu are legãturã cu tine nu existã.

Daţi în mâna educatorului cât mai puţine mãsuri coercitive cu putinţã, astfel încât singura sursã a respectului tinerilor faþã de el sã fie calitãţile lui umane şi intelectuale.

Nu am nici un talent anume. Sunt doar extraordinar de curios.

Important este sã nu te opreşti din a-ţi pune întrebãri.

Imaginaţia este mai importantã decât cunoaşterea.

Pune mâna pe o sobã fierbinte un minut şi ţi se va pãrea o orã. Stai cu o fatã frumoasã o orã şi ţi se va pãrea un minut. Asta e relativitatea.

Scoala trebuie sã urmãreascã tot timpul ca tânãrul sã pãrãseascã bãncile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioasã.

Magnolie in dar

Pe strada unde se asculta povestile Lizei... in fiecare seara, in liniste si cu zambete pana la urechi, a inflorit o magnolie.

Fotografia este un dar pentru sufletul cald, copilaros si rasfatat al scriitoarei, ce asteapta cu emotie si dooor si nerabdare si tremur ca povestile sa prinda viata.

Liza este vrajita de frumusetea magnoliei. Isi aminteste cu drag de cea din curtea facultatii, ce o anunta in fiecare primavara ca in curand va sosi ziua ei. :)

un suflet

in fiecare dimineata isi priveste sufletul. deschide usa mica, si priveste. este suficienta lumina. are grija sa-l hraneasca. cu ce? in primul rand incredere. apoi, cuvinte magice, bucurii si vise. zambeste. e ca atunci cand isi hranea papusile. cat de departe - si totusi atat de aproape - este copilaria. cati isi mai amintesc de ea? ea inca o traieste in anumite momente.
printre perdele observa ca totul este bine aranjat, fiecare la locul sau.
poate va scrie un roman. poate va locui intr-o casa alba. poate va manca nectar si va deveni foarte frumoasa. poate ii vor creste aripi si va calatori in lume. poate va avea prunci veseli si blanzi.

norocul

daca auziti batand la usa norocul, lasati-l sa intre. nu-l intrebati de unde vine, pe cine a parasit. hraniti-l. imbratisati-l. umpleti-va buzunarele cu el. nu se stie cat va sta la voi.
se spune ca norocul si-l face omul cu mana lui. eu ma apuc de confectionat amulete, trifoi cu patru foi, potcoave si alte simboluri care aduc norocul.
dar cu norocul in dragoste cum o fi? se spune ca de cele multe ori se afla in preajma fiecaruia si nu-l vedem, alergand bezmetici in alte parti si cersindu-l fara pic de demnitate.
mi s-a spus:

"da......dragostea e parte din rai.......putini o intalnesc......dar si mai putini stiu sa o pastreze....E frumos sa iubesti.

cand o vei intalni, ai grija sa nu o pierzi!"

posibil sa aiba dreptate. dezamagirea mi-a ars sufletul. nu mai cred in dragoste si nici nu mi-o mai doresc. stiu ca nu-i place sa locuiasca in casa sufletului meu. poate este prea multa lumina. poate o hranesc cu dulciuri si i s-a aplecat vreodata. poate ofer multa cultura - unde eu sunt avida sa-mi umplu golurile - si ea este satula.

cat despre noroc, pot spune ca l-am intalnit din cand in cand. :)

emotie de duminica

telefonul suna. se gandeste rapid ce zi a saptamanii va derula pe ecran. duminica. uraaa! e zi de lene. ei, nici chiar asa. plapuma este trasa cu putere peste cap. dupa trei minute - poate nici macar trei - isi aminteste ca are intalnire cu oameni dragi.
ingenuncheaza si multumeste ca mai traieste o zi. cica se spune ca ar avea si de ce. zambeste. isi incalta papucii albi si isi taraste picioarele spre baie. in oglinda isi descopera ochii. "esti draguta azi. inca nu iti arati varsta. te iubesc mai mult decat crezi si vei fenta timpul multi ani de acum incolo. da, ai si tu pacatele tale, insa le compensezi prin fapte bune. stii ce-mi place la tine? ca le faci involuntar. asa esti construita genetic: sa faci lucruri bune. da, de aceea oamenii au incredere in tine si te opresc pe strada si au nevoie de privirea ta, de zambetul tau". isi sterge chipul cu prosopul. se opreste asupra ochilor minunati.
cafeaua curge aromata in filtru. indulcita, turnata in cana ei personalizata atinge fericita peretii, face rotocoale.
fierul de calcat aluneca vesel pe bluza subtire, cu maneca 3/4. fusta geme de placere. stie ca va atrage priviri. asta daca stapana hotaraste sa poarte o hainuta scurta. se pare ca asa va fi.
cizmele sunt sterse si bucuroase ca vor fi purtate si azi. femeia ce le incalta nu suporta cizmele. insa, stiu sa ii puna picioarele in evidenta si tresalta incantate ca vor vedea strazi, si alti prieteni de drum: adidasi, ghete, pantofi, balerini, cizme.
cartea este aruncata in geanta. cuvintele o vor fermeca pana la intalnirea cu oamenii.
in autobuz, calatorii ii cauta privirea. azi nu vrea sa isi scaoat nasul din carte. o fetita ii atrage atentie. zambeste. oamenii ii fura zambetul multumiti.
clopotele bisericii o emotioneaza. fiecare din noi vrea sa fie inger. si fiecare din noi este rau.
deschide incet usa. rugaciunea ii patrunde in fiecare fibra pana la durere. se roaga sa ii fie spalate greselile si sa i dea energie si putere de a fi acolo unde este nevoie de ea.
"fiecare om are menirea lui aici, pe pamant. cautati in voi rostul. daca nu-l gasiti, veniti sa discutam, sa ne lumineze Dumnezeu sa-l descoperim. incercati sa nu mai judecati si sa barfiti pe cei din jur. veti plati scump pentru asta. Maria Magadalena si-a recunoscut pacatele. credeti ca avea nevoie ca cei din jur sa ii spuna ca este o curva? nu, fiti siguri ca nu."
lumina trece prin fereastra si curcubeul este proiectat pe podea. jucaus si vesel.
o femeie sensibila la frumos, pictorita, care ii este si colega, ii zambeste.
un batran primeste banii intinsi. ii prinde mainile. ea ramane surprinsa. "sa iti dea D-zeu multa sanatate si putere sa va indepliniti toate dorintele. Sa primiti tot ce aveti nevoie si va este de folos".
emotionata, cu lacrimi in ochi si sufletul tremurand, isi desprinde cu greu mainile.

duminica frumoasa, ingerii sa va asculte rugile si sa va rasfete sufletele!

Motivatie: o alta zi

Nu este o altă zi. Este ZIUA care îţi este dată astăzi. Îşi este dăruită ţie. Este un dar. Este singurul dar pe care îl ai chiar acum şi singurul răspuns adecvat este recunoştinţa. Chiar dacă nu faci nimic altceva decât să cultivi acel răspuns, prin marele dar pe care îl reprezintă această zi unică. Dacă înveţi să răspunzi ca şi cum ar fi prima zi a vieţii tale şi ultima zi a vieţii tale, atunci vei fi petrecut această zi foarte bine.

Începe prin a deschide ochii şi a fi surprins că ai ochi pe care îi poţi deschide. Acea paletă minunată de culori care ne este oferită necontenit pentru simpla încântare. Priveşte cerul! Atât de rar privim cerul , atât de rar observăm cât de diferit este, clipă de clipă, cu norii care vin şi trec. Ne gândim doar la vreme şi chiar şi în legătură cu vremea, nu ne gândim la multele nuanţe legate de ea. Ne gândim doar la vreme bună, la vreme rea. Ziua de azi, chiar acum, are o vreme unică, o vreme care, probabil, nu se va repeta nicicând în exact aceeaşi formă. Modul de formare a norilor pe cer nu va mai fi niciodată acelaşi cum este chiar acum. Deschide ochii! Priveşte norii!

Priveşte feţele oamenilor pe care îi întâlneşti. Fiecare are o incredibilă poveste în spatele acelei feţe. O poveste pe care nu ai putea-o niciodată înţelege pe de-a-ntregul. Nu doar propria lor poveste, ci şi povestea strămoşilor lor. Toate merg atât de mult înapoi în timp. Şi în acest moment prezent, în această zi, toţi oamenii pe care îi întâlneşti, toate acele vieţi ale multor generaţii şi din atâtea locuri de pe Pământ curg laolată şi se întâlnesc cu tine aici, ca o apă dătătoare de viaţă, dacă doar îţi deschizi inima şi bei.

Deschide-ţi inima către incredibilul dar pe care ni-l face civilizaţia. Apeşi un întrerupător şi ai lumină electrică. Răsuceşti un robinet şi ai apă caldă şi apă rece şi apă potabilă, un dar pe care milioane şi milioane de oameni din lume nu-l vor trăi niciodată.

Acestea sunt doar câteva dintr-un număr enorm de daruri în faţa cărora îţi poţi deschide inima. Îţi doresc să îţi deschizi inima în faţa tuturor acestor binecuvîntări şi lasă-le să se reverse prin tine, astfel ca fiecare persoană pe care o vei întâlni astăzi să fie binecuvântată de tine: de ochii tăi, de zâmbetul tău, de atingerea, de simpla ta prezenţă.

Lasă Recunoştinţa să debordeze şi binecuvântează totul din preajma ta. Şi astfel, va fi cu adevărat o zi bună.

O zi bună, David Steindl-Rast