vineri, octombrie 9

Magazinul

Intru agale, în magazinul cu mărgele.
Imediat ce am păşit în interior, aud zumzete. Mărgelele devin neliniştite. Care de care se îmbujorează mai tare.
-Pe mine mă va alege.
-Ba pe mine.
Nu pot zâmbi. Nu ştiu dacă ce aud eu, aud şi ceilalţi.
Aleg un şirag de mărgele, îl analizez şi-l las la locul său.
-Te rog, ia-ne cu tine.
Întorc privirea şi observ mărgelele slăbite, triste, cu lacrimi pe şirag, stând să pice. Mă mai uit în jur, apoi mă întorc la ele.
Le aleg, şi plec hotărâtă spre casa de marcat.
-Vă voi face fericite. Ştiu o doamnă frumoasă, cu suflet vesel, care va fi bucuroasă să fiţi în grija ei.
-Mulţuuumim!

joi, octombrie 8

Rendez-vous

Rendez-vous cu fete de gaşcă la "Rendez-vous", de pe Strada: Edgar Quinet.
M-am destresat... şi m-am jucat Tarot. În glumă... Am tras cartea norocului mergând pe roată. Aştept să mă lovească şansa, succesul şi prosperitatea.
Râsete, învăţăminte, femei cu preocupări alese... optimiste şi fermecătoare.
A fost frumos... şi va mai fi!

Lorena şi elefănţica

Lorena este o fetiţă orfană. Fraţii au abandonat-o la orfelinat.
Acolo, a fost tratată cu indiferenţă. S-a hotărât ca într-o zi ploioasă de toamnă, să fugă. Nu ştia unde.
-De abia aştept să găsesc pe cineva să mă iubească. Nimeni nu va fi ca mama. Asta ştiu sigur! Există şi oameni cu suflet bun în lumea asta mare. Am să fug curând, îşi spuse Lorena.
Noaptea coboară încet peste oraş. Îmbracă totul într-o perdea de stele. Lorena priiveşte pe fereastră. Îşi alege o stea şi îşi pune o dorinţă. A adunat câteva hăinuţe într-o bocceluţă. Priveşte colegele de cameră care dorm liniştite.
-La revedere dragele mele! Poate ne vom vedea în zile mai bune pentru fiecare dintre noi.
A deschis uşa. Străbate uşor, cu atenţie sporită holul orfelinatului. Curând ajunge în stradă şi ea nu ştie ce vrea să facă.
Este liberă. Lorena stă în ploaie. Se ascunde sub un copac bătrân ce-i conferă protecţie. Picăturile de ploaie îi mângâie chipul. Treptat, i se face frig. Se aşează zgribulită pe rădăcinile groase, ieşite din pământ. Strânge la piept bocceluţa. Ursul, amintire de la mama ei, îi stă aproape.
În depărtare se aude zgomot de roţi. O trăsură se apropie de locul unde se odihneşte Lorena.
Vizitiul observă o mogâldeaţă care tremură. Coboară repede, o ia în braţe şi o pune pe bancheta trăsurii. O acoperă cu o pătură groasă, de lână, lucrată manual.
Lorena visează.
-Mama, vin să te caut! spune încet.
-Biata copilă.
Caii pornesc la trap.
Soarele se ridică leneş dintre munţi şi urcă pe cerul plumburiu.
-Bună dimineaţa. Unde sunt? Cine sunteţi dvs.? întreabă agitată Lorena.
-Eram în trecere şi v-am văzut acolo jos, tremurând. M-am gândit cî ar fi bine să vă iau cu mine. Unde vreţi să ajungeţi?
-Nu ştiu. Am fugit de la orfelinat. Se purtau urât cu mine. Vreau să caut pe cineva care să mă iubească. Unde mă puteţi lăsa?
-Eu merg la circ. Te pot lăsa acolo cu circarii. Dai o mână de ajutor şi sunt convins că vei fi îndrăgită şi iubită.
Peste puţin timp, au ajuns la circ.
Lorena este dusă să vada menajeria. A găsit o elefănţică ce a mângâiat-o cu trompa. S-a ataşat imediat de ea.
Circarii au decis ca Lorena sa se ocupe de Trully, elefănţica.

Nobel pentru Literatură

Laureatul Nobelului pentru literatura 2009 este scriitoarea germana de origine romana Herta Müller, recompensata pentru onestitatea prozei in care descrie un piesaj al dezradacinarii, a anuntat astazi Academia Suediei.
Herta Müller s-a nascut intr-o familie de svabi din Banat, dar a emigrat in Germania in 1987, dupa ce legaturile ei cu studentii si scriitorii de limba germana din Aktionsgruppe Banat intra in atentia Securitatii. Mama scriitoarei a fost deportata intr-un lagar din Uniunea Sovietica, astazi pe teritoriul Ucrainei, relatează NewsIn.
Scriitoarea, nominalizata pentru Premiul Nobel si anul trecut, a pierdut in 2008 premiul in fata francezului Jean-Marie Gustave Le Clézio, considerat "scriitorul desprinderii, al aventurii poetice si extazului senzual, exploratorul unei lumi umane aflate deasupra si dedesubtul civilizatiei predominante".
Stire 9 AM News

miercuri, octombrie 7

Proverbe

Paiul din ochiul ei spuse către bârna din ochiul lui:
-Ce lungă eşti!
-Şi tu eşti foarte urât.
-Da, dar sunt mai puţin vizibil.
-Pe naiba... aşa sunteţi voi paiele, şmechere. Ştii proverbul acela: "Râde ciob de oală spartă?" Ha ha ha... Cam aşa e şi cu noi.
-Bine, am înţeles... întotdeauna e loc de mai bine, mai frumos, mai DEŞTEPT!
Nimeni nu e atotştiutor... nici măcar aceia care se consideră.
Paiul şi bârna au ajuns la concluzia că au aceeaşi condiţie socială.

TVR1

Pornesc televizorul... TVR1. Invitatul Marinei Constantinescu îl are ca invitat pe domnul Dinu Cernescu. Regizor al piesei "Sâmbătă, Duminică, Luni" de Eduardo de Filippo. Teatrul Naţional.
A fost un interviu despre prietenie... şi am aflat că, valoarea unui om este dată de numărul duşmanilor săi.
Un om educat, simplu... pentru care luxul azi înseamnă să citească o carte bună, să mănânce o prăjitură, să-şi viziteze prietenii.
M-a impresionat interviul.
Piesa de teatru merită vizionată.

marți, octombrie 6

Ironică

Rog domnii anonimi, dar care se semnează caragialiceşte, care îmi trimit comentarii răutăcioase, să facă un duş rece şi să se abţină de la a-mi mai scrie.
Mulţumesc pentru înţelegere.
A... şi dacă nu vă place ce scriu, de ce mă lecturaţi?
B... dacă citiţi, citiţi în ordine ca să înţelegeţi.
C... vă aştept să scrieţi mai frumos decît mine. Mă înclin în faţa dvs.
D... culmea, am prieteni.
E... postez comentariile cu bun simţ, nu cu frustrări neacceptate.
"E unul care scrie mai bine decât mine?
Cu atât mai bine ţării, şi lui cu-atât mai bine.
S-apuce înainte, să urce cât mai sus,
La viitoru-i falnic, se-nchină al meu apus." (Vasile Alecsandri)