Plimbare in parc

Parcul "Alexandru Ioan Cuza", sectorul 3, Bucuresti, zona Titan.
Nu fusesem niciodata.
Am fost "invitata" de o prietena -un om minunat, care mi-a deschis apetitul pentru cartile de psihologie, care mi-a fost alaturi mereu si m-a incurajat, care nu a uitat de ziua mea de nastere (desi eram convinsa ca a uitat) - si am acceptat. Nu-mi pare rau. A fost o zi de vis, cu amintiri si vise. Am hranit ratuste, am vazut rate ce isi faceau dreptate in fata ratoiului, am asistat la o lectie materna -rata, strigandu-si puii ce s-au indepartat pentru a manca putina paine si a multumi oamenilor care ii priveau. Am privit bancuri de pesti.
Am mancat vata de zahar si inghetata. A fost cald. O adevarata zi de vara.
Spre finalul plimbarii, am profitat de un leagan liber si m-am leganat in voie. Am fost pentru 10 minute copil. A fost asa de bine!
Atentia mi-a fost indreptata de multe ori, spre copii. Mai mici, mai mari, care spuneau trasnei sau se bucurau ca au bicicleta sau role. Am privit cu interes desenele cu creta de pe alei. Ce viata frumoasa!
Hai sa ne coloram viata, sa fim zi de zi copii, chiar si pentru cateva minute!
Multumesc Diana pentru o duminica de neuitat!

Citat, Emil Cioran

“Niciodata nu te voi trada de tot, desi te-am tradat si te voi trada la fiecare pas. Cand te-am urat, nu te-am putut uita. Te-am refuzat, ca sa te schimbi. Te-am blestemat, ca sa suport sa fiu fara tine. Te-am chemat si n-ai venit, am urlat si nu mi-ai zambit, am fost trista si nu m-ai mângâiat. Am plans si nu mi-ai indulcit lacrimile. Desert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întaia clipă a vietii si fulgerat-am inceputurile tale. Dar recunoscator iti este sufletul meu pentru zambetul ce l-a vazut doar el şi nimeni altul; recunoscator pentru acea intalnire, de nimeni aflata; acea intalnire nu se uita, ci cu credinta ascunsa in tine rasuna in tacere, inverzeste pustiuri, indulceste lacrimi si insenineaza singuratati. Iti jur ca niciodata nu vei cunoaste marea mea tradare. Jur pe tot ce poate fi mai sfant: pe zambetul tau, ca nu ma voi desparti niciodata de tine.” (Emil Cioran - Amurgul gandurilor)

Lecturi si pareri

Citesc "Panza de paianjen" de Cella Serghi. Voiam sa citesc romanul de cand l-a citit mama acum ani buni, cand eu eram in clasele primare. L-am vazut la Salonul de Carte din martie 2009, scos de catre Editura Nemira, in colectia cartilor Tango. Nu mi-am permis atunci. Am cumparat cartea de la Colectia Jurnalul National.

Aseara, citind, m-am regasit in personajul Diana. Nu o frumusete, dar care atrage oameni si complimente (acum nu stiu cat din ele sunt adevarate). O fata ce nu stie sa aleaga, viseaza la cai verzi pe pereti si la o "dragoste" ideala. [Acum cred ca stiu. Nota de 3, luata in clasa a XII-a la filozofie, cand nu puteam vorbi -eram racita, jur- profa crezand ca nu am invatat, era la lectia despre Fericire. Nu exista fericire, nu ai cum sa atingi ceva ce nu exista. E doar o notiune despre... o bucurie dusa la extrem].

...."Ma intrebam de multe ori, observand cum cere o cutie de chibrituri la debit, fara nicio formula de politete, fara sa multumeasca, sau pe strada fara sa se scuze... la ce au folosit educatia lui ingrijita, guvernanta, profesorii...

... Despre fericire, nici vorba nu putea fi. Se luptau in mine revolta, resemnarea, cu un fel de curiozitate. Sensibilitatea mea era vesnic vie, exagerata, exacerbata." - Panza de paianjen, Cella Serghi.

Asa ma intreb si eu adesea: cum oamenii educati, rafinati, cititi fac lucruri pe care nu le permite codul bunelor maniere? Unii, mi-au explicat: "Asa vrem noi sa fim. Altfel". Da, bine, am inteles. Dar suntem oameni, traim printre oameni, trebuie sa fim sociabili si manierati. Mi s-a spus sa nu astept nimic de la nimeni si sa ii accept pe cei din jurul meu asa cum sunt. Asta fac. Inteleg -mai mult ca niciodata- ca fiecare om e UNIC, in bine sau in rau.

Trist. Timp pierdut in zadar. Sa citesti enorm si sa nu inveti nimic.

Ganduri

Am intalnit, intamplator, un om ce a facut parte din viata mea. Fiecare intrevedere ma bucura si-mi trezeste amintiri si ma face sa gandesc. In primul rand, ma gandesc la mine, la greselile mele, la viata mea.
Nu stiu daca prezenta unui barbat iti aduce fericirea. Nu. Cu siguranta nu. Dar, e in firea lucrurilor sa fie un barbat in viata ta. E o etapa a vietii sa te casatoresti, sa faci copii. Relatia cu un barbat iti aduce implinire, ca sotie si mama.
Am avut iubire si am alungat-o. Am intalnit barbati care au avut rabdare cu mine, si m-au acceptat -cu bune si cu rele- nu mi-au purtat dusmanie si au apreciat fiecare gest, zambet, incurajare, imbratisare, sarut. Cel de ieri, mi-a oferit ajutorul de cate ori i l-am cerut. Mi-a spus ca sunt unul din oamenii care face lumea mai frumoasa. Era o placere sa ma prezinte prietenilor. Era mandru de mine.
As vrea sa ma intorc in timp si sa nu mai fac greseli. Uneori sunt asa autoritara... din mandrie, din orgoliu, din prostie, din teama. Am avut principii - prostesti- care m-au facut sa nu accept anumiti oameni in viata mea. Imi pare rau. Ma simt infranta de bunatatea si atitudinea lor fata de mine. Au castigat. Net. Sunt mult mai buni decat mine. Am inteles asta dupa ani. Dupa experiente umilitoare. Asa... sa vad cum e. Poate asta trebuia sa se intample. Sa traiesc anumite experiente din care sa invat ceva.
Am cerut iertare. Acum, depinde de ei sa o accepte. Plang. Dar sunt prea mandra... mi-e rusine de mine, de ceea ce am facut. Doar Dumnezeu ma poate ajuta, sa fiu iertata si sa fie bine.
Nu sunt perfecta. Nimeni nu este. Gresesc. Sunt om.
Astept, cuminte, vazandu-mi de viata mea -incercand sa nu fac umbra Pamantului degeaba- un om calm, cald, intelegator, cu simtul umorului, care sa-mi insenineze zilele si sa-mi linisteasca temerile, noaptea.

Mesaj

Textul acesta porneste de la urarea inscriptionata pe una din cartile primite in dar: "Ca vei deveni doctor in biologie sunt convinsa, dar iti doresc din suflet sa fii si mama."

In drum spre casa, ma gandeam. Unele lucruri, chiar daca nu iti plac, le poti face cu munca si perseverenta. Dar sa fii mama, e nevoie sa fii iubita. Un copil are nevoie de familie, de dragostea si prezenta ambilor parinti.

Imi doresc enorm sa intalnesc barbatul BARBAT, care sa stie sa ma cucereasca, sa fie un sot si un tata intelegator. Barbatul curajos, care sa nu astepte sa fac eu primul pas - ca asa se poarta acum.

Incerc sa-mi imaginez ce fel de mama as fi. Sper sa fiu vesela, comunicativa si nu foarte posesiva. Cineva imi spunea ca, copiii, sunt ingeri ce ne sunt dati in grija, apoi trebuie sa-i lasam liberi. Vreau sa-mi invat copiii sa aprecieze frumosul, sa fie milosi, sa daruiasca, sa imparta putinul cu cei din jur, sa rada cu tot sufletul.

Un copil te motiveaza. Iti da puterea si energia de a trai. Te face sa fii mai bun, mai corect, sa ai grija de sufletul tau, te face sa fii din nou copil.

Flori in dar

Am primit unul din cele mai frumoase buchete din viata mea. Atat de diversificat si colorat, incat nu am rezistat tentatiei de a vi-l arata.

Bucurati-va de el, de culorile lui.

O zi ALTFEL

Azi am vrut sa fac ceva "important" sau util. Am vrut sa am o zi de nastere, ALTFEL.

Ma gandeam ce?! Am facut pachetele cu mancare si am mers sa le impart cersetorilor. Unii sunt asa fericiti cand le dai ceva. Oricat de putin. Altii, devin agresivi, sau sa spun curajosi, si cer mai mult. Incearca sa te impresioneze cu povestile lor de viata. Agresivitatea este una din cauzele care indeparteaza lumea de ei.

Seara, ma gandeam cat sunt de norocoasa. Am tot ce vreau. Sunt sanatoasa, intreaga si pot obtine ce imi doresc. Am decis sa daruiesc mai mult altora, sa ma implic in activitati caritabile. As vrea sa botez un copil de la o casa de copii. Ma voi interesa si sper sa-mi indeplinesc acest vis cat mai curand.

Toate bune sa se-adune!