Cupidon si Eu

Cupidon devine nelinistit. Are mult de lucru.Pentru el nu este criza. Are tolba plina cu sageti, sacul indesat cu dragoste, buzunurale sunt doldora de inimioare. Chiar acum o inimioara scoate varful unui ventricul la aer. Dragostea poate deveni sufocanta uneori.

Nu am crezut niciodata in el. Mereu am ras pana la epuizare de efortul lui de a sageta inimilor partenerilor, cu arcul sau fermecat si sageti inmuiate in elixirul dragostei. M-a amuzat ca e asa copilaros, mic si grasun.

Ce stie Cupidon despre iubire, sentimente? Teoria e usoara, se poate citi peste tot. Inimioarele au invidat magazinele, textul “I love you” e impersonal, fara suflet, fara traire, fara emotie.

Zilele acestea, citindu-mi blogul, Cupidon a inceput sa ma urmareasca. La inceput m-a facut sa zambesc,dar a devenit obositoare si, chiar plictisitoare joaca de-a prinselea.

-Nu ma mai urmari, ii spun suparata. Nu cred in tine.

-Te rog sa imi accepti invitatia la un cappucino. Avem de discutat, la modul cel mai serios, raspunde timid, de-abia respirand de la atata alergatura.

-Imi pare rau, ma grabesc. Am atatea de facut… nu am timp de pierdut. Sau, chiar daca am timp, prefer sa citesc, sau sa dorm, spun nepasatoare.

-Iti citesc blogul si stiu ca iti doresti sa fii iubita, am hotarat ca a venit timpul sa te ajut.

-Crezi ca doar eu (culmea… numele blogului meu) scriu despre iubire? Crezi ca doar eu vreau sa fiu iubita? Nu vreau nimic gratis. Am promis ca in schimbul dragostei primite, voi darui imbratisari, speranta, voie buna, sarutari si zambete. Stiu ca pot face omul de langa mine fericit. M-am obisnuit cu relatiile pasagere…nu mai cred in iubire, iar in puterea ta, nici atat.

Furios, Cupidon lua o sageata si o indrepta spre mine. Am fugit cat m-au tinut picioarele si plamanii. La un moment dat, imi ating coapsa. Sangeram.

-Fir-ar sa fie. Nu se poate! M-a atins. Sper sa nu ma indragostesc. Nu e momentul prielnic acum… poate nu sunt pregatita… sau poate mi-e teama de esecul sentimental, la care sunt artista internationala nu gluma.

In urma acestei sagetari, nu m-am indragostit, dar privesc cu alti ochi sansa unei iubiri adevarate, sincere, curate, vesele, frumoase… de basm ancorat in realitate.

De atunci, in fiecare seara, inainte ca Mos Ene sa imi inchida usor pleoapele… scriu in gand poezii. Zambesc. Pana a doua zi, le uit… sau nu am curajul sa le scriu… poate acele versuri imi vor fi dedicate intr-o zi… imi vor fi recitate prin viu grai…

Cand aripile iubirii imi vor atinge corpul si sufletul, cand bucuria sarutului o voi simti pana in maduva dorului de sarut, atunci il voi ridica pe Cupidon la rang de Sef al Iubirii, atunci voi sarbatori cu fast Dragobetele si Valentine’s Day in fiecare zi din cate imi vor fi date sa traiesc…

Atunci si numai atunci, voi acorda primul Vals Iubirii Eterne, “pana la adanci batraneti”…

Dragoste la orice varsta

Seara... Pornesc cu gandul indreptat spre alte ganduri... cu treaba spre oras. Aud rasete. Ridic privirea din zapada ce straluceste si scartaie sub strangerile apasatoare ale gerului.

-Buna seara.

-Buna seara, draga!

Doi batrani se tin de mana si rad. Se citeste dragostea pe chipul lor. E gresit? Sa scriu respectul? Stiu - asa am citit - ca "dragostea dureaza 3ani", apoi banuiesc ca intervine respect, simpatie, obisnuita... si ce o mai fi...

Zambesc... Am fost petitoare pentru acest domn - vecin de-al meu (71 ani) - acum ani buni. O vecina de vreo 65 de ani, avea nevoie de cineva sa-i culeaga strugurii. Nu mai stiu cum si de unde acest domn ajunsese in vizita la noi, care, ocupati fiind, m-au insarcinat pe mine sa il conduc la doamna vecina. Bun si facut. am facut prezentarile, l-am lasat acolo, sa discute conditiile. La cateva zile dupa culesul struguriloe, a venit domnul sa-mi multumeasca pentru faptul ca am "mana buna" si sa imi spuna ca dansul ramane cu doamna. Bun asa! Am facut-o si pe asta.

Dupa cativa ani, doamna a murit. S-au iubit... s-au respectat si rasfatat... aveau cele mai frumoase Sarbatori.

Anul trecut, de ziua mea l-am chemat sa-l cinstesc. Ma intreba cand ma casatoresc, ca sa stie sa-si faca pantofii.

"Am sa va spun din timp, promit!"

Acum... cand l-am vazut cu o alta doamna, recunosc, am fost invidioasa: "Ha ha ha. Cred ca eu trebuie sa-mi scopt pantofii de catifea de la naftalina."

Dragostea nu are varsta...

Pana si site-ul Google a imbrcat haine noi pentru a sarbatori ziua iubirii...

Lecturile mele

Cu chiu cu vai... nu prea mai am spor la citit, desi imi doresc foarte mult sa lecturez enorm, am finalizat doua carti. "Alegeri" de Ana Lexa, Editura Dacia( "Am scris aceasta carte cu gandul la iubire. Oricate s-ar fi spus si scris deja, oricat si-ar dori unii si altii sa transforme acest sentiment intr-un cliseu, iubirea ramane inca singurul adevar al oamenilor ..." ) si "Enigma Otiliei" de George Calinescu.

"Alegeri" este o carte cu putina psihologie. Atunci cand iubesti, nu trebuie sa iti pierzi speranta... E frumos sa iubesti pentru suflet si nu prentru frumusetea exterioara, bani si pozitie sociala (desi, recunosc, pe asemenea criza e ideal- ha ha ha). Am inteles ca nu trebuie sa existe puncte comune intre parteneri, ci vointa si placerea de a vedea ce e bun si frumos in celalalt, sa se completeze reciproc.

Sa mai adaug ca ma recunosc foarte bine in Ana Maria, personajul principal? Daca veti citi cartea, si ma cunostinti... imi veti da dreptate.

"Chiar daca nu crezi, te admir pentru ceea ceea ce esti. Inca din prima zi, de cand ne-am cunoscut, m-a uimit capacitatea ta de a vedea frumosul in orice lucru, in oameni, in aspectele minore ale vietii. Tu poate nu stii, dar esti puternica intr-un sens mai putin obisnuit: reusesti sa imblanzesti, sa fortifici, sa vindeci sufletele altora cu iubirea si bucuria ce vin dinlauntrul tau. Esti plina de entuziasm, luminoasa, in stare sa dezarmezi cu un zambet orice atac, orice incercare dinafara de a te rani. Vreau sa tii minte ca esti deosebita. Nu pot decat sa iti doresc sa ramai astfel, sa fii fericita si sa iti implinesti visele pe care le ai, sa-l intalnesti pe acela care iti va putea oferi iubirea lui si care te va putea face sa te simti implinita...."

"Enigma Otiliei" - G. Calinescu

"A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma..... Unde era Otilia de altadata? Nu numai Otilia era o enigma, ci si destinul insusi."

Caractere adevarate... mos Costache... Pascalopol... Felix Sima... Otilia... Educatie.... bani.... avaritiei... familie...

Da, este o carte ce merita citita!

Parodii

Iarna apriga si in povesti.
Alba ca Zapada de-abia se mai zareste printre nameti. Norocul ei ca este bruneta. Si avea de cand sa se vopseasca blonda cand a vazut reclama la L'Oreal (pentru ca meriti). Piticii o iubesc. Nu are de ce se plange. Merele sunt in fructiera, e adevarat ca sunt din Turcia, dar nu o deranjeaza.
Printii sunt cam tristi. Ori au fost indepartati de la imparatie ori au ramas someri, nu prea mai au cu ce sa impresioneze.
Cenusareasa e foarte nervoasa. Surorile ei merg in fiecare zi la SPA, iar ea nu mai pridideste cu munca. I s-a stricat bunatate de aspirator. Isi roaga asiduu ingerul pazitor sa-i aduca printul, care sa ii ofere confort mult dorit. Robotul de bucatarie, de asemenea e pe cale sa cedeze. Cand nu mai spera, printul a aparut. I-a daruit un inel cu diamant, bani pentru a-si pune silicoane si a-si injecta botox in buze. Cenusareasa este fericita, surorile bineinteles invidioase.
Praslea cel Voinic e somer. Merele lui de aur sunt prea scumpe pentru aceasta perioada de criza. Le fotografiaza si va posta pe internet. Spera ca va avea succes. Isi va etala si muschii bine intretinuti la sala de fitness. S-a lasat de calarie. Nu-si mai permite sa isi intretina armasarul. A inchiriat un Opel Astra, model nou si isi face treaba.
Fata babei si-a facut rate pentru casa. Fata mosului, si-a facut cont pe un site de matrimoniale si a cucerit - prin bunatate si frumusete - inima unui miliardar din Chicago. Drum bun, fata frumoasa!
Cocosul si-a pus cei doi bani la banca lui Tiriac si si-a cumparat o insula.
Fiecare se descurca dupa posibilitati.
Zambiti. Totul are o solutie!

Rectificare

Dupa avalansa de telefoane, mesaje si comentarii la postarea de ieri, am inteles ca trebuie sa revin cu o rectificare. Au fost si persoane care au inteles ca imi doresc o pauza... dar cei care ma cunoasteau, s-au speriat. Le cer iertare si scuze pentru emotiile provocate.

Nu... nu sunt nebuna cum mi s-a spus. Nici nu sufar din dragoste. Cred ca sunt mai iubita ca niciodata. Ha ha ha. Am devenit muza... zambesc, e bine. Pana si pe cappucino mi s-a desenat o inimioara din scortisoara. Clar sunt iubita. Mai mult decat pot duce. Am avut doar o zi in care m-am simtit vinovata de greselile din ultima vreme, am dorit sa plang si nu puteam. Am facut incantatii, dar nu au functionat. Atunci, am ales stilul bacovian - vorbeam cu un prieten aseara si il intrebam daca George Bacovia era nebun ha ha ha - si am scris ce am scris. O buna prietena, Diana, mi-a spus ca am inceput sa scriu foarte bine, diversificat, ca pot obtine un post pentru scrierea necrologurilor. Este de retinut! Niciodata nu se stie ce iti rezerva viata.

Dar, sunt SANATOASA. Am glumit cu VIATA cum mi-a spus si Heramariana si asa ceva, clar nu se face. Am fost foarte suparata pe mine, atriul drept s-a batut cu atriul stang, ventriculele s-au revoltat si nu au trimis sangele in artere si de aceea, am crezut ca voi muri.... de rusine, de dor, de dragoste ranita... dar, inima si-a revenit. Aveam nevoie de adrenalina. Glandele suprarenale si-au facut datoria - si le multumesc - si au secretat cantitatea optima. Am sarit "prapastia"! SUNT BINE! NU MAI FAC GLUME MACABRE!

Multumesc prietenilor care au citit... si le-a pasat de soarta mea. Am inteles ca, in caz de nevoie am cativa oameni carora nu le sunt indiferenta.

O zi si o luna minunate!

O vorbă bună, o încurajare, un zâmbet pot reduce distanţele dintre suflete.

Instiintare

Cu durere in suflet si lacrimi in ochi - acum cand vad ca, tot mai multi oameni imi citesc povestile si blogurile - va instiintez ca: NU MAI AM MULT DE TRAIT. Nu stiu cat: o zi, o saptamana, un an... hai, poate doi.

De v-am suparat, imi cer iertare. Am facut poate lucruri nesabuite in ultima vreme... mi-am incalcat principii... dar nu regret. Am cunoscut oameni speciali... si am incercat sa nu ma indragostesc (dar am tinut la ei enorm de mult); am vrut sa ma compar cu femei ce au fost inaintea mea in viata aceluiasi barbat... si am inteles ca, fiecare e "altceva"; am incercat, uneori cu disperare, sa fac multe: sa scriu, sa citesc, sa ascult muzica, sa invat cat mai mult, sa ma intalnesc cu toti prietenii mei, sa imi educ elevii, sa ofer zambete si imbratisari, bucurie si speranta, incredere si voie buna, sa dorm cat mai putin, sa calatoresc, sa vad marea iarna... si mai o lista lunga cu vise.

Incerc sa finalizez doctoratul, pentru ca numele meu sa ramana in stiinta. Ha ha ha. Am ceva articole publicate pe ici pe colo.... deci, ma pot declara multumita.

Va cer - cu ardoare - sa ma pastrati in memorie cu partile mele frumoase, artistice, cu spiritul meu de gluma, cu zambetul meu- vesel sau trist, dar ZAMBET.

Bucurati-va de viata! La maxim....

Pariu cu viaţa

Dacă viaţa îţi întoarce spatele, prinde-o de fund. Continui: dacă viaţa îţi dă o palmă, întoarce şi celălalt obraz. Dacă viaţa te dezamăgeşte, nu te supăra pe ea, nu-i purta ură. Mai bine, demonstrează-i că poţi.

Când eram mai mică, puneam - din comoditate - aţă lungă în ac. Mamei nu-i plăcea. Îmi spunea mereu că mă voi căsători departe. Bine, pentru mama departe înseamnă şi un alt cartier. Ha ha ha. O colegă îmi spune într-o zi: "Nu ştiu de ce nu îţi cauţi bursă în străinătate. Eşti la doctorat şi, nu vezi că nu se leagă nimic aici personal pentru tine? Poate cel sortit e acolo, departe." Nu, nu pot să plec.... am aici "familie", prieteni, oameni care mă apreciează şi mă cunosc mai bine decât eu însămi... Nu pot şi cred că nici nu vreau.

Însă, mă gândesc de ceva zile... să plec din Bucureşti. E un gând de-al meu. Aş vrea să mă titularizez în alt oraş: Timişoara, Oradea, Braşov, Piatra Neamţ. Nu i-am spus mamei... şi nici surorii. M-ar desfiinţa din start. Mi-ar spune că toţi vin în capitală, iar eu plec.

Nu ştiu, dar simt că îmi va face bine o schimbare de peisaj. Simt că iubesc AICI şi sunt iubită ACOLO.

Nimic nu e întâmplător.... noaptea dintre ani am petrecut-o în alt oraş: Constanţa. Posibil ca ăsta să fie un semn de "mişcare"... aşa, să nu-mi stea norocul.

Pun pariu cu viaţa că, se va întâmpla un miracol şi o transformare frumoasă în mine.

Cochetaţi cu viaţa... gâdilaţi-o.... luaţi-o de braţ şi spuneţi-i TU... dansaţi cu ea, chiar dacă nu cunoaşteţi paşii.