Orgoliu

"Orgoliu imbecil. Toate femeile se cred deosebite; toate cred ca anumite lucruri nu li se pot intampla lor si toate se inseala." ("Femeia sfasiata" - Simone de Beauvoir)

"M-am obisnuit in ultima vreme sa fiu inconjurata de barbati pe care ii credeam educati si inteligenti, care insa au dovedit treptat ca si-au pierdut aceste calitati si onoarea." (Marie Claire - interviu Mihaela Radulescu)...

... imi dau incredere ca nu am inebunit, ca nu mi se intampla numai mie.

Ghici

Raza de soare imi mangaie obrazul.
Zambesc si ma trezesc.
Un fulg din pilota are chef de joaca. Incerc sa-l prind. Alearga. Zambesc. Il prind. Se intristeaza. "Ne jucam diseara, ii spun."
Merg sa-mi beau cafeaua. Caut laptele. E la datorie. Adaug lapte in cafea si amestec (un verb cu amintiri). Si ghici... incep sa plang. Sunt singura cu el in gand. Si plang.

Inceput ... de mai

Vata de zahar si nori pufosi.
Curcubeu si culoare in privire.
Copii si joaca.
Raset si curaj.
Lebede albe si negre.
Esarfa in dar, bratara si imbratisari.
Viata peste tot...in parc.

Genetica si 1 Mai

Homo sapiens sapiens = omul.
Este dotat cu un set de 42 de cromozomi, grupati in 21 de perechi. Una dintre acestea contine cei doi cromozomi care determina sexul: XX (femeie) sau XY (barbat).
Azi, de 1 Mai muncitoresc, eu il serbez, an de an, pe cel care mi-a daruit cel de-al doilea cromozom X, cromozomul incapatanarii si al puterii de a fi BARBATA.
La Multi Ani, tata!

Mini vacanta

Plec. In varf de munte. Eu cu mine, doua reviste si o carte. Am ales cu intentie sau intamplator :"Femeia sfasiata" de Simone de Beauvoir? Nu stiu. O agenda si un pix pentru a-mi nota trairile, amintirile ce nu-mi dau pace. Le scriu si ma eliberez. Le eliberez si pe ele. Nu isi mai gasesc locul. Imi spun ca nu am de ce sa le mai tin acolo. N-au fost niciodata ale mele. Au ajuns din greseala. Imi cer sa le gasesc un brad si sa le atarn ca pe globurile de Craciun.

Mai e putin si se termina. Toti vor fi multumiti. Toate isi vor gasi locul.

Povestea stiloului

Stiloul sare sprinten. Isi inmoaie penita in cerneala. Albastra e cerneala. Ca albastrul ochilor mei, ca albastrul cerului senin, noaptea. Isi sterge surplusul cu sugativa, avand miscari delicate, firave.
Isi potriveste capacul usor, pe spate, ca un joben respectabil.
Se intinde, isi trosneste varful penitei penru a fi alimentat cu cerneala si incepe povestea:
"A fost odata un el si-o ea. Frumosi. Tineri. Unul mai ambitios ca altul. Si-au scris -prin mine- cuvinte frumoase. Cand s-au intalnit, nu s-au placut. Nu s-au putut iubi. Si totul s-a sfarsit.
Dar eu, i-am iubit.
Sfarsit"
Stiloul, obosit si trist, isi roteste capacul pentru a-si proteja penita.
Poate maine va scrie o poveste cu happy end.
Pana atunci, se duce la odihna in penar.

Viata nebuna

Traiesc intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna...
Ma uit in jur, si ma intreb: "Eu sunt ciudata?" Asta e clar. Majoritatea accepta mitocania, injuraturile, tinuta descentata, igiena precara. Eu nu.
Oameni care traiesc virtual. Porti o discutie cu cineva si iti suna mobilul. Raspunzi. E o urgenta. Revii la discutie, dar din pacate ai pierdut sirul povestirii. Subiectul se schimba. Totul se intampla asa repede. Nu mai avem timp pentru sufletele noastre, pentru a ne regasi, pentru a renaste.
Nimeni nu mai are timp de nimic...nici macar pentru a-si aminti sa zambeasca.
Cati dintre noi am mai scris o scrisoare? Mi-amintesc cu drag perioada de corespondenta cu prietene din facultate. Chiar ma gandeam zilele acestea ca le-as scrie. Scrisul imi face bine. Ma linisteste.
Am sa iau lectii de scriere creativa. De abia astept.
Intr-o lume in care tehnologia e la cote maxime, eu scriu scrisori.

Ciudata ... cum va spuneam.