despre filme si rautati

inainte sa plec la lisabona, intre bagaje, teste corectate si alte mii de chestii, am verificat pe fuga mailul. wow! surprizele se tin lant... am castigat o invitatie la filmul pe care mi-l doream sa-l vizionez.
citisem acum doi ani cartea "Mananca, roaga-te, iubeste" - primita cadou de la colega mea de Craciun, si scria pe coperta ca este proiect de film cu Julia Roberts. Lola - femeia din Portugalia, care scrie superb - il vazuse in urma cu cateva zile impreuna cu sotul ei. Aveam sanse sa-l vad si la Lisabona, prin urmare. Ha ha ha.

am onorat invitatia la filmul "Eat, pray and love" joi seara. imi place de Julia Roberts caci este o femeie care rade molipsitor... i s-a potrivit rolul. filmul este o lectie de viata... pentru femei si barbati, pentru cuplu, pentru parinti - era acolo un tata care plangea de dorul fiului sau, desi de-abia il stransese in brate (ce ti-e si cu povestile astea!).

si-acum, alt subiect....
energiile negative si rautatile.
poate sunt paranoia, dar am inceput sa cred in ele. ieri, povesteam unor foste colege, ca am fost invitata sa plec in excursie la Bran cu scoala. primesc replica: "da ce rau iti mai merge". asta pe la 8 dimineata. la 12.50, ajung la scoala, si aflu ca nu mai pot merge, s-au schimbat planurile.
trimit un sms colegei ce mi-a dat replica, si imi raspunde: "pacat, dar nu au intrat zilele in sac". frumos proverbul: "lenesul moare de drum lung, si prostul de grija altuia". clar energiile si gandurile negative au efect.

de acum, nu am sa mai povestesc in avans nimic din ceea ce mi se intampla....

doar m-am incarcat cu frumos, si energie pozitiva si ganduri insorite din excursie. nu are rost sa le irosesc in van.

da da, stiu, imi puteti spune ca toate se platesc intr-un fel sau altul... dar ma dor, chiar si pentru 10-15 minute, aceste rautati nefondate. nu am luat nimic de la nimeni... probabil sunt mai iubita de Dumnezeu. Nu stiu... chiar daca imi implinesc vise, muncesc pentru ele, mai mult sau mai putin, dar le construiesc etapa cu etapa, pic cu pic, scobitoare cu scobitoare.

cand am plecat in excursie, vineri seara, era cald... sambata am sunat acasa si ploua. am revenit marti, si inca ploua... miercuri a iesit soarele. se pare ca, si orasul a plans dupa mine... ha ha ha. asta chiar e o gluma proasta, dar imi place, asa ca nu o sterg.

un weekend cu spor in toate si voie buna si lecturi gramezi si bucurii si zambete din belsug.

Cum iti vine inspiratia sa scrii?

E toamna si totul e trist in jurul meu. Dar eu zambesc, pentru ca asa sunt eu. DoarEu este pseudonimul meu. Si-mi place sa fiu altfel, sa daruiesc zambet si bucurii cu suflet senin si voie buna, si uneori induplec picaturile de ploaie sa se indeparteze spre alte zari.

Cand am deschis mailul, nu-mi venea a crede… curs de scriere creativa. Ce imi pot dori mai mult intr-un weekend ploios decat sa astern cuvinte pe hartie colorata cu noul pix achizitionat pentru colectia de pixuri, de instrumente creative si norocoase.

Inspiratia imi vine… auzind un gand cum imi sare din sertarul amintirilor si-mi cere sa ii spun aceeasi poveste, dar intr-o alta forma sau cu un alt final. Inspiratia imi vine cand vad o insecta pierduta intr-un borcan si ii astern o poveste despre telul fiecaruia in viata. Citesc si gasesc un cuvant invatat si explicat cu detalii inflorite si parfumate de un el, banal sau important candva, la momentul X, in drumul vietii mele. inspiratia imi apare triumfatoare cand ascult o melodie a unui compozitor celebru si constientizez ca bucuria, suferinta, dragostea, iluzia, speranta…. pot naste ceva extraordinar de frumos, de publicat intr-o revista literara, intr-un moment cand nu mai astept acest eveniment cultural si important pentru sufletul meu sensibil si cautator de literatura si arta. Inspiratia este o femeie diafana, o zeita, care aduce muza si dansul in varful degetelor mele ce ard de dorinta de a demosntra lumii talentul innascut, daruit cu modestie de Dumnezeu. E pacat sa nu fructific inspiratia ce-mi viziteaza camera si gandul si sufletul si varful penelului ascutit cu grija in fiecare zi!

Poate ne vom cunoaste in acest weekend ploios, stimata inspiratie, ce-mi apari seara cand plapuma imi acopera gandurile si visele si sperantele si iubirile tainice, dar si dimineata cand sunt trezita de cantecul glorios al cocosului din vecini!

eu prin lisabona

strazi, zambete, oameni de diferite natii...
chelneri simpatici...
ca sa zambiti: merg la un restaurant ce nu aveau meniul decat in portugheza. comand carioca de caffe. chelnerul, zambind, imi explica:
"sorry, but it's just hot water for make coffe".
mai incerc altceva care la fel era... o spalatura de vase, ceva. sor-mea imi zice: "sor, comanda un cappucino si gata!"
zambesc si comand un cappucino. chelnerul noteaza razand. imi aduce comanda si zambeste. superb!

am energie acumulata din zambete.

cumpar bomboane si vanzatorul ma intreaba zambind de unde sunt, daca provin din Italia. nuuu! "Romania!", raspund trist. "o, tara germanica" spune el. "bine cum crezi tu, nu vreau sa te dezamagesc", gandesc trist.

au multe muzee, au teatre... am fotografiat si afisele spectacolelor... poate poate voi merge pana acolo sa le vad, sa invat limba (desi fetele care m-au insotit spuneau ca e o spaniola cu accent, cu e lb. romana vorbita de moldoveni).

vamesii portughezi au fost super de treaba, ne-au vorbit frumos, ne-au ajutat au zambit... ceea ce nu se intampla la noi in vecii vecilor.

colegii mei, credeau ca m-am maritat, de aceea am lipsit de la scoala. :) probabil urmeaza, ca tot imi cobesc asa cu drag! :))
mi-au spus ca par apatica de cand m-am intors... da, posibil! si au fost doar 3 zile.daca stateam mai mult?!

lisabona

fotografii din Lisabona:

un oras cu strazi in panta. un oras despre care s-a scris mult. un oras cultural. voi scrie despre obiectivele turistice, despre oamenii din Lisabona, apoi despre ce am invatat acolo - si, nu a fost prima mea iesire din tara, dar am simtit ca aici este altceva (multumesc Lolei ca mi-a oferit sansa sa vad inainte de a pleca cum se traieste in Lisboa).
in prima zi, am vizitat Castelul Sant Jorge, Oceanarium-ul (construit in 1998), Podul Vasco Da Gama (17 km lungime, cel mai lung pod din Europa), m-am plimbat cu telecabina.
a doua zi, am vizitat manastirea Jorasimo (aici s-a filmat "Contele de Monte Cristo"), Turnul din Belem, Muzeul Descoperirilor (corabia care il are in frunte pe Vasco Da Gama), Muzeul de Moda si Design, Muzeul de Arheologie, Elevador-ul (primul lift din Europa, construit de unul din elevii lui Gustave Eiffel) din otel. se observa si statuia Cris de la Paz. podul fotografiat si postat aici este 25 aprilie.
a treia zi am vizitat Gradina Zoologica si diferite cartiere din oras... strazi si oameni de toate natiile si rasele, si normal, shopping, asa ca fetele.
in portugalia, duminica, intrarile in muzee sunt libere. acolo, oamenii de la paza, vin si iti spun: "nu stati la coada, azi e gratis". e civilizatia intruchipata... eu sunt socata, si sper ca intr-o zi, sa fie asa si la noi!
funicularele, sunt niste vagoane colorate care te plimba pe strazile inclinate ale orasului... sincer, am avut emotii.

traiesc... frumos si curat

da... inca traiesc!

cativa oameni au intrebat de mine, daca sunt bine si mai traiesc. altii stiau ca urmeaza sa calatoresc...

da, sunt bine, extraordinar de bine.

tocmai ce m-am intors din calatoria vietii mele. am vizitat Lisabona. inca sunt emotionata! au fost zile insorite, cu 30 de grade. am cules zambete si am fost admirata, m-am simtit frumoasa si umana! intr-un amalgam de natii si rase, am inteles ca zambetul este universal si poate face minuni! am inteles ca oamenii sunt mult mai oameni ca la noi in tara, ca acolo zambetele si "multumesc" spus in toate limbile posibile au valoare.

am venit alt om: mai puternic, mai zambitor, mai uman... si imi doresc sa plec din tara asta in care totul e gri... si sufletele dezamagite, si nimeni nu face nimic. talentele mor inecate in pahare cu vin sau cu bere, zambetele sunt fortate, caci asa au auzit ei ca da bine: "sa zambesti".

am decis: voi lucra la centrul cultural din Belem sau din Cascais. -Portugalia. e o tara superba, in care omul este respectat.

acum, sunt obosita, caci am zburat azi noapte, cu ceva peripetii deoarece au fost turbulente si nu am pot dormi de fel pe drum...

am facut o mie si ceva de fotografii... si clar voi scrie cateva zile despre aceasta experienta si lectie de viata, pe care am invatat-o si repetat-o acolo cateva zile si o voi aplica si in tara mea trista, Romania.

bine v-am gasit! zambete si bucurii... si s-aveti suflete senine, si putere sa credeti si sa luptati si sa munciti pentru visele voastre va doresc! eu, am de munca.... :)

uneori am nevoie...

intr-o zi in care a rasarit soarele... in timp ce eu pazeam elevii care dadeau test si am zambit, am inteles ca unoeri am nevoie de un barbat in viata mea...

am descoperit ca lipsa tatalui din viata mea, mi-a schimbat perceptia asupra rolului unui barbat...

ieri am fost la RAR cu masina, si m-am trezit intr-o multime de barbati... singura femeie. m-am dus si ca destepata imbracata in fusta... m-am simtit ca o piatra nestemata. conteaza ca m-am descurcat, desi, imi doream sa am un iubit sau un tata care sa ma insoteasca.... :) oricum, domnii de pe acolo au zambit, au fost amabili.

azi, am am facut un elev sa planga... si mi-am retrait copilaria... un segment din ea.

un elev frumos si istet, clasa a V-a, a venit cu un animal de plus. alte doua colege, la fel. m-am suparat ca nu invatasera, ca au crescut si inca vin cu jucarii la scoala, si le-am confiscat animalutele. la finalul orei, nimeni nu mi-a cerut nimic, asa ca am pus jucariile in dulap. baiatul a iesit din clasa si a inceput sa planga. am auzit doi colegi de-ai lui strigandu-l:

-Silviu, ce ai patit? de ce plangi?
s-a ascuns in toaleta. m-am dus dupa el. cand m-a vazut a inchis usa. am ciocanit si l-am rugat sa iasa.
l-am rugat sa imi spuna motivul pentru care plangea in hohote, de abia mai putand respira (mi-am amintit cand am fost batuta de mama si plangeam asemenea lui, pana la epuizare).
printre suspine, imi povesteste:
- acest catelus imi aminteste de mama.
-dar unde e mama ta?
-e departe si nu se mai intoarce niciodata.
il imbratisez si-i spun:
- te vei duce in vacante la dansa, vei deveni major si vei pleca acolo.
- parintii mei sunt despartiti. mama e in Italia, tata in Anglia, eu stau cu bunicii. mama mi-a spus ca, atunci cand imi va fi dor de ea, sa iau acest catelus cu mine. dorm cu el.

cred ca asta a fost o lectie de viata... sa nu-mi abandonez niciodata copiii sau sa nu-i am cu un barbat care nu-i merita!
stiu cat am suferit cand ai mei parinti au divortat... si eram aproape majora... si am fost acuzata ca nu am lua masuri de impacare.

pierdere

te-am pierdut cand credeam ca te-am castigat de partea mea. bucuria si zambetul intalnirii s-au risipit ca un fum... am inteles ca totul a fost mai putin decat un castel de nisip. nu sunt un bun arhitect. nu stiu sa construiesc iubiri rezistente. sunt priceputa numai la portelanuri fine, si matasuri.

prieteniile se spulbera ca niste baloane de sapun. am suferit dezamagiri uriase azi.... m-am simtit ca o vedeta barfita de presa... cu bune si cu rele. e asa usor sa ai subiect de discutie reusitele sau nereusitele cuiva... cuiva care se zbate sa creasca dragoste si zambete si bucurii si oameni optimisti, increzatori, veseli. cuiva care a inteles credinta tarziu, dar o simte si o traieste... da, fiecare are pacatele sale. ea le stie pe ale ei, si incearca sa le indrepte, dar face - sau macar se straduieste - lucruri utile si constructive. asta de fapt ii aduce palme peste fata, piele biciuita de rautati si se trezeste la realitate!

te-am pierdut cand ma indragostisem nebuneste de tine, insa am descoperit ca imi iubesti agerimea mintii si nicidecum sufletul sensibil si copilaros.

te-am pierdut cand am inteles ca esti o masca a iubirii posesive...

te-am pierdut cand credeam ca ne vom acorda ultima suflare...
te-am pierdut cand te iubeam atat de mult... cand pentru tine l-as fi luat de piept pe Dumnezeu!
te-am pierdut cand ultima frunza a copacului ce ne reprezinta in horoscopul arboricol a cazut si s-a pierdut in multimea celorlate.

te-am pierdut suflet drag si colorat.... te voi regasi oare? as dori sa fii mai puternic, mai calm, mai zambitor!